CARTE DE VIZITĂ:

• medic primar Radiologie și Imagistică Medicală;
• supraspecializare în Neuroimagistică; competenţe în RMN și CT;
• președintele Societăţii de Neuroradiologie și Radiologie Intervenţională din România;
• membru al Societăţii Internaţionale de Rezonanţă Magnetică și al Societăţii Franceze de Radiologie;
• director medical al Medima Health.

Unde ne situăm în ceea ce privește accesibilitatea serviciilor de imagistică medicală?

Din punct de vedere al dotării, România se situează printre ultimele patru ţări din Uniunea Europeană. Înainte de ultimele serii de dotări și de dezvoltări, era pe penultimul loc din UE în ceea ce privește accesul pacienţilor la servicii de imagistică medicală. În prezent, avem investiţii și în domeniul public, și în privat, iar accesibilitatea serviciilor de imagistică medicală a crescut și în România.

La ce nivel se află aparatura folosită acum în spitalele și clinicile din ţară?

Este un paradox. V-aș da un paradox la nivel de București. Spitalul Clinic Colţea, aflat în centrul Bucureștiului, unitate cu istorie, cu tradiţie, nu are nici măcar un computer tomograf funcţional în dotare, fiind și bază clinică pentru pregătirea studenţilor și a rezidenţilor. În timp ce alte spitale au trei-patru echipamente de imagistică performante. Sunt lucruri care ar trebui gândite integrat, pentru că într-un anumit areal populaţional este o foarte mare dezvoltare, iar în alte areale populaţionale, practic este inexistentă.

Ce soluţii s-ar putea găsi?

Ar trebui să fie undeva o strategie de înlocuire a echipamentelor vechi și de completare a zonelor descoperite din punctul de vedere al necesarului de servicii. De exemplu, în foarte multe ţări occidentale se merge pe externalizarea acestor costuri. Spitalele mai mici externalizează aceste costuri, închiriază numai serviciile, pentru că dotarea și întreţinerea echipamentelor sunt foarte scumpe și consumă foarte mult din bugetul spitalului.

Calitatea echipamentelor s-a îmbunătăţit

Ce progrese s-au făcut în ultimii ani în Radiologie și Imagistică medicală?

În momentul de faţă, fără niciun fel de exagerare, Imagistica medicală reprezintă un imens suport pentru medicină. Indiferent de ţară, indiferent de loc, partea de imagistică reprezintă un suport atât în diagnostic, cât și în terapie. (...) Capacitatea de lucru, viteza de lucru, calitatea echipamentelor, a software-urilor s-au îmbunătăţit foarte mult, pentru că se investește foarte mult în latura aceasta. La echipamentele noi scade doza de iradiere pe pacient; s-a ajuns să se calculeze doza în funcţie de greutatea lui; scade durata de examinare; scade durata de expunere a pacientului la raza X. Toate astea nu duc decât la un confort pentru pacient și la o precizie mai mare a diagnosticului. Consider că noi, medicii, suntem cei mai câștigaţi în această competiţie.

De la macroscopic la metabolic

Explicaţi-ne ce înseamnă conceptul de Neuroimagistică?

Eu sunt primul radiolog care a obţinut acest atestat în România, în 2001-2002, după un stagiu de șase luni într-un centru de neuroradiologie. Serviciul de Neuroradiologie sau Neuroimagistică există peste tot în lume, iar Neuroimagistica este o latură aparte în imagistică. Corect ar fi să spunem că, de fapt, tehnicile iniţiale de imagistică au plecat de la necesitatea de a găsi o modalitate de a explora creierul uman. Profesorul Arseni avea o vorbă: „Capul omului este ca o cutie de conservă fără etichetă. Nu știi ce găsești până nu o deschizi”. Astfel au fost gândite tehnici care să permită vizualizarea conţinutului acestei cutii fără a o deschide. (...) S-a ajuns de la a vedea macroscopic la a vedea metabolic acum.

Puteţi explica?

Neuroimagistica poate să facă analiza histologică in vivo, să spună ce metaboliţi sunt în celula respectivă și dacă aceștia sunt specifici unui proces benign sau unuia malign. Astfel, în faţa unei leziuni, a unei formaţiuni, a unei tumori, deja ai trei informaţii esenţiale: crește sau nu gradul de vascularizaţie; care este stadiul de perfuzie; care este tipul de celulă dominantă. Poţi să stabilești dinainte de a începe intervenţia cam ce tip de tumoră este. Fără să faci biopsie, fără să deschizi, cam știi ce e acolo și la ce să te aștepţi. Neuroimagistica are și o latură de diagnostic și o latură de terapie. Eu am fost printre cei care au insistat foarte mult pe componenta terapeutică a Neuroimagisticii. Neuroradiologia intervenţională, care face parte din Neuroradiologie, este partea de diag­nostic și terapie de tip invaziv.

Unde se situează Neuroimagistica în ţara noastră?

Noi ne-am străduit să-i creăm aici un suport. În 2007 am fondat Societatea de Neuroradio­logie și Radiologie Intervenţională din România. Sunt primul președinte al acestei societăţi, pe care am fondat-o cu bani câștigaţi dintr-un grant de cercetare. La sfârșitul lui 2008 am reușit să convingem autorităţile că Neuroradiologia și Radiologia intervenţională trebuie să reprezinte o prioritate și am reușit să punem pe picioare primul Program Naţional de Radiologie intervenţională, cu sprijinul Ministerului Sănătăţii. De atunci am tot crescut.

Atestat de studii complementare

Iar în prezent?

Acum suntem în etapa de „distilare” și încercăm să separăm cele trei componente: Neuroradiologia, Radiologia intervenţională vasculară și Radiologia intervenţională non-vasculară. Deja putem spune că există o școală, că există un suport și că avem acum capacitatea să ne dezvoltăm. (...) În prezent, cu sprijinul societăţilor europene de profil, cu sprijinul unor politicieni din România, care au înţeles cât de importantă este, și prin munca unui grup restrâns de oameni care au crezut în această idee, am reușit să creăm și atestatul de studii complementare, prin care pregătim neuroradiologi în momentul de faţă și în România.

Cât de importantă este cooptarea radiologului în echipa multidisciplinară care stabilește protocolul de tratament?

În momentul de faţă, medicină de unul singur nu se mai poate face. Nu există medicină de calitate cu lupi singuratici. Le spun studenţilor și rezidenţilor mei: nu aveţi în faţă un pacient pentru examinare imagistică, aveţi un caz. Cazul ăsta presupune că trebuie să îi citești dosarul medical, să ceri informaţii despre pacient și după aceea să ai o colaborare cu medicii trimiţători, să le răspunzi la întrebări. Este absolut necesară abordarea multidisciplinară. (...) Protocoale medicale sunt peste tot (...), dar sunt generale și ele trebuie individualizate la fiecare caz. Echipele multidisciplinare sunt, de fapt, cheia succesului în medicină. Fiecare trebuie să contribuim cu capacitatea noastră profesională pentru binele pacientului. Iar schimbul de experienţă neurolog, radiolog, ATI-ist, ortoped – în funcţie de tipul de afecţiune – este absolut indispensabil.

Deficitul de personal în Radiologie este foarte mare, pentru că nu există o capacitate suficientă de a produce asistenţi de radiologie, tehnicieni operatori de radiologie și nici medici radiologi care să acopere nevoile la nivel naţional. (Prof. dr. Gheorghe Iana)