Melasma este o dermatoză pigmentară dobândită, cronică și recidivantă, caracterizată prin macule și plăci hiperpigmentate, de regulă simetrice, localizate predominant pe zonele fotoexpuse ale feței, a explicat dr. Vali Anton (foto sus) pentru „Viața Medicală”. 

Patogeneza melasmei este multifactorială și depășește conceptul unei simple hiperactivități melanocitare: radiația ultravioletă și lumina vizibilă, predispoziția genetică, influențele hormonale, stresul oxidativ, modificările membranei bazale, componenta vasculară și interacțiunile dermo-epidermice contribuie la fenotipul clinic și la tendința de recurență. 

„Extrem de importantă este complianța pacientei la tratament - prin a înțelege durata în care pielea începe să răspundă la tratament” - Dr. Vali Anton. 

Cum poate fi ținută melasma sub control? 

Managementul modern este multimodal și pe termen lung, explică medicul dermatolog menționat. Fotoprotecția riguroasă, inclusiv împotriva luminii vizibile, reprezintă fundamentul terapiei; combinația topică triplă pe bază de hidrochinonă rămâne reperul terapeutic în consensul internațional din 2026, iar agenții non-hidrochinonici, acidul tranexamic și procedurile selectate completează arsenalul terapeutic.

„Laserele și dispozitivele bazate pe energie trebuie rezervate cazurilor atent selecționate, din cauza riscului de hiperpigmentare postinflamatorie și recidivă”, afirmă dr. Vali Anton. 

Ce este melasma?

Melasma este o tulburare dobândită de hiperpigmentare, cu evoluție cronică și recidivantă, care afectează în special regiunile fotoexpuse. Clinic, melasma se manifestă prin macule sau plăci brun-deschis până la brun-cenușiu, neregulate, de obicei bilaterale și simetrice. 

Distribuția centrofacială este cea mai frecventă; pot fi întâlnite și tiparele malar și mandibular. Afecțiunea apare predominant la femei și este mai frecventă la fototipurile cutanate mai închise, dar poate apărea la orice sex, fototip sau grup etnic, explică medicul dermatolog

Patogeneză și factori favorizanți în melasmă 

Melasma este considerată în prezent o boală a unității epidermă–derm, nu exclusiv o anomalie a melanocitului. Expunerea solară este factorul extern central. UVA, UVB și anumite lungimi de undă din spectrul vizibil stimulează melanogeneza; la fototipurile mai închise, lumina vizibilă poate produce pigmentare persistentă. Sunt implicate, de asemenea, predispoziția genetică, sarcina și hormonii sexuali, unele medicamente/factori fotosensibilizanți, stresul oxidativ și inflamația subclinică. Histologic pot coexista creșterea melaninei epidermice și/sau dermice, elastoza solară, alterarea membranei bazale, mastocite și modificări vasculare.

Diagnostic dermatologic

„Diagnosticul este în primul rând clinic. Anamneza trebuie să urmărească debutul și evoluția, sarcina/terapia hormonală, expunerea solară și ocupațională, medicamentele și produsele cosmetice, tratamentele anterioare și recurențele. Dermatoscopia este utilă pentru aprecierea distribuției pigmentului și a componentei vasculare. Examinarea cu lampa Wood poate accentua pigmentul epidermic, însă clasificarea strictă epidermic/dermic/mix pe baza acesteia are utilitate limitată în practica modernă. Biopsia nu este de rutină și se rezervă cazurilor atipice sau diagnosticului diferențial”, a detaliat dr. Vali Anton. 

Diagnosticul diferențial include hiperpigmentarea postinflamatorie, lentiginele solare, hiperpigmentarea indusă de medicamente, dermatita de contact pigmentară, lichenul plan pigmentar, eritemul discronic persistent, ocronoza exogenă și alte dermatoze hiperpigmentare faciale. 

Cum tratăm melasma?

„Obiectivul realist nu este „vindecarea definitivă”, ci obținerea clarificării pigmentului, controlul factorilor declanșatori și prevenirea recăderilor. Pacientul trebuie informat de la început că melasma necesită frecvent terapie de inducție urmată de întreținere. Consensul internațional Delphi publicat în 2026 susține o strategie etapizată, multimodală și individualizată”, a declarat dr. Vali Anton. 

Fotoprotecția: intervenția obligatorie

Potrivit medicului dermatolog citat, se recomandă fotoprotecție zilnică cu spectru larg și protecție UVA înaltă, asociată măsurilor fizice (umbră, pălărie, evitarea expunerii intense). „În melasmă, protecția exclusiv UV este insuficientă pentru unii pacienți: formulele colorate care conțin pigmenți precum oxizii de fier reduc expunerea la lumina vizibilă și au demonstrat beneficii suplimentare asupra pigmentării. Aplicarea în cantitate adecvată și reaplicarea în contextul expunerii sunt esențiale. Fotoprotecția trebuie continuată și în faza de întreținere.”

Tratamentul topic

Combinația triplă cu hidrochinonă + retinoid + corticosteroid topic adecvat rămâne tratamentul de referință („gold standard”) pentru terapia activă, conform consensului internațional 2026, atunci când este disponibilă și utilizată sub supraveghere dermatologică, explică dr. Vali Anton.

Regimurile trebuie limitate și adaptate pentru a reduce iritația, dermatita, acneea/foliculita steroidică, telangiectaziile și riscul rar, dar important, de ocronoză exogenă asociată utilizării necorespunzătoare/prelungite a hidrochinonei.

Alternativele sau terapiile de întreținere includ, în funcție de disponibilitate și toleranță: acid azelaic, acid kojic, cisteamină, acid tranexamic topic, niacinamidă, retinoizi, derivați de resorcinol (inclusiv isobutylamido thiazolyl resorcinol/thiamidol) și alți inhibitori ai melanogenezei. „Dovezile și accesul diferă între molecule și regiuni; alegerea trebuie individualizată după fototip, sensibilitate, sarcină, severitate și terapiile anterioare.”

Acidul tranexamic oral

Acidul tranexamic oral este una dintre cele mai bine susținute opțiuni sistemice adjuvante pentru melasma recurentă sau moderată–severă și este inclus în consensurile recente. Utilizarea sa pentru melasma este off-label. 

„În studii și în practica dermatologică sunt frecvent utilizate doze mici (de exemplu 250 mg de două ori pe zi, pentru perioade limitate), dar schema trebuie individualizată. Înaintea prescrierii este obligatorie evaluarea riscului tromboembolic și a contraindicațiilor relevante; anamneza personală/familială de tromboză și factorii protrombotici necesită atenție deosebită. Pacienta trebuie consiliată privind beneficiul, caracterul off-label și riscurile potențiale”, a detaliat medicul dermatolog. 

Proceduri: peeling, microneedling, lasere și dispozitive

„Peelingurile chimice superficiale și microneedlingul pot fi utilizate ca adjuvante la tratamentul topic, în cazuri selectate. Procedurile agresive care induc inflamație excesivă pot agrava melasma prin hiperpigmentare postinflamatorie”, explică doctorița Vali Anton. 

Laserele și sursele de lumină nu reprezintă prima linie. Consensul internațional recomandă rezervarea lor în principal pentru cazuri refractare și efectuarea cu parametri conservatori, în special la fototipurile închise. 

„Au fost utilizate lasere Q-switched/picosecond, lasere fracționate non-ablative, IPL și alte dispozitive, însă răspunsul este variabil, iar recurența, hiperpigmentarea postinflamatorie și, în anumite protocoale repetate cu fluence joasă, hipopigmentarea mottled/paradoxală rămân preocupări clinice.”

Situații speciale când este vorba de melasmă 

În sarcină, conduita pentru melasmă trebuie să privilegieze fotoprotecția și opțiunile topice cu profil de siguranță adecvat; hidrochinona, retinoizii topici și acidul tranexamic oral nu sunt opțiuni de rutină pentru tratamentul cosmetic al melasmei în această perioadă, afirmă dr. Vali Anton: „Orice terapie trebuie adaptată contextului obstetrical și informațiilor oficiale ale produsului. La fototipurile IV–VI, pragul pentru proceduri inflamatorii sau laser trebuie să fie mai conservator”.