Societatea Română de Cardiologie deschide lista evenimentelor din 2021 prin intermediul a trei cursuri online– „CardioRenal”, „CardioCoag” și „De la A... la HTA”, desfășurate în luna martie.
Cursul „CardioRenal”, organizat ca parteneriat între Societatea
Română de Cardiologie și Societatea Română de Nefrologie, a avut drept scop prezentarea noutăţilor din sfera prevenţiei și tratamentului patologiei cardiovasculare la pacienţii cu boală renală, la graniţa
dintre cele două specialităţi.
O parte a conferinţei a fost dedicată noutăţilor în ceea ce privește ateroscleroza accelerată la pacienţii cu boală renală cronică – una dintre teoriile recent emise vizează rolul metaboliţilor triptofanului ca element-cheie ce favorizează dezvoltarea rapidă a aterosclerozei la această categorie de pacienţi, pe calea stresului oxidativ, alături de factorii de risc tradiţionali. În completarea acestei prezentări, a existat o discuţie despre metodele de prevenţie și reducere a riscului cardiometabolic.
Diabetul zaharat (DZ) este o comorbiditate frecvent întâlnită, care complică evoluţia pacienţilor cu afecţiuni cardio-renale. Saga inhibitorilor de SGLT-2 (sodium-glucose co-transporter type 2) continuă printr-o discuţie legată de protecţia cardiacă și renală oferită de această clasă de medicamente, intens studiată în ultima perioadă. Anul 2020 se remarcă în acest sens prin trei studii: VERTIS-CV, EMPEROR și DAPA-CKD.
Studiul VERTIS-CV a arătat că ertugliflozin nu este inferior
placebo în ceea ce privește evenimentele cardiovasculare majore (deces de cauză cardiovasculară, infarct miocardic și accident vascular cerebral non-fatal) la pacienţii cu DZ tip 2 și boală aterosclerotică.
Studiul EMPEROR a consacrat utilizarea inhibitorilor de SGLT-2 (în speţă, empagliflozin) la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, indiferent de prezenţa sau absenţa DZ, pentru efectul benefic în reducerea ratei de spitalizări și a decesului de cauză cardiovasculară.
În ceea ce privește beneficiile asupra încetinirii ratei de declin a funcţiei renale, studiul DAPA-CKD a prezentat efectul dapagliflozin la pacienţii cu boală renală cronică, indiferent de asocierea cu DZ.
Ediţia de anul acesta a cursului „CardioCoag” a fost un eveniment deosebit de așteptat în comunitatea cardiologilor, având în vedere numărul mare de studii pe această temă publicate în anul precedent, care au avut ca actor principal coagulopatia asociată infecţiei SARS-CoV-2.
Temele abordate la această ediţie au mers însă dincolo de această infecţie. Au fost sesiuni didactice pornind de la hemostaza normală către cea patologică, tipuri de anticoagulante, testele paraclinice utilizate în practica curentă, tratament antiagregant și anticoagulant în diverse patologii frecvent întâlnite și s-a ajuns în final la sedimentarea acestor informaţii prin cazuri clinice.
Deși la ora actuală nu există un consens privind mecanismele alterării hemostazei în COVID-19, se cunoaște că la baza acestora se află statusul proinflamator de tip furtună citokinică, ce determină activarea plachetară și eliberarea de megacariocite în circulaţie, în special la nivel pulmonar și cardiac, aspect considerat specific infecţiei cu acest virus.
Un mecanism prin care poate fi explicat statusul procoagulant asociat SARS-CoV-2 este prezenţa capcanelor neutrofilice extracelulare, regăsite în structura trombilor din circulaţia pulmonară, generate în primă instanţă cu rol virucid. Aceste reţele sunt capabile să activeze trombina, factorul II al coagulării, cu inducerea unor modificări caracteristice coagulării intravasculare diseminate la nivel pulmonar.
Anticoagularea orală la pacienţii cu obezitate
Anul 2021 a adus răspunsuri în ceea ce privește problema anticoagulării curative cu anticoagulante orale directe (DOAC) la pacienţii obezi, fiind cunoscut faptul că puţini pacienţi cu greutate peste 120 kg au fost incluși în studii și că există incertitudini privind concentraţiile serice atinse de aceste medicamente.
Au fost prezentate trei studii, unul dintre ele indicând că la pacienţii obezi trataţi cu apixaban sau rivaroxaban pentru fibrilaţie atrială sau tromboembolism venos, DOAC au efect protectiv, evaluat prin dozarea concentraţiei serice a anticoagulantului.
Al doilea studiu a comparat eficacitatea apixaban, rivaroxaban și dabigatran la pacienţii cu greutate peste și sub 120 kg, prin evaluarea ratei de recurenţă a evenimentelor tromboembolice venoase. Studiul nu a descoperit diferenţe semnificative statistic între cele două grupuri, indiferent de tipul de anticoagulant utilizat.
În cadrul celui de-al treilea studiu, apixaban și-a dovedit superioritatea faţă de warfarină privind reducerea ratei de recurenţă a
trombembolismului venos la pacienţii obezi, inclusiv la cei cu obezitate morbidă, cu avantajul suplimentar al riscului de sângerare mai mic.
Tratamentul HTA reprezintă o prioritate pentru prevenirea insuficienţei cardiace cu fracţie de ejecţie păstrată, reducând cu aproximativ
50% riscul de apariţie a acesteia. Manifestarea dedicată hipertensiunii arteriale a abordat un spectru larg de noutăţi în domeniul acestei patologii cardiovasculare.
Ea constituie în continuare o temă de maxim interes, având în vedere prevalenţa crescută, disproporţionată faţă de rata de control tensional și de reducere a riscului cardiovascular asociat.
Cum tratăm eficient hipertensiunea arterială (HTA) în anul 2021? Aceasta a fost una dintre întrebările esenţiale abordate în cadrul acestei conferinţe, bazată pe răspunsuri adaptate Ghidului Societăţii Europene de Cardiologie (2018) și Ghidului Societăţii Internaţionale de Hipertensiune Arterială (2020), documentele de bază la care se raportează cardiologia în abordarea acestei patologii.
Pentru prima dată, ghidul european de tratament al HTA propune intervale-ţintă de control al valorilor tensionale, în locul unor valori propriu-zise, ajustate în funcţie de particularităţile pacienţilor, recunoscând importanţa diferenţierii vârstei biologice de cea cronologică.
Un alt mesaj important privește monoterapia la iniţierea tratamentului antihipertensiv, care s-a dovedit inadecvată pentru majoritatea pacienţilor, fiind indicată în prezent combinaţia în tabletă unică a cel puţin două medicamente, în scopul ameliorării ratei de control a tensiunii arteriale și creșterii aderenţei la tratament.
Chintesenţa tratamentului antihipertensiv în anul 2021 este abordarea pe pași de tratament, cu introducerea cel mai frecvent a două clase de antihipertensive de la iniţierea terapiei, cu adăugarea ulterioară de alte clase, treptat, luând în considerare evoluţia
pacienţilor și comorbidităţile.
Tratamentul HTA reprezintă o prioritate pentru prevenirea insuficienţei cardiace cu fracţie de ejecţie păstrată, reducând cu aproximativ 50% riscul de apariţie a acesteia.
Importanţa controlului tensional este susţinută atât de Societatea Americană de Cardiologie, cât și de cea Europeană, care recomandă utilizarea în tratament a inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, sartanilor, beta-blocantelor și antagoniștilor aldosteronului.
Datele privind indicaţia de utilizare a inhibitorilor de neprilizină sunt controversate. Societatea Americană de Cardiologie este singura care oferă indicaţii privind ţintele tensionale, fiind sugerat pragul sub 130 mmHg pentru tensiunea arterială sistolică.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
