Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Sănătatea orală în România: prioritate zero, buget zero

Pentru „cea mai costisitoare parte a corpului“ (din punctul de vedere al tratamentului), cavitatea bucală, România nu mai alocă fonduri începând cu luna aprilie. La rubrica Puncte de vedere CMDR, prof. dr. Radu Septimiu Câmpian, vicepreşedinte CMDR, trage un nou semnal de alarmă.

   Sănătatea orală rămâne în România un concept străin celor care trebuie să-l cunoască şi să-l aplice: puterea legislativă şi cea executivă. Sănătatea şi integritatea corpului uman, aflate într-o complexă şi unitară funcţionalitate, sunt absurd şi artificial descompuse de funcţionari politici semidocţi şi incapabili să înţeleagă această minunată unitate biologică – omul. Situaţia incredibilă a sustenabilităţii sănătăţii orale existentă în România demonstrează acest lucru. La nivelul Uniunii Europene, din care facem parte cu mândrie (dar şi cu inconştienţă, sub unele aspecte), sănătatea orală este considerată o prioritate şi este tratată ca atare. Doar România nu îşi face temele la această materie.
   S-a creat o platformă europeană de promovare a sănătăţii orale, care îl are ca preşedinte pe unul din cei mai activi promotori şi cunoscători ai problemelor de sănătate orală, profesorul Kenneth Eaton. Dsa a vizitat România şi a participat activ la evenimente ştiinţifice de profil, dar autorităţile nu au avut abilitatea de a profita de ocazie. În urmă cu aproape un an, la Bruxelles, a fost lansat un raport în care conceptul de sănătate orală este foarte explicit prezentat sub toate aspectele, inclusiv cele de ordin economic, politic şi social. Efectele asupra României au fost însă inexistente; poate doar evenimentul din 12 septembrie 2012, dedicat lansării programului „Zâmbeşte România“, să fi fost un ecou slab. În partea introductivă a raportului menţionat, este definit contextul contemporan, în care sănătatea orală trebuie abordată şi asumată cu responsabilitate. Sumele cheltuite la nivelul UE pentru problemele de sănătate orală sunt apreciate în prezent la 79 de miliarde de euro şi se consideră că până în anul 2020 se va ajunge la 93 de miliarde de euro. Atenţie! România contribuie în acest moment cu zero euro pentru sănătatea orală a copiilor şi populaţiei! În raport sunt aduse mulţumiri domnului Cristian Buşoi, pe atunci europarlamentar, pentru susţinerea acordată acestei acţiuni. Dar colegul de partid al dsale, domnul ministru al sănătăţii, nu ştie sau nu vrea să ştie nimic despre aceasta.
   Bolile cu prioritate în abordare şi finanţare sunt caria dentară, parodontopatiile şi cancerul oral. Unele dintre cele mai frecvente şi grave cancere, aşa cum se arată în raport, sunt cancerul oral şi cel labial. În anul 2008, au fost înregistrate în Europa 132.000 de cazuri de cancer de cap şi gât şi 62.800 de decese cu acest diagnostic. În raport se admite că bugetele alocate acestui capitol sunt comparabile cu cele alocate prevenirii şi tratării bolilor cardiovasculare sau accidentelor vasculare cerebrale. Însă pentru controlul oncologic preventiv al cancerului oral al cetăţenilor din România suma alocată este zero! În raport se fac precizări cu privire la impactul economic al unor astfel de îmbolnăviri. Neglijarea acestor evidenţe va atrage costuri economice mari şi inevitabile din partea ţărilor respective. Guvernul şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate îşi asumă în mod conştient această responsabilitate?
   Se apreciază că valoarea cheltuielilor pentru serviciile de stomatologie reprezintă 5% din totalul cheltuielilor pentru sănătate. În România, cuantumul alocat a fost, până la 1 aprilie 2013, de 0,4%, iar acum este zero. Conclusivă este constatarea din raport care, pe baza datelor statistice existente, arată că cea mai costisitoare parte a corpului din punct de vedere al tratamentului este cavitatea bucală: iată că gura ne costă mai mult decât putem susţine financiar. Astfel, în anul 2000, la nivelul celor 15 membri de atunci ai Uniunii, cheltuielile pentru stomatologie au fost de 54 de miliarde de euro! Într-un grafic care arată bugetele alocate pentru sănătate pe cap de locuitor, România ocupă dezonorantul loc ultim. La cheltuieli pentru sănătatea orală suntem tot pe ultimul loc – şi aceasta, la o dată la care mai erau alocate ceva fonduri. Oare cum va arăta în grafic România anului 2013?
   Dar poate cea mai surprinzătoare evidenţă este estimarea fondurilor alocate pentru sănătatea orală în ţările UE până în anul 2020. Conform tabelului, România are o previziune de alocări de fonduri penibil de mică, dar în perspectiva timpului, până în anul 2020, va fi în creştere continuă. Cuantumul sumelor este impresionant, dar neadevărat: 0,24 miliarde de euro în 2012 pentru sănătate orală. Ce mai putem să credem? Presupunem că cifrele din tabel provin de la o sursă de informaţii oficială din România. Dar în realitatea românească, aceşti bani nu există. Nu numai în comunism cifrele şi rapoartele sunt mincinoase! Dorim şi solicităm explicaţii în acest sens de la cei responsabili. Iar populaţia şi copiii acestei ţări aşteaptă un răspuns responsabil şi corect! Aşteptăm chiar mai mult: o atitudine şi un comportament corecte.
   Nu ne mai miră că România este dată ca exemplu negativ cu ilustrarea realităţilor prin cifre: 27% din bărbaţii şi 33% din femeile cu statut social şi economic bun au accesat servicii stomatologice în intervalul unui an şi doar 4%, respectiv 5%, dintre bărbaţii şi femeile cu venituri mici au vizitat un cabinet stomatologic. Aceste cifre sunt şi mai impresionante dacă sunt comparate cu nevoia reală de îngrijire stomatologică. Efectele sunt dezastruoase şi asupra medicilor dentişti. Accesarea sporadică şi exclusiv prin autofinanţare a serviciilor stomatologice a redus enorm cererea de servicii, cu toate consecinţele economice inerente. Scăderea cifrelor de afaceri în domeniu înseamnă impozitări reduse, rulaj redus de materiale, consumabile şi servicii – practic, se produce un blocaj economic în domeniu. Migrarea forţei de muncă înalt calificate s-a intensificat în ultimul an. Faptul că investiţiile sunt aproape exclusiv private nu trebuie să fie un argument pentru nepăsarea guvernanţilor.
   Alt aspect interesant este prezentat la capitolul privind accesibilitatea la serviciile stomatologice a copiilor şi a grupurilor populaţionale vulnerabile. Pentru România, accesibilitatea este asigurată de servicii publice de medicină dentară, respectiv cabinete şcolare de stomatologie. Aşa scrie în raport. Adevărat până la un punct: sunt judeţe în care nu există cabinete dentare şcolare funcţionale, iar acolo unde există, ele sunt insuficiente pentru a acoperi nevoia de servicii stomatologice active, aşa cum sunt acestea în contextul unor programe de sănătate orală. Grupurile ţintă de susceptibilitate maximă la îmbolnăviri stomatologice sunt în continuare descoperite.
   CMDR s-a sesizat şi a transmis autorităţilor până la cel mai înalt nivel astfel de aspecte legate de limitarea gravă a accesibilităţii populaţiei asigurate, în general, şi a copiilor, în special, la servicii de medicină dentară. Autorităţile refuză să răspundă oficial. Aşteptăm în continuare răspunsurile responsabile ale celor interpelaţi. Problema sănătăţii orale în România nu mai este una exclusiv românească; ea trebuie abordată şi rezolvată în context european.


Abonament VM 600x600-01 v3b

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Până la 31 decembrie 2020, ai reducere la prețul abonamentului pe 12 luni și ceva în plus:
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.