De-a lungul timpului, formarea terminologiei medicale a fost influenţată semnificativ de mitologia greco-romană. Chiar și acum, jargonul medical conţine o mulţime de cuvinte elene.
Foto sus: Asclepios, zeul antic al medicinei
Până și termenul „medicină” din limba română provine dintr-un cuvânt grecesc! Puţină lume știe că el are etimologia din numele grecesc Medeea, care, în mitologia elenă, era fiica regelui Kolhos, preoteasă a zeiţei Hekate și nepoata vrăjitoarei Kirke.
Pentru că limba elenă și-a pus o amprentă semnificativă asupra termenilor medicali, ne-am gândit că aţi putea fi curioși să descoperiţi mai multe cuvinte grecești pe care deja le cunoașteţi, pentru că le folosiţi curent în limba română.
Din prima categorie fac parte termenii care denumesc părţi sau organe ale corpului omenesc:
plămân – gr. Πνεύμονας (citit pnevmonas)
branhie – gr. Βραγχίο (citit branhio)
mușchi – gr. Μυς (citit mis)
aortă – gr. Αορτή (citit aorti)
arteră – gr. Αρτηρία (citit artiria)
epifiză – gr. Επίφυση (citit epifisi)
peritoneu – gr. Περιτόναιο (citit peritoneo)
hipotalamus – gr. Υποθάλαμος (citit ipothalamos)
diafragmă – gr. Διάφραγμα (citit diafragma) – cuvânt care provine din termenul grecesc utilizat pentru a denumi peretele dintre două camere ale locuinţei (gr. φραγμα, citit fragma)
În cea de-a doua categorie putem include termenii care fac referire la diverse substanţe farmaceutice, obiecte sau specialităţi medicale:
farmacie – gr. Φαρμακείο (citit farmachio) – loc unde ţi se poartă de grijă
pediatrie – gr. Παιδιατρική (citit pediatriki) – substantiv rezultat prin unirea termenilor γιατρός (citit iatros - doctor) și παιδί (citit pedhi - copil)
atropină – conform unei legende, Άτροπος (Atropos) era zeiţa destinului omenesc
panică – gr. Πανικός (citit panikos)
seringă – gr. Σύριγγα (citit siringa)
nefrectomie – gr. Νεφρεκτομή (citit nefrectomi)
oftalmoscopie – gr. Οφθαλμοσκόπηση (citit ofthalmoscopisi)
cardiologie – gr. Καρδιολογία (citit cardiologhia)
reumatoid – gr. ρευματοειδής (citit refmatoidis)
bacterie – gr. βακτήρια (citit vactiria)
adenopatie – gr. αδένας (glandă) + πάθος (a suferi)
Primele împrumuturi din limba greacă s-au realizat prin intermediul textelor de medicină, traduse în limba latină sau intrate direct din limba greacă în latină (de exemplu: apofiză, epifiză, diabet, falangă, torace etc.).
Așa cum susţine și Vasile Melnic, coordonatorul manualului „Limba Română. Profil medical (cu suport gramatical şi de cultivare a limbii române)”, apărut în 2003, aproximativ 90% din termenii ce alcătuiesc vocabularul clinic sunt de origine greacă și denumesc: semne sau boli interne (anemie, acromegalie, diabet, miopatie, nefrită etc.); agenţi infecţioși sau bolile provocate de aceștia (antrax, hepatită, meningită, variolă etc.); elemente din domeniul chirurgiei sau al manevrelor exploratorii (abces, traumă, bronhoscopie etc.).
Limba greacă a facilitat crearea de termeni clinici din obstetrică și ginecologie (menoragie, retenţie, vulvovaginită etc.), din neurologie (afazie, afagie, convulsie), psihiatrie (abulie, afect, apatie, delir), oftalmologie (cataractă, cornee, glaucom etc.), ORL (amigdalită, frontită etc.), urologie (colică renală, cistalgie, cistită), termeni clinici din domeniul bolilor venerice și de piele (dermatită, micoză etc.).
Cel mai vechi text de medicină datează de aproximativ 5.000 de ani şi a fost descoperit în Orientul Mijlociu, la Nippur, în Mesopotamia, sub forma unor tăbliţe de lut cu scriere cuneiformă. Terminologia face referire la cele mai importante remedii utilizate, dar nu menţionează bolile. În scrierile egiptene, identitatea medicului se suprapunea sacerdotului, scribului, fapt consemnat în termeni de tipul: „sacerdot-medic”, „scrib-medic”, patronul divin fiind zeul Thot, al cărui epitet era ph-ar-maki (în traducere – cel care conferă siguranţă). Epitetul pare a fi supravieţuit semantic în grecescul pharmakon (verbul phero – a purta, a da, a duce, substantivul – pharma şi pharmacon), rădăcină cvasiuniversală în terminologia actuală.
La rândul său, Tudor Dinu, prof. dr. habil. la Universitatea din București, susţine că limba română a fost influenţată de greacă chiar înainte de a se naște.
„Chiar dacă poate părea un paradox, limba română a fost influenţată de greacă chiar înainte de a se naște sau, mai bine spus, de a se individualiza ca idiom neolatin. Pe parcursul a opt veacuri (sec. II î.Hr. - sec. VI d.Hr.), în latina clasică sau populară vorbită în tot Imperiul Roman au pătruns sute de cuvinte grecești, dintre care mai multe zeci au fost moștenite în diversele limbi romanice. În română, numărul lor se ridică la circa 40, dintre care câteva fac parte până astăzi din fondul principal”, afirmă Tudor Dinu în lucrarea „Influenţa greacă asupra limbii române”, apărută la Editura Omonia, în 2019.
Surse folosite pentru documentare:
https://intapi.sciendo.com/pdf/10.2478/amph-2022-0017
https://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=793
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe