Spectacolul prezintă zarva pe care o poate stârni într-un mic târg de provincie un cavaler care îi dăruiește unei tinere un evantai. Piesa i-a prilejuit regizorului Cornel Popa un amuzant și antrenant spectacol de comedie, cu o distribuţie prodigioasă.

În rolul Columbinei, Rodica Popescu-Bitănescu este guralivă cât încape, certăreaţă, arţăgoasă, dar cu mult farmec, și mai ales cu râsul său generos care a făcut-o celebră în lumea teatrului. O secondează cu panaș și un umor insolit Florin Vasiliu și Șerban Cantacuzino, primul cu o vârstă înaintată, al doilea încă tânăr, cu alură de prinţ. Excelente tipuri ale commediei dell'arte desenează Jorj Voicu (un soldat), Dan Tufaru (un cizmar), Mișu Stan (un nobil scăpătat), Marian Hudac (un hangiu), Valentin Plătăreanu (un bucătar), Ovidiu Schumacher (un farmacist) și Mihai Mălaimare (un slujitor) pe vremea când era doar actor.

Îi secondează cu graţie și sensibilitate Dorina Done (o distinsă doamnă), Julieta Szönyi (o ingenuă autentică) și Cristina Stamate care propune un alt tip de servitoare, acidă și intrigantă. Beneficiind de prestaţia unei trupe de excelenţi actori și a unui scenograf inteligent (Elena Fortu), Cornel Popa, autor al multor reușite televizate, a construit un spectacol realist unitar, pigmentat pe ici pe colo cu timide scene de improvizaţii, în care actorii români sunt câteodată maeștri.

Carlo Goldoni a fost, într-o vreme, alături de Molière și Shakespeare, unul din cei mai jucaţi dramaturgi. Piesele sale „Mincinosul” și „Slugă la doi stăpâni” au fost jucate pe întreg mapamondul. Teatrul Naţional a obţinut, la Veneţia, cu spectacolul „Bădăranii” un succes binemeritat. În 1976, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ a produs un interesant spectacol cu „Slugă la doi stăpâni” (regia Iulian Vișa) propulsând în viaţa teatrală un nou nume: Horaţiu Mălăele (Truffaldino).

Goldoni a trăit peste 80 de ani, a scris în italiană și franceză mai bine de o sută de piese – tragedii, tragi-comedii, comedii (unele în dialectul veneţian). Are statui în mai toate orașele Italiei unde i s-au jucat piesele și la Paris, unde a și murit. Observând că celebrele personaje (măști) ale Commediei dell'arte: Pantalone, Brighela, Doctorul, Columbina, Truffaldino, Căpitanul, Arlechino, Pulcinella, care acţionau singure cu monologuri nescrise, păstrate de tradiţie au început să plictisească publicul, a decis să le introducă în piesele sale cu subiecte de sine stătătoare, cu text scris – adevărate drame burgheze. A fost acuzat de unii critici că a distrus „commedia” și lăudat de alţii că în felul acesta a revitalizat-o.