Discrepanţă mondială

Cauzele se cunosc și sunt de interes – cel puţin aparent – pentru organizaţiile internaţionale: condiţii precare de sănătate, standarde nutriţionale slabe, condiţii de viaţă și de muncă de nivel scăzut, completate de niveluri ridicate de analfabetism.

Ca și cum nu ar fi fost îndeajuns, chiar dacă locuitorii nu sunt condamnabili pentru aceasta, vieţuirea în zone geografice predispuse frecvent la dezastre naturale și, uneori, sub teroarea armelor asigură cadrul complet în amplificarea distrugerilor fizice umane majore. Deseori, acestea duc la întreruperea serviciilor de sănătate, inclusiv la lipsa controlului și tratamentului unor leziuni traumatice. Cele din urmă sunt corelate cu creșterea masivă a nevoii de protezare, care se adaugă la situaţia apăsătoare privitoare la resursele deja epuizate.

Aceste împrejurări se află în strictă opoziţie cu realitatea din ţările civilizate, unde tratamentele la care este supus un amputat sunt superioare, iar protezarea de ultimă generaţie este decontată în măsuri diferite de serviciile naţionale de sănătate. În acest fel, efortul financiar al pacientului este redus. Am putea spune, deci, că persoana amputată dintr-o ţară occidentală este una norocoasă în comparaţie cu cea din Angola.

Nedrept este că necesitatea protezării este mai mare în ţările subdezvoltate, multe dintre acestea implicate în conflicte militare, în comparaţie cu nevoile de protezare ale ţărilor dezvoltate!

La copii situaţia este mai complicată

Sigur că dizabilitatea este strâns legată de sărăcie. Fără acces facil la reabilitare, cei cu dizabilităţi devin prizonierii unui stil de viaţă sărac, fără orizonturi. Situaţia este mai complicată în cazul pacienţilor pediatrici, aceștia necesitând înlocuirea dispozitivelor protetice în mod regulat în perioada de creștere. Cel puţin așa este de dorit.

În cazul copiilor, această înlocuire nu mai este o simplă dorinţă, ci o necesitate imperativă pentru asigurarea suportului funcţional adecvat creșterii. Deosebit de important este și aspectul protezei, care are rol definitoriu în depășirea unor praguri psihologice în reabilitare. Valorează mult pentru ca un astfel de membru artificial să fie acceptat vizual de micul pacient, dar și de colegii de la școală.

În același timp, esenţial este ca proteza să fie rezistentă (costurile devin și mai mari), pentru că un astfel de pacient are un grad de activitate mai ridicat decât adulţii și, fie vorba între noi, dispune – prin natura copilăriei – de abilitatea testării la efort a obiectelor cu care interacţionează, inclusiv a materialelor protetice.

Preţul cultural al protezării

Pe lângă aceste detalii, organizaţiile internaţionale trebuie să ia în considerare la donarea protezelor și aspectele care ţin de activităţile culturale specifice fiecărei zone, obiceiurile, tradiţiile și stilul de viaţă al viitorului utilizator. Corecta reintegrare a pacientului în contextul socioprofesional respectiv, precum statul la masă cu picioarele încrucișate sau mersul desculţ, trebuie să fie facilitată de o proteză capabilă să asigure aceste mișcări din punct de vedere biomecanic. Adică persoana protezată să se simtă în largul său în orice împrejurare cu proteza sa.

ONG-urile sunt implicate în acţiuni de ajutorare și produc efecte benefice fără costuri pentru pacienţii aflaţi în dificultatea de a-și achiziţiona o proteză. Nu de puţine ori,  aceștia primesc tehnologie protetică scumpă, de ultimă generaţie, care nu este specifică zonei culturale. Nefiind concepută a se utiliza în zone sărace, ea poate duce chiar la refuzul purtării și revenirea persoanei amputate la starea precară iniţială. Și nu sunt singurele probleme.

Laboratoarele locale nu pot concura cu dispozitivele de înaltă performanţă oferite gratuit. Mulţi dintre specialiști nu posedă cunoștinţe atât de avansate în mentenanţa acestora. În al doilea rând, nu dispun de echipamente și capacităţi fizice pentru a înlocui componentele care se deteriorează în mod normal. Uneori, ONG-urile trimit proteticieni în aceste zone defavorizate, dar nu este suficient.

Nevoile celor protezaţi sunt regulate, chiar foarte dese în cazul copiilor și uneori urgente. Ţinerea sub control a parametrilor biomecanici, în special în contextul creșterii, asigură economia metabolică a pacientului și evitarea inducerii dezechilibrelor biomecanice, traduse, uneori, prin dureri articulare persistente, deformări ale coloanei vertebrale și asimetrii în timpul mersului.

Trâmbiţarea ajutoarelor ieftine

Există totuși un clișeu privind printarea 3D în protezare care, la momentul actual (folosind materiale comune), nu constituie o soluţie medicală facilă, în ciuda faptului că este ieftină. Deseori, se lasă vaga impresie că această tehnică ar fi pretabilă zonelor subdezvoltate ale lumii pentru producţia de proteze.

Să nu uităm că un dispozitiv medical ca acesta trebuie să garanteze o serie de caracteristici privind biocompatibilitatea, durabilitatea și chiar să treacă de anumite certificări particulare domeniului medical. Aceste chestiuni sunt nenegociabile pentru siguranţa pacientului! Or, o proteză convenţională nu poate fi substituită de astfel de proteze de weekend…

Ce își doresc persoanele amputate

Este dificil să generalizăm ce își doresc persoanele amputate. Fiecare astfel de persoană are nevoi unice dictate de situaţia medicală, de categoria socială din care face parte, de zona geografică în care vieţuiește și de nivelul de activitate pe care o desfășoară.

Dar, cu siguranţă, pacienţii care au suferit o amputaţie își doresc redobândirea abilităţilor fizice, recâștigarea independenţei în mobilitate pentru menţinerea unei stări de bine a vieţii. Unii pacienţi sunt mai motivaţi decât atât și urmăresc chiar obţinerea unor oportunităţi de angajare ulterioară pentru a deveni total independenţi din punct de vedere financiar. Unii își descoperă noi abilităţi, alţii devin paralimpici, alţii – profesori în protetică. Alţii, mai empatici, inventează noi și noi proteze în speranţa ajutorării amputaţilor defavorizaţi.

Altul, poate un tânăr occidental, poate îndeplini cu lejeritate activităţi specifice dexterităţii, preciziei, agilităţii cu ajutorul unei proteze de mână bionică și cu posibilitatea de a arăta ca un cyborg, distrându-se cu un joc de război pe o consolă  PlayStation 5. În același timp, probabil că un pacient amputat dintr-o ţară subdezvoltată nici măcar nu îndrăznește să își imagineze cum ar fi să reușească să se deplaseze cu ajutorul unei proteze, numai pentru a transporta apa potabilă de la 5 kilometri depărtare, ocolind mine terestre pe un drum prăfuit, sub un soare arzător.

Autori: drd. bioing. Dimitrie-Cristian Fodor, prof. dr. ing. Neculai-Eugen Seghedin