Interviul realizat la 12 iunie 2023 de România TV este posibil unicul în care Gheorghe Dincă apare fizic de la încarcerare. Doar puţin mai mic decât ușa și parcă aruncând în secund statura uriașă a gardianului ce îl însoţea, cu alură de fost sportiv (box?), G.D., un vârstnic (70 de ani) stenic, degajă un aparent șarm. Prima victimă a interviului, chiar tânăra reporter („Domnule Dincă, mă bucur să vă cunosc...”), fără a sesiza absurdul afirmaţiei. Interviul, cu o valoare informaţională redusă, va fi controlat megalomanic și machiavelic de G.D., de pe aceleași poziţii de dominare stabilite în primele secunde ale întâlnirii – direcţia discuţiei, ritmul conversaţiei și durata interviului scapă controlului reporterei.

Discursul lui Dincă, format din fraze simple, fragmentar agramate, nu se raportează la trecut, ci doar la un prezent în care el „este”, în care el „are” (patru copii, cinci nepoţi etc.), clădit pe o genealogie – a lui Popicu-tatăl, posibil un model emoţional și atitudinal pe care s-a structurat personalitatea diformă a lui G.D. Cu o intuiţie de prădător, G.D. anticipează reacţiile emoţionale ale interlocutorilor, pe care le folosește, însă complet lipsit de empatie. Nicio remușcare, niciun regret nu se întrevăd în timpul celor aproape opt minute ale interviului – în fond, un monolog.

Bărbatul joacă emfatic un rol de victimă a anchetei abuzive („am stat 2 ore și 45 de minute ca mel­cul, trupele SAS mă loveau cu bombeurile... am fost ameninţat cu moartea...” etc.), a unor „nebuni și nenorociţi”, cu probe „plantate” („nici nu există probe, investigatorii stăteau la umbră” etc.). Toţi cei care au participat la anchetă sunt ridiculizaţi într-o manieră destul de puerilă. Victimele sale nu au existat, iar ceea ce anterior recunoscuse este negat și rescris într-o manieră decisă ad-hoc, 
separată de datele realităţii. Alexandra Măceșeanu, elevă de 15 ani, victimă a șarmului său de bunic onorabil, este considerată o prostituată pentru care a plătit, iar a-l acuza de dispariţia acesteia este absurd – „fetele într-o zi le-am mâncat, într-o zi le-am dat la câini” (afirmaţii poate destul de veridice), „într-o zi le-am traficat...” etc.

Sentimentul său malign de superioritate evoluează neîngrădit pe timpul interviului. Cu mâinile postate în extremităţile mesei din faţa sa și privind mai mult către echipa tehnică (posibil masculină), G.D. ajunge într-un apogeu – „m-aţi făcut monstru, vă voi da în judecată... ce probe aveţi?...” – și chiar oferă vinovatul pentru dispariţia victimelor – Buţu Ștefan (persoană reală sau imaginară?). Interviul se termină brusc, fără alte concluzii decât cele oferite de Gheorghe Dincă.

Observaţii

Ce nu are G.D.:

• Nu este trist – pentru orice om cu o emotivitate normală, încarcerarea, motivată și cu atât mai mult nemotivată, ar provoca idei și sentimente în cascadă. Pierderea familiei, o existenţă eșuată, viitorul restrâns carceral, reputaţia proastă răsfrântă inevitabil asupra familiei nu apar ca certitudini pentru G.D. Imaginar, protectiv, el are prestanţă, viitor, trecut onorabil.

• Nu are teamă – pretinsul abuz (bătaia, presiunile etc.) nu are rezonanţă comportamentală. Ca deţinut în vârstă ar putea fi atacat de alţi deţinuţi sau chiar de gardieni, însă G.D. nu pare a putea imagina un viitor negativ. Modelul comportamental anterior arestării sugerează o siguranţă și o ignorare a consecinţelor. Aparentele reacţii emoţionale (oricum reduse) vin prin asumarea unor roluri diverse menite a oferi o mască a sănătăţii mintale.

• Nu are neliniștea provocată de îngustarea orizontului existenţial, specific mediului carceral. Narcisic, G.D. pare a-și fi suficient sie însuși.

Particularităţi

Gheorghe Dincă reprezintă poate un caz-școală prin vârsta la care a fost prins, 68 de ani, perioadă caracterizată prin diminuarea pulsiunilor sexuale și agresive. Istoricul său comportamental, așa cum a fost creionat de presă, creează impresia unei personalităţi patologice vechi, cu un tipar al satisfacţiei emoţionale inseparabil de agresivitate, manifestată sub diverse forme (dominare, umilire, tortură). Asocierea între aceste caracteristici și o viaţă de familie, chiar disfuncţională, este greu de imaginat și creează premisele unei ipoteze, cea a unei personalităţi clivate. Statura sa atletică, dominarea fizică facilă, uneori și emoţională, ce ar fi dus la o disipare a pulsiunilor agresive, susţin ipoteza unei personalităţi clivate, construite în jurul a două nuclee.

Complicele

O personalitate megalomanică precum cea a lui G.D. pare improbabil a tolera orice altă personalitate în apropiereasa. Însă conform datelor oferite de presă, Ștefan Risipiţeanu, un retardat intelectual, analfabet, cu o sănătate precară, a fost influenţat de G.D. să violeze prima victimă (Luiza Melencu). Motivele, greu de intuit, conduc către o identificare proiectivă cu acest individ inferior (o posibilă reluare a unei atitudini parentale din copilărie?).

Personalitate cu psihopatie polimorfă, pentru G.D., schimbarea declaraţiilor și a rolurilor devine o sursă majoră de satisfacţii. Schimbări de tipul Jean Valjean însoţite de o spovedanie măcar fragmentară sunt improbabile în cazul său.

Foto: captură YouTube