Poiana Braşov a găzduit recent o manifestare ştiinţifică
de excepţie, care a reunit elita chirurgiei cardiovasculare din România, alături
de specialişti recunoscuţi din străinătate, precum şi de renumiţi cardiologi şi
specialişti în anestezie-terapie intensivă, cei care fac parte, ca să ne
referim la terminologia utilizată pe alte meleaguri, din „echipa inimii“. „Viaţa
medicală“ a fost partener media principal al acestui eveniment.
Al
7-lea Congres Naţional al Societăţii Române de Chirurgie Cardiovasculară
(SRCCV) a fost organizat în acest an concomitent cu al 6-lea Simpozion al Societăţii Române de Anestezie – Terapie Intensivă
Cardiacă şi Tehnologie Extracorporală. Programul celor patru zile de
congres a fost extrem de dens şi a inclus puncte de interes pentru toţi participanţii.
Medicii rezidenţi au beneficiat de un Curs
practic de chirurgie valvulară, cu tema „Utilizarea protezelor biologice în
tratamentul insuficienţelor aortice“, şi au avut ocazia să îşi prezinte cercetările
sau studiile clinice în cadrul sesiunii de postere, la finalul căreia, după
atenta evaluare a specialiştilor, au existat şi premianţi. Pentru profesioniştii
cu vechime în specialitate, conferinţele şi sesiunile de prezentări au abordat
teme de mare actualitate, care au stârnit dezbateri vii şi au dus la concluzii
interesante. Secţiunile congresului au reunit lucrările sub titluri incitante: Urgenţe în chirurgia cardiacă, Anevrismele arteriale, Ecografia în chirurgia cardiacă, Chirurgie endovasculară, Chirurgia bolilor congenitale, Ischemie critică, Implantarea transcateter de valvă aortică (TAVI), Chirurgia aortei, Progrese în chirurgia cardiacă, Tratamentul
cardiopatiei ischemice, de la ghiduri la pacient, Valvulopatii. Nu în ultimul rând, manifestarea a inclus şi o
sesiune dedicată asistenţilor medicali, intitulată „Chirurgie cardiovasculară, ATI şi circulaţie extracorporală“.
Aliniere la tendinţa europeană curentă
Pentru o vedere de ansamblu asupra
reuniunii, dar şi a felului în care chirurgia cardiovasculară evoluează în ţara
noastră, ne-am adresat dlui prof. dr.
Vlad Anton Iliescu, de la Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare
„Prof. dr. C. C. Iliescu“ Bucureşti, preşedintele SRCCV şi al Congresului.
– Ce
concluzii se pot trage la finalul celui de-al şaptelea congres naţional al
SRCCV?
– Mă bucur, în primul rând, că am avut o
largă participare, cu lucrări foarte interesante, din toate domeniile, întrucât
principala noutate a acestui congres a fost conceptul de organizare, în sensul
unei manifestări organizate printr-o colaborare multidisciplinară. Exclusiv
chirurgical, ne-am tot întâlnit unii cu alţii de 20 de ani, aşa că am dorit să
ne vedem şi cu cei cu care colaborăm – anestezişti, cardiologi – şi am avut o
participare prestigioasă, ceea ce s-a văzut în calitatea congresului, în discuţii
şi în concluziile pe care le-am tras împreună, teoretice, dar mai ales
concluzii cu aplicabilitate practică. S-a discutat pornind de la cele mai noi
teorii şi studii în
domeniu, cum sunt acestea aplicate în viaţa de zi cu zi şi în
practica centrelor noastre, unde tratăm pacienţii. În al doilea rând, acest
concept de congres şi această participare se înscriu de fapt în tendinţa
europeană la nivelul bolilor cardiovasculare; în 2010 a apărut un ghid comun al
Societăţii Europene de Chirurgie Cardiovasculară şi al Societăţii Europene de
Cardiologie, deci nu facem decât să ne aliniem unei abordări fireşti la nivel
european, poate înaintea altora şi, repet, cu efecte practice. În afară de
aceste sesiuni de lucrări foarte interesante, m-am bucurat pentru că a fost
stimulată participarea medicilor tineri, a rezidenţilor, începând cu prima zi,
când a avut loc un laborator practic, ocupat la capacitatea maximă a locurilor
– de această dată am avut doar 20 de locuri, probabil pentru congresul viitor
vom prevedea mai multe – şi terminând cu partea teoretică, unde tinerii medici
au prezentat lucrări poster, lucrări care au fost şi premiate, şi nu numai cu
diplome… Ştim cu toţii că rezidenţii o duc greu la începutul carierei medicale şi,
din păcate în România, chiar şi la sfârşitul carierei medicale nu o duci foarte
bine, dar iniţial o duci şi mai greu. Şi atunci, din fondurile SRCCV s-au
acordat premii pe trei categorii: chirurgie cardiacă, chirurgie vasculară şi
cardiologie. Iar premiile considerăm că sunt stimulative. Din păcate, acest
congres are loc într-un moment nefast pentru medicina românească, în general,
pentru bolile cardiovasculare în special. Avem tot mai mulţi pacienţi, metodele
de diagnostic s-au înmulţit, pacienţii sunt diagnosticaţi dar nu prea pot fi
trataţi, pentru că bugetul este cam la jumătate faţă de anul trecut şi la o
cincime din ceea ce aş numi, cu bunăvoinţă, un minimum decent. Încercăm, totuşi,
să ne descurcăm în aceste condiţii şi să sperăm la mai bine. Nu în ultimul rând,
aş remarca programul social, unde a fost o participare entuziastă, ceea ce
prinde bine, pentru că într-un fel vorbesc oamenii în sala de congres şi altfel
o fac într-un cadru informal, iar legăturile care se strâng sunt utile în final
inclusiv colaborării în plan profesional. În concluzie, aş menţiona, în afară
de aspectul calitativ al congresului, faptul că participarea a fost dintre cele
mai numeroase, comparativ cu alte congrese la care am luat parte. Vreau să mulţumesc
sponsorilor Congresului, şi familiei Copos, care ne-a oferit această locaţie,
deoarece acest congres s-a desfăşurat exclusiv prin sponsorizări private.
„Nu e
cazul să ne trimitem pacienţii la Viena!“
– Ce noutăţi ştiinţifice au fost aduse în faţa
colegilor cu ocazia acestui congres?
– Aş vrea să subliniez participarea
prestigioasă a colegilor din străinătate, care au venit cu o serie de lucrări
foarte interesante, ne-au arătat noi tehnici chirurgicale în domeniu, de
exemplu repararea valvei aortice, tehnică ce încă nu este standardizată pe plan
european. Au venit aici chiar inventatorul inelului de plastie aortică, dr. Emmanuel Lansac, din Franţa, care a
ţinut o conferinţă, dr. Şerban Mihăileanu,
de origine română, desigur, dar care lucrează în Franţa din anii ’80 şi este
unul dintre cei mai renumiţi cardiologi din Paris. Din Grecia a venit prof. dr. Sotiris Prapas, care conduce
un centru de cardiochirurgie; de la Monaco, dr. Clara Alexandrescu, de asemenea de origine română, care însă
este plecată de mulţi ani, lucrează în cu totul alte condiţii la Monte Carlo şi
ne-a împărtăşit din experienţa sa. Au venit colegi din Marea Britanie, din
Republica Moldova, din Polonia au venit doi colegi care ne-au prezentat
ultimele noutăţi în legătură cu valvele transcateter, un program pe care, dacă
vom avea fonduri de la Ministerul Sănătăţii sau din alte surse, sper să îl
putem aplica şi noi. Nu cred că e cazul să ne trimitem pacienţii la Viena
pentru asemenea intervenţii, putem să îi tratăm şi aici, avem toate condiţiile,
avem cunoştinţele necesare, ceea ce ne lipseşte sunt fondurile. Noi însă ne
pregătim şi încercăm să ţinem la cel mai înalt standard măcar pregătirea
teoretică în aceste noi domenii.
– Ce
au spus despre congres oaspeţii din străinătate?
– Oamenii sunt politicoşi de obicei, nu va
spune nimeni că a fost rău, dar în general când există lucruri mai puţin bune
sunt trecute sub tăcere. Toţi cei cu care am stat de vorbă au fost foarte
laudativi, le-a plăcut organizarea, au rămas plăcut surprinşi de nivelul la
care s-a discutat, inclusiv de nivelul lucrărilor colegilor români, care nu
erau cu nimic mai prejos, venind din cele mai prestigioase centre, şi chirurgi,
şi specialişti în terapie intensivă, şi cardiologi. Există şi o carte de onoare
în care au fost scrise impresiile, pe care am inaugurat-o cu această ocazie, şi
sperăm să fie un început pentru o nouă modalitate de a privi aceste manifestări
ştiinţifice ale noastre, în conceptul de echipă, pe care îl vom dezvolta anul
viitor. Şi sperăm ca data viitoare să fie mai bine.
– Ce
planuri aveţi pentru următorul congres?
– Dacă nu se vor închide spitalele şi
activitatea din acestea, nu putem decât să aplicăm în continuare şi să dezvoltăm
ceea ce am discutat anul acesta la congres, trecând de pe hârtie în practică,
iar la viitoarea ediţie să ne confruntăm rezultatele la un an de zile. Poate că
pare exagerat ceea ce spun, însă toate marile centre de boli cardiovasculare
din România – şi aici mă refer la cele din Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj
etc. – şi-au întrerupt complet activitatea în cursul acestui an o dată sau
chiar de mai multe ori, din lipsă de fonduri. Dacă ar fi să se respecte o
proporţie aritmetică „a morţii“ – aş îndrăzni să-i spun – anul viitor ar trebui
să se întrerupă de şi mai multe ori. Sperăm totuşi ca această situaţie să se corecteze.
Avem rezidenţi foarte buni, ne dorim să rămână în ţară…
Organizatorul cursului practic de chirurgie
valvulară, dl prof. dr. Grigore Tinică,
de la Institutul de Boli Cardiovasculare „George I. M. Georgescu“ Iaşi, preşedintele
ales al SRCCV, ne-a oferit mai multe detalii despre programul educaţional
organizat în deschiderea reuniunii.
– Aţi
fost responsabil de cursul precongres. Ce ne puteţi spune despre acesta?
– Cursul de chirurgie practică pe care l-am
organizat pentru rezidenţi este o premieră pentru Congresul SRCCV, dar nu şi
pentru Clinica de chirurgie cardiovasculară de la Iaşi. De-a lungul anilor, am
organizat asemenea workshopuri pentru studenţii străini care vin la Şcoala de
vară la Iaşi, şi, de asemenea, pentru rezidenţii de chirurgie cardiovasculară
de la Iaşi şi din alte oraşe, care au venit la UMF „Gr. T. Popa“. Cursul
practic este foarte important pentru rezidenţi, îi ajută să facă nişte intervenţii
pe care nu au posibilitatea să le facă la pacient, pentru început. Începuturile
trebuie să fie cu diferite simulatoare, iar cum acestea sunt extrem de scumpe
la noi, dar şi în alte părţi, nu toate clinicile au posibilitatea de a le cumpăra
pentru a face diferite proceduri. De obicei, aceste simulatoare sunt achiziţionate
de firmele care vor să implementeze o metodă sau alta de tratament chirurgical.
În aceste condiţii, cursul practic pe inimi porcine îi ajută pe rezidenţi să îşi
vadă capacităţile şi să îşi dezvolte abilităţile, pentru a putea, când le va
veni rândul, să facă o operaţie reală, în clinică, să nu mai aibă nicio urmă de
stres şi intervenţia să nu mai aibă pentru ei niciun secret.
– Cine
a participat la acest curs?
– Am avut rezidenţi din majoritatea
centrelor de chirurgie cardiovasculară, de la Bucureşti, Iaşi, Cluj, Tg. Mureş,
care au participat la acest curs de chirurgie practică şi chiar dacă erau începători,
unii dintre ei chiar rezidenţi în anii I şi II, cursul li s-a părut foarte atrăgător
şi au fost foarte interesaţi, dovadă că, deşi a fost programat să dureze două
ore, trecuseră deja trei şi încă nu ar fi vrut să se termine, căci ar fi vrut să
vadă şi să facă tot mai multe. Rezidenţii de an mare (V şi VI) chiar au
demonstrat abilităţi foarte bune la implantarea valvei biologice. Acest fapt
denotă că pregătirea practică a rezidenţilor noştri este foarte bună. Pregătirea
teoretică se testează de către fiecare conducător de rezidenţiat, zilnic şi la
examenele de etapă pe care le susţin rezidenţii şi la examenul de specialitate,
dar cu toate acestea poţi să fii un bun teoretician şi doar un chirurg
mediocru. Văzându-i pe cei care au participat la acest curs, vreau să vă spun
cu toată responsabilitatea că avem rezidenţi foarte buni, şi urmează să facem în
aşa fel ca ei să rămână la noi şi să nu plece în alte ţări şi să lucreze pentru
alţii.
– Intenţionaţi
să organizaţi astfel de cursuri şi la viitoarele ediţii ale congresului?
– Am dori ca aceste cursuri să devină o
tradiţie a SRCCV şi să le organizăm nu numai în timpul congreselor, ci
periodic, în anumite centre – Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj, Tg. Mureş – să
aibă loc asemenea manifestări, pentru rezidenţii din respectivele clinici, dar şi
pentru aceia care ar veni din alte centre şi, de ce nu, pentru rezidenţii din
străinătate, pentru că aceste cursuri sunt relativ ieftine, dar le dau rezidenţilor
posibilitatea de a învăţa „pe viu“ – nu chiar pe pacient, dar este o formă,
totuşi, pe viu – nişte tehnici chirurgicale noi sau pe cele clasice, pe care
trebuie să le cunoască la perfecţie.
– Referindu-ne
acum la specialişti, ce lucruri pozitive a adus acest congres?
– În primul rând, vreau să remarc ţinuta ştiinţifică
foarte înaltă a congresului nostru şi deschiderea foarte mare care s-a făcut de
data aceasta către colegii noştri cardiologi. Altădată, congresele se desfăşurau
numai în interiorul SRCCV, noi fiind o societate destul de mică, foarte închisă
şi oarecum elitistă, ceilalţi nu ne ştiau, nu cunoşteau nici preocupările
noastre ştiinţifice, nici succesele practice. Cu această ocazie, dl prof. dr.
Vlad Iliescu a reuşit să facă o deschidere către Societatea Română de
Cardiologie şi a invitat mai mulţi cardiologi de prestigiu din ţară, care au
participat la acest congres cu lucrări, cu dezbateri, cu discuţii şi care ne-au
ajutat să aflăm mai multe opinii şi să dezvoltăm din punct de vedere ştiinţific
medicina cardiovasculară românească, în totalitate. S-a pus accentul, la acest
congres, pe revascularizarea totală arterială şi s-au prezentat rezultate ale
clinicilor din România, care, în multe privinţe, sunt mai avansate decât
rezultatele unor centre din Europa, iar acest lucru trebuie ştiut, pentru că
mulţi medici, pacienţii şi mai ales mass-media nu cunosc acest lucru şi au de
suferit şi pacienţii şi familiile acestora, în special cei care nu ştiu unde să
se adreseze. Dacă vor intra pe paginile web ale SRCCV şi ale institutelor de
boli cardiovasculare din ţară, vor vedea că în România se practică multe
intervenţii de înaltă ţinută, de mare complexitate. O altă problemă pe care
profesorul Vlad Iliescu, preşedintele executiv al SRCCV, a remarcat-o la
sesiunea de deschidere este subfinanţarea specialităţii noastre. Deşi era vorba
de o finanţare redusă şi în anii precedenţi, anul acesta s-a redus foarte mult,
chiar cu mai mult de jumătate, iar programele de chirurgie cardiovasculară, atât
cele de chirurgie cardiacă a adulţilor, cât şi cele destinate chirurgiei
cardiace pediatrice ori cele de chirurgie vasculară nu au intrat în discuţie la
rectificarea de buget a Guvernului, ceea ce este foarte grav. Este o situaţie
care trebuie semnalată şi probabil conducerile Ministerului Sănătăţii şi CNAS
trebuie să înţeleagă că bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces şi
de morbiditate în România, iar efortul financiar pentru a combate aceste boli
trebuie să fie cel mai mare, căci odată ce întâlnim în populaţie o patologie
foarte frecventă, trebuie să fie alocate mai multe fonduri pentru a putea să o
combatem.
Eurasian Bridge
Association şi o posibilă
vizibilitate internaţională sporită
Invitat al Congresului SRCCV, dl prof. dr. Sotiris Prapas (Atena) ne-a
oferit perspectiva dezvoltării colaborărilor internaţionale desfăşurate de
chirurgii cardiovasculari din ţara noastră.
– Este
prima dv. vizită în România?
– Nu, am început colaborarea cu doi distinşi
chirurgi din ţara dv., profesorii Iliescu şi Tinică, în anul 2004, amândoi
fiind membri ai Eurasian Bridge
Association, o
legătură între chirurgi, în special tineri, cu viziuni
deschise, persoane inovatoare, din regiunea balcanică şi a Orientului Mijlociu.
Această asociaţie reuneşte în prezent în jur de 25 de ţări şi continuă să se
extindă. Am fost la centrul profesorului Iliescu, la Bucureşti, şi apoi am mers
la Iaşi, pentru a opera cu profesorul Tinică, anul trecut. Prin urmare, aceasta
este cea de-a treia mea vizită în România şi sunt foarte bucuros să mă aflu
aici.
– Cum
apreciaţi acest congres?
– Nu am înţeles toate prezentările, căci
erau în limba română, dar după titlurile acestora mi-am dat seama că au
acoperit toate aspectele chirurgiei cardiace şi cred că nivelul a fost unul
ridicat.
– Am înţeles
că există un proiect de organizare a unei întâlniri a Eurasian Bridge
Association în România. Ce ne puteţi
spune despre acesta?
– Am discutat cu profesorul Tinică în legătură
cu această întâlnire, domnia sa ar dori ca atunci când va fi preşedintele
societăţii (SRCCV, funcţie pe care o va prelua în decembrie 2012 – n.n.) să
organizeze două congrese în România, unul dintre ele în parteneriat cu Eurasian Bridge Association.
– Aceasta
ar aduce mulţi chirurgi străini în România…
– Desigur, cred că vor veni reprezentanţi
din cel puţin 20 de ţări. Este foarte important, deoarece colegii noştri din ţările
dezvoltate ne considerau membri şi doctori din lumea a treia, dar în aceste
regiuni sunt mulţi pionieri, care realizează o muncă excelentă, doar că noi nu
prea avem capacitatea de a ne promova rezultatele, de a organiza congrese
internaţionale etc. Acum, prin intermediul acestei asociaţii, putem oferi
ocazia şi ţărilor mai puţin dezvoltate de a fi pe scena internaţională. Putem, în
felul acesta, să fim puternici, să ne promovăm munca şi este o excelentă ocazie
de a organiza congrese internaţionale în ţări în care acest lucru nu ar fi fost
posibil în alte condiţii.
„Heart team“
Dl prof.
dr. Radu Deac, de la Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Tg.
Mureş, ne-a vorbit despre rolul important pe care îl joacă echipa
interdisciplinară în informarea corectă şi obiectivă a pacientului.
– Cum
apreciaţi ceea ce s-a întâmplat în aceste zile la Congresul de chirurgie
cardiovasculară?
– Cred că este cea mai reuşită manifestare ştiinţifică
a SRCCV – de obicei aşa se întâmplă, ultimul congres este întotdeauna cel mai
bun, fiecare luând experienţa celor anterioare şi perfecţionându-se. Din toate
punctele de vedere: organizatoric a fost la cel mai înalt nivel, programul ştiinţific
a fost foarte bun şi bine ales, iar surpriza cea mai mare a fost participarea
elitei cardiologiei româneşti, ceea ce nu se obişnuia până acum. Participau în
mod izolat, dar de această dată au fost aproape cei mai importanţi cardiologi
români, au ţinut prelegeri, am avut discuţii, s-au schimbat idei şi cred că
acesta este cel mai mare progres înregistrat în mulţi ani. Şi în ceea ce priveşte
numărul participanţilor lucrurile au stat foarte bine, au fost aproape toţi
chirurgii, din toate centrele, au fost tineri foarte mulţi, rezidenţi, ei fiind
viitorul Societăţii. Ne interesează şi să înveţe, şi să îi îndrumăm, să aibă
acces la informaţii şi la tehnici, căci se pregătesc să devină chirurgi
cardiaci şi nu avem în vedere noţiunea de concurenţă, cum noi am învăţat de la
maeştrii noştri, aşa trebuie să înveţe şi ei. E o notă de stimulare, are ceva
deosebit această relaţie maestru–discipol. Şi programul social a fost la înălţime,
toate au contribuit la obţinerea unei manifestări de mare ţinută şi sper că
fiecare participant a plecat cu o experienţă personală îmbogăţită ştiinţific,
profesional şi uman, toate fiind, până la urmă, în favoarea pacientului.
– Care credeţi că este utilitatea prezenţei
elitei cardiologiei, după cum o numiţi dv.?
–
Este extraordinar de importantă, pentru că suntem deja nevoiţi să colaborăm într-un
mod mult mai strâns decât am făcut-o până acum. Numeric, cardiologii sunt mult
mai mulţi decât chirurgii, dar sunt mereu dezbateri legate de ceea ce i se oferă
pacientului: procedee de cardiologie intervenţională sau intervenţii
chirurgicale. Discuţia persistă în toată lumea, aproape la toate manifestările,
partea pozitivă este că am ajuns la dovezi şi le cerem pentru orice afirmaţie,
nu mai funcţionează principiul părerii personale. Când spunem ceva, trebuie să
ne susţinem afirmaţia cu publicaţii, baze de date, lucruri concrete, cifre care
au o semnificaţie. Toate acestea se transpun la pacient. Când avem un caz
dificil, trebuie să ne întâlnim – chirurgi, cardiologi, anestezişti, intensivişti
– şi să hotărâm împreună ce facem cu acel pacient, care este el însuşi un
partener în discuţie. Trebuie să îl informăm corect, să îi spunem adevărul
legat de avantajele, de beneficiile procedeului pe care i-l propunem, dar şi de
riscurile acestuia, iar pacientul trebuie în final să decidă pentru propria viaţă.
Acesta este marele progres pe care l-am făcut, faptul că noi discutăm împreună
ca o echipă – aşa-numita heart team – după care pacientul decide calea
de urmat.
Drumul firesc al dezbaterilor
Fost
preşedinte al Societăţii Române de Cardiologie, dl prof. dr. Eduard Apetrei, de la Institutul de Urgenţă pentru Boli
Cardiovasculare „Prof. dr. C. C. Iliescu“ Bucureşti, ne-a explicat raţiunile
prezenţei cardiologilor la congresul colegilor chirurgi.
– Ce ne puteţi spune despre acest eveniment?
–
Este cel mai bun congres de chirurgie cardiovasculară din ţara noastră, din
foarte multe motive. În primul rând, motivul ştiinţific: sunt lucrări şi
prezentări de valoare, făcute de oameni pricepuţi, cunoscători ai domeniului,
atât din ţara noastră, cât şi din străinătate. Sunt abordate problemele noi ale
chirurgiei cardiovasculare, aspectele dificile ale specialităţii, tehnică,
indicaţii, rezultate… Nu în ultimul rând, lumea „a ieşit în arenă“, aşa cum îmi
place să spun, prezentând lucrări, arătând experienţa proprie şi supunându-se
astfel criticii sau ajutorului din sală, situaţie care s-a regăsit în mai multe
sesiuni, inclusiv la cea privind progresele în chirurgia cardiacă.
– Cum apreciaţi prezenţa specialiştilor
cardiologi în cadrul unui congres de chirurgie cardiovasculară?
–
Consider că este firesc ca aceste congrese să aibă şi cardiologi în prezentări şi
în audienţă, după cum mi se pare firească şi prezenţa chirurgilor
cardiovasculari la congresele noastre de cardiologie. Este adevărat că la ediţiile
anterioare ale congresului SRCCV prezenţa cardiologilor a fost mai discretă,
dar îmi face plăcere să menţionez că ea a devenit mult mai vizibilă la această
ediţie. Este drumul firesc, al dezbaterilor între cardiologi şi chirurgi –
sigur că domeniul lor este important, cu probleme de tehnică şi amănunte ale
rezolvării acestor probleme; noi avem partea cealaltă, indicaţii, trimiterea la
chirurg, urmărirea rezultatelor şi a efectelor unui gest chirurgical. Trebuie
spus că nu este o chirurgie oarecare…
Limbaj comun, în beneficiul pacienţilor
Practician
cardiolog la Paris, dl dr. Şerban Mihăileanu
a apreciat, la rândul său, deschiderea interdisciplinară ce a caracterizat
congresul SRCCV.
– Cardiolog fiind, cum apreciaţi al şaptelea
Congres de chirurgie cardiovasculară al SRCCV?
–
Cred că marele eveniment îl constituie „amestecul“ participanţilor, în sensul
participării foarte numeroase a cardiologilor, ceea ce este un semn de foarte
bună colaborare şi de normalitate, deoarece congresele limitate strict la
breaslă – în speţă, cardiologie sau chirurgie cardiacă – vor rămâne situaţii închise
şi vor menţine mai departe un zid despărţitor între specialităţi care se
adresează aceleiaşi boli. Acesta mi se pare evenimentul pe care nu îl vedem atât
de bine reprezentat la congresele occidentale, unde bineînţeles că există
cardiologi care participă la congresele de chirurgie cardiacă, dar într-o măsură
mult mai puţin importantă decât ceea
ce văd astăzi în România.
– Care este beneficiul pacienţilor în urma
acestei colaborări?
– Un
limbaj comun, o înţelegere reciprocă a dificultăţilor medicale întâlnite de o
specialitate sau de cealaltă, o încercare de răspuns în comun, discuţii
contradictorii pe teme, în mod natural, contradictorii şi ele… Cât timp aceste
lucruri sunt făcute împreună, mai ales din contradicţie prietenească şi
colegială, vor apărea idei de conlucrare, soluţii mixte cardiochirurgicale, o
mai bună colaborare de care vor beneficia în primul rând pacienţii.
– Cum apreciaţi nivelul ştiinţific al manifestării,
faţă de ceea ce se întâmplă în alte ţări?
–
Consider că este un conţinut ştiinţific perfect valabil, de nivel european.
Este nevoie de tehnologie modernă şi de cercetare
Cum
vede un tânăr medic format de Şcoala română de cardiologie progresele din
domeniul cardiochirurgiei am aflat de la dna dr. Clara Alexandrescu, practician la Monte Carlo.
– Lucraţi în Monaco, într-o zonă foarte
avansată economic. Cum apreciaţi nivelul congreselor la care aţi participat în
România, precum este reuniunea SRCCV?
– Am
fost extrem de plăcut surprinsă de nivelul lucrărilor din acest an. Cred că
s-au înregistrat, de la un an la altul, progrese legate de nivelul prezentărilor,
există o implementare a noilor metode de diagnostic în practica curentă, iar
lucrul care m-a impresionat cel mai mult la congresul SRCCV de anul acesta a
fost participarea consistentă a cardiologilor. De obicei, chirurgia cardiacă
avea foarte puţini cardiologi invitaţi, anul acesta numărul a fost mult mai
mare şi se percepe o colaborare foarte bună între chirurgie şi cardiologie, aşa
cum este normal să fie şi cum se întâmplă peste tot.
– Care este avantajul acestei colaborări?
–
Avantajul este că pacientul vine din cardiologie, se operează în chirurgia
cardiacă şi se întoarce la cardiologie. Cardiologul îl diagnostichează cu o
boală cardiovasculară sau cu valvulopatie, chirurgul realizează operaţia, iar când
există colaborare pacientul revine la cardiolog şi este urmărit ulterior. Cred
că peste tot în lume funcţionează echipe, pentru că în urmărirea unui pacient
după chirurgia cardiacă trebuie ca întotdeauna cardiologul să comunice cu
chirurgul. Pacienţilor poate să le meargă foarte bine, există cazuri la 20 de
ani după chirurgie cardiacă de revascularizare cu artere mamare care nu au
nevoie de o supraveghere extrem de atentă, dar există şi cazuri cu proteze care
mai pot prezenta unele complicaţii în perioada de urmărire. Dacă există o
colaborare strânsă între cardiolog şi chirurg, este mai uşor să fie tratate
chirurgical aceste complicaţii, atunci când apare vreo problemă. Cred că
specialităţile nu trebuie niciodată separate, deoarece şi cardiologia şi
chirurgia se ocupă de acelaşi organ.
– Ce informaţii noi le-aţi prezentat colegilor
din România?
– Nu ştiu dacă
este neapărat vorba de informaţii noi, nivelul de aici este foarte bun, iar până
în urmă cu câţiva ani am fost colegi la Bucureşti şi cred că lumea medicală
occidentală este mai sus decât ce este în România doar în partea legată de
tehnologie. Accesul la tehnologia modernă şi la softuri moderne pentru aparate
este mult mai facil. Există mai multe programe de cercetare, sistemul are mai
multe posibilităţi financiare decât la noi şi cred că aici se regăseşte
superioritatea. România are medici foarte buni, poate unii dintre cei mai buni
care există în momentul de faţă în Europa, şi consider că ar fi foarte bine dacă
ar rămâne în ţară. Nu este neapărat rău că pleacă, dacă ar putea fi convinşi la
un moment dat să se şi întoarcă. Poate că este bine ca la început de drum să se
formeze şi în străinătate, să înveţe tehnici noi, pentru ca apoi să se întoarcă
şi să implementeze acasă ceea ce au învăţat. 
