Pornind de la acest aspect, am testat capacitatea studenților la Stomatologie din an terminal de a se adapta acestei realități. 

Spiritul machiavelic se compune din trei elemente: duplicitate, negativism și neîncredere. Ele reflectă atitudinea duplicitară, manipularea, transmiterea unor informații adevărate sau false potrivite scopului urmărit, lipsa de încredere în oameni și în buna lor credință, cinismul, convingerea că ceilalți sunt egoiști și lumea este ostilă, acceptarea unei realități în care scopul este prioritar în defavoarea mijloacelor. 

În perioada 1960-1970, Richard Christie și Florence Geis au conceput un chestionar care să servească la identificarea înclinațiilor spre machiavelism. Acesta este un instrument de analiză psihologică prin care se pot cuantifica elementele de machiavelism existente la o persoană. Așa-numitul Test MACH IV poate fi folosit în scop orientativ, dar nu poate fi considerat un instrument de lucru pentru selecții, departajări sau angajări de personal. 

Totuși, testul are o relevanță cu caracter orientativ. Accesarea lui este facilă, dar prelucrarea rezultatelor este laborioasă. Rezultatele oferă un punctaj care încadrează respondentul în trei categorii de evidențiere a unor înclinații spre machiavelism: persoane fără atitudini evidente de machiavelism, persoane cu un machiavelism mediu și cele cu o exprimare puternică a machiavelismului.

Experiment studențesc 

Am oferit acest test studenților de la Facultatea de Medicină dentară din anul terminal. Am luat în considerare că inserția profesională a tinerilor absolvenți este extrem de dificilă pe o piață de servicii supraaglomerată. Concurența acerbă întreținută de politicile sanitare din țară condiționează succesul profesional de folosirea tuturor mijloacelor posibile, dar care nu sunt în dezacord flagrant cu legea. Dar a fi machiavelic nu înseamnă neapărat a avea un comportament anti­social. Nu este o culpă în sine și poate fi considerat o adaptare de nevoie la realitatea dură. 

La 81 de teste completate, 12,5% dintre respondenți s-au dovedit a fi persoane fără machiavelism, 72,5% au prezentat un machiavelism moderat, iar 15% unul puternic. Observăm că avem un număr foarte mic de respondenți care manifestă un grad ridicat de moralitate în sensul valorilor etice și deontologice promovate teoretic în axiologia contemporană. Aceștia sunt mult sub jumătatea lotului. Cei mai mulți s-au dovedit ca având înclinații moderate spre machiavelism și ei sunt majoritari. Aceștia sunt persoane care au nativ o capacitate de adaptare disponibilă și apreciabilă la provocările din piața concurențială în care vor intra curând. Cei cu un machiavelism puternic nu sunt foarte mulți, dar sunt cei care au un potențial mare de a opera prin mijloace dure pe piața de servicii în care vor lucra.

Duplicitatea, negativismul și neîncrederea au fost calculate individual pentru fiecare respondent. Duplicitatea calculată la tot lotul studiat a fost nesemnificativă. Negativismul a fost evident la 81% dintre cazuri, iar neîncrederea la 77% dintre respondenți. Aceste rezultate sugerează un scepticism și, poate, chiar o blazare încă înainte de începerea activității profesionale. Sunt aspecte care pot fi explicate prin contextul social și economic din societatea românească, dar consider că sunt foarte importante educația și formarea profesională. 

Ne dorim să avem personal medical bine pregătit, dar vrem să avem medici cu multă empatie. Nu relația medicului cu pacientul este vulnerabilă la machiavelism. Provocarea majoră este menținerea cabinetului pe linia de plutire în condiții vitrege și neprietenoase.  

Niccolò Machiavelli este cunoscut în special pentru filosofia promovată în cartea Il principe*, lucrare în care descrie comportamentul pe care o persoană ar trebui să-l aibă pentru a putea obține rezultatele scontate. Evident, principiile enunțate denotă o lipsă de moralitate, de aceea, Biserica Catolică a interzis lucrarea în 1559 prin includerea sa în Index Librorum Prohibitorum**. Nu Machiavelli a inventat tiparul omului machiavelic, el doar a avut curajul să spună lucrurilor pe nume, așa cum ele existau, de fapt, în plină Reformă în Italia medievală. Acest comportament este omniprezent, iar azi ne confruntăm cu el atât în realitatea românească, dar și în cea internațională. 

*Principele (original, în limba italiană, Il Principe) este o carte scrisă de Niccolò Machiavelli și publicată în 1513. În lucrare sunt descrise recomandări și norme adresate celor care guvernează. Este considerat un tratat de politică, având potențial de aplicare și în zilele noastre. 

**Document elaborat la inițiativa Inchiziției și publicat prima dată în 1559. Acesta conține lista de cărți considerate imorale și nepotrivite fiind interzisă publicare, răspândirea sau citarea acestora. Au fost elaborate 32 de ediții de-a lungul celor 407 ani de existență. Indexul a fost suspendat abia în 1966.