Potrivit Associated Press, un studiu suedez a scos la iveală un paradox surprinzător despre persoanele diagnosticate cu o frică excesivă de a se îmbolnăvi grav. Aceste persoane tind să moară mai repede decât persoanele care nu sunt extrem de îngrijorate cu privire la propria sănătate. 

Ipohondria (acum numită de specialiști „tulburarea de anxietate de boală” sau „illness anxiety disorder”) este o condiție rară, cu simptome care depășesc grijile pe care ni le facem față de boală și îmbolnăvire. Persoanele cu această tulburare nu pot să scape de fricile lor, în ciuda rezultatelor normale la testele de laborator și la examinările fizice. Așa că aceste persoane ajung să își schimbe în mod repetat medicul. Pe când altele este posibil să evite cu totul îngrijirile medicale. 

„Mulți dintre noi sunt ipohondri la un nivel ușor. Dar există și persoane aflate la polul extrem al spectrului, persoane care trăiesc într-o perpetuă stare de îngrijorare, de suferință, de ruminație în legătură cu faptul că ar putea avea o boală gravă”, a declarat dr. Jonathan E. Alpert de la Montefiore Medical Center din New York (care nu a fost implicat în acest studiu). 

Cercetătorii au descoperit că persoanele cu tulburarea de anxietate de boală au un risc crescut de deces, atât în privința decesului de cauze naturale, cât și al celui de cauze nenaturale, în special risc de suicid. Stresul cronic și impactul său asupra corpului uman ar putea explica unele dintre aceste diferențe, au explicat autorii cercetării. 

Studiul a fost publicat recent în „JAMA Psychiatry”. Cercetătorii au analizat 4.100 de persoane diagnosticate cu ipohondrie și le-au potrivit cu 41.000 de persoane cu vârstă similară, sex similar și țara de rezidență similară. Ei au folosit și alte instrumente de măsurare, cum ar fi „person years”, care reprezintă numărul de persoane și perioada de timp în care au fost urmăriți în cadrul studiului. 

În general, ratele de deces au fost mai mari în cazul persoanelor cu ipohondrie, 8,5 versus 5,5 la 1.000 de „person years”. Persoanele cu această tulburare au murit la vârste mai fragede decât alte persoane, cu o vârstă medie de 70 de ani, versus 75 de ani. Riscul lor de deces de boli ale sistemului circulator și de boli respiratorii era mai mare. Cancerul a fost o excepție – riscul de deces a fost aproape același.