Hotărât lucru, „iarna nu-i ca vara”. Din teoria medicală îmi amintesc că vara sunt mai multe accidente cu traumatisme vertebro-medulare (produse la ștrand sau la munca pe câmp), mai multe cazuri de diaree din cauza păstrării incorecte a hranei preparate, insolaţie, arsuri solare etc.

Recent, însă, am avut un caz care a prezentat hipotensiune arterială urmând tratamentul în dozele prescrise iarna. I-am eliminat din schema de tratament indapamida și valorile tensionale i-au revenit la normal. Cel mai probabil, fenomenul este cauzat de vasodilataţia produsă de căldură și posibil și de hipovolemie și hiponatremie secundare transpiraţiei mult mai abundente vara.

Amlodipina redusă la jumătate

Acum, vara, apar cele mai evidente edeme retromaleolare cauzate de amlodipină. De regulă, le spun pacientelor mele (pentru că de obicei ele se plâng de aceste edeme inestetice) să reducă la jumătate doza de amlodipină sau chiar să o scoată complet din schema de tratament dacă valorile tensionale o permit.

Legat de edemele produse de amlodipină, pot menţiona cazul unui pacient de 50 de ani, relativ recent transferat la mine, cu valori tensionale ridicate (TA sistolică >200 mmHg, iar cea diastolică >100 mmHg) și care necesita un tratament anti-HTA intensiv. Iniţial, am preferat combinaţia maximă oferită de triplixam la care am asociat tenaxum.

Din păcate, pacientul acuza edeme masive gambiere, evident mult mai accentuate vara, ceea ce a dus la scăderea aderenţei sale faţă de tratamentul anti-HTA, astfel că am fost nevoit să caut o altă schemă de tratament care să excludă amlodipina.

Din fericire, mi-am amintit de un alt blocant al canalelor de calciu (nifedipina sub forma retard) foarte eficient în tratamentul anti-HTA. Cu noua schemă de tratament, pacientul și-a recăpătat încrederea în tratamentul anti-HTA, iar valorile tensionale sunt acceptabile (maximum 150/85 mmHg).

Spasmofilia, mai frecventă vara

O altă patologie, mult mai frecventă vara, este spasmofilia sau tetania latentă. Pacienţii se plâng de fulguraţii și parestezii în membre și buza superioară, de tulburări de adormire noaptea și de tulburări de concentrare pe timpul zilei până la asteno-fatigabilitate marcată și chiar atacuri de panică.

Semnul Chvostek – răspunsul exagerat al mușchilor feţei la percuţia nervului facial pe ramura mandibulei – confirma diagnosticul clinic.
Tratamentul este simplu și eficient – suplimentarea dietei cu preparate de calciu și magneziu (întotdeauna asociez calciul cu magneziul!).

De regulă recomand un preparat de tipul multiminerale-multivitamine în doză de atac cu două comprimate în primele două zile și ulterior cu o doză de întreţinere de 1 cp/zi timp de circa 10 zile. Rezultatul terapeutic este vizibil imediat, cu reglarea somnului și ameliorarea semnificativă a stării generale încă din prima zi de tratament.

Fiziopatologic consider că aceste episoade de tetanie sunt mai frecvente vara, întrucât pe timpul sezonului cald crește semnificativ transpiraţia cu pierderea unor cantităţi semnificative de apă, dar și de minerale.

Consumul doar de apă (ceaiuri, sucuri, apă plată sau carbogazoasă) nu asigură un aport suficient de minerale. De multe ori, pacienţii mei se plâng că simt sete imediat după ce au băut un pahar mare cu apă plată, tocmai din cauza lipsei de săruri minerale din apă.

De aceea le recomand, mai ales pe timp de vară, să bea apă cu încărcătură mare de minerale (o astfel de apă are gust, nu este insipidă precum apa plată) și chiar să-și crească din proprie iniţiativă aportul de minerale.

La final, vreau să mai menţionez încă o scurtă observaţie practică: chiar dacă teoria spune că asocierea spironolactonei la furosemid nu mai necesită suplimentarea magneziului și a potasiului, din practică am observat că pacienţii descriu fenomene de hipomagneziemie (similare spasmofiliei latente). Administrarea de suplimente de magneziu și potasiu în doze medii corectează prompt simptomatologia.

Citiți și: Alergiile sezoniere în contextul COVID-19