Datele raportate la nivelul țării noastre sunt îngrijorătoare. În anul 2018, în România au apărut 11.340 de cazuri noi de cancer pulmonar, dintre care peste 8.000 în rândul bărbaților*. La nivel național, cancerul pulmonar este principala cauză de mortalitate oncologică, aproximativ 10.277 de persoane pierzându-și viața din acestei afecțiuni*.

Simptomele nu trebuie ignorate

În acest context, reprezentanții Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC) și cei ai SRP trag un semnal de alarmă în ceea privește diagnosticarea cancerului pulmonar la timp. Aceștia s-au reunit, ieri, la București, pentru a discuta cu câțiva pacienți care se luptă în prezent cu această patologie și pentru a pune accentul pe diagnosticul precoce, în cadrul unei întâlniri intitulate „Inspiră speranță – Povestea mea cu cancerul pulmonar”.

Dincolo de diagnosticul precoce, importanți sunt și aliații pe care îi au pacienții diagnosticați deja cu cancer pulmonar, iar când spunem aliați, ne referim și la psiho-oncolog, întrucât se dorește ca acesta devină parte a echipei medicale.

„Cancerul pulmonar este cel mai rău dintre toate, este o boală vicleană. Nu este nimic specific care să te facă să te duci la medic mai devreme. Mai mult, mare parte dintre pacienții care au acest diagnostic sunt și fumători. Asta înseamnă că tușesc, obosesc, expectorează, și ei cred că este normal să fie așa, pentru că sunt fumători. Mesajul esențial este acesta: în momentul în care aveți simptome pulmonare și ele nu trec după un tratament standard – de răceală, de bronșită, de pneumonie etc. – insistați și duceți-vă din nou la medicul specialist, pentru că aceste manifestări s-ar putea să atragă după sine acest diagnostic”, a punctat prof. dr. Ruxandra Ulmeanu.

„Medicul trebuie să fie și psiholog”

Dincolo de intervenția chirurgicală, care este esențială pentru vindecarea pacientului cu cancer pulmonar, și de alte terapii care luptă cu tumora, președintele SRP spune că importantă este și latura psihologică a echipei interdisciplinare:

„Medicul trebuie să fie, automat, și psiholog: trebuie să-i vorbești pacientului și să te potrivești puțin pe structura lui, astfel încât să colaborați pentru bronhoscopie, pentru această endoscopie pulmonară. Acestea intră în diagnosticul neoplasmului pulmonar”.

Cu cât pacienții se prezintă mai devreme la medic (fumătorii, persoanele diagnosticate cu BPOC, cei care au expuneri profesionale la substanțe care le afectează plămânii, la poluare), cu atât crește șansa unui diagnostic precoce.

Când pacientul diagnosticat cu cancer pulmonar are o stare de distres, când se confruntă cu depresia, cu anxietatea, este important să primească sprijin din partea unui psiholog, iar aici intervine o ramură relativ nouă la noi, numită psiho-oncologie. Am stat de vorbă pe această temă cu conf. univ. dr. habil. Dégi L. Csaba (foto), directorul Societății Internaţionale de Psiho-Oncologie (IPOS):

„Eu cred că în tot ce înseamnă medicină integrativă, da, medicul trebuie să fie un pic și psiholog, iar psihologul trebuie să fie un pic și medic. Trebuie să ne înțelegem aceste granițe prin care lucrăm, pentru că scopul principal sunt, totuși, pacientul și nevoile lui. Deci, dacă lucrăm în conceptul de echipă oncologică, e o bucurie pentru mine ce am auzit astăzi de la doamnele doctor, fiindcă într-adevăr, avem niște granițe, dar acestea sunt puncte de întâlnire pentru noi, profesioniștii.”

Pacientul nu trebuie să cadă pradă fricii și depresiei

Acesta a mai amintit că medicul nu poate fi „puțin psiholog” fără o formare în acest domeniu. Conf. univ. dr. habil. Dégi L. Csaba crede că la facultate sau la universitate ar trebui să existe tehnici de comunicare care să fie predate, probate, ar trebui să existe niște elemente de psihologie pe care viitorii medici să le învețe, mai ales pe partea de distres oncologic:

„Foarte multe persoane cred despre cancer că e important să trăiești, restul este secundar. Nu e așa, pentru că, pentru a trăi, ai nevoie ca pacient ca aceste dinamici psihologice să nu te blocheze. Frica este sănătoasă dacă o poți controla, depresia te ajută să schimbi ceva în viață, dacă o poți controla. Altfel, ele te distrug. E foarte important de înțeles acest aspect.”

În ceea ce privește rolul psiho-oncologului, acesta este, în primul rând de a face managementul nevoilor psiho-sociale ale pacientului, după cum subliniază Dégi L. Csaba, dar acest management nu trebuie să aibă loc în izolare, ci împreună cu echipa medicală:

„Noi trebuie să înțelegem că e o verigă lipsă din echipa medicală, nu e ceva exterior. Asta ne dorim foarte mult, ca el [psiho-oncologul] să devină parte a echipei medicale.”

Simptomele nu trebuie ignorate

Reprezentanții FABC și ai SRP, medici oncologi, psihologi și pacienți care luptă cu cancerul pulmonar și aparținători s-au întâlnit la București, în cadrul campaniei „Inspiră speranță - Povestea mea cu cancerul pulmonar”. Discuția lor a avut la bază un mesaj esențial: oamenii trebuie să meargă la medicul specialist dacă au simptome pulmonare care persistă.

„La oncologie ajung deja pacienții diagnosticați. Munca pentru cancerul pulmonar este o muncă în echipă. Nu poate doar oncologul să rezolve tot. Se pleacă de la acele simptome care sunt banale și care cred că ar trebui mediatizate mai des și mai amplu: o tuse care se schimbă, un junghi toracic, o scădere în greutate trebuie să ducă pacientul la cel mai apropiat medic, respectiv la medicul de familie sau direct la medicul pneumolog”, a subliniat Daniela Vasile, medic primar oncologie medicală, de la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”.

Dacă pacientului i se pune un diagnostic de cancer pulmonar, el trebuie văzut în perioada următoare de o echipă interdisciplinară, explică dr. Daniela Vasile, din care fac parte: bronhologul, pneumologul, chirurgul, radioterapeutul și, bineînțeles, oncologul. Psihologul este un element de bază pe lângă această echipă, mai spune aceasta, iar la Institutul „Marius Nasta” există deja psihologi care lucrează cu pacienții internați și care îi ajută să treacă peste clipele grele.

*Potrivit GLOBOCAN (Global Cancer Observatory)