A pornit de foarte de jos în viaţă. Lasă la o parte că avea o viaţă grea de familie, cum a devenit banal să povestești despre unii „baby boomers”. A trebuit să înveţe repede să se descurce după ce tată-su a murit, prematur, de infarct. Îmi spune uneori: „Serviciile medicale în anii aceia erau de rahat. S-a dus cu durere în piept la doctor, i-a dat să ia o pastilă, o săptămână mai târziu era mort. Ce fel de doctor mai e și ăla?”. 

Prietenul meu a prins anii când era o aventură să te dopezi. Băieţii șopteau prin vestiare. Toată lumea începea să folosească steroizi. Schemele ţi le făceai singur. Da, se mai întâmplau și accidente. Chestiile astea nu erau deloc testate. Era un mare risc. Dar ambiţia era și mai mare. Astfel că și-a făcut propriile programe, propriile scheme.

A început să aibă rezultate. A urcat fantastic spre Olimpul performanţei, unde zeii sunt puţini și aerul răcoros. Au venit banii, faima. Au venit alcool, femei, cocaină. Au venit căsătorii, au plecat divorţuri.

Prietenul meu a avut tot ce ţi-ai putut imagina, un colos la propriu și la figurat. S-a trezit la realitate când, fix înainte de ziua unei competiţii, ceva s-a rupt în el. Într-un moment, atât de necruţător, cariera lui s-a terminat pe-o masă de operaţie. Și-a recăpătat funcţia. Nu și-a recăpătat viaţa, așa cum o știa.

A început o perioadă cu și mai mult alcool, și mai multe droguri, pelerinaje la clinici de dezintoxicare. Căutări. Tot felul de escroci, fiecare cu tehnica lui de tocat bani pe promisiuni deșarte. Pe-o plajă privată, scăpătat și apus, prietenul meu s-a gândit să-și pună ștreangul de gât. Așa am ajuns să ne cunoaștem. Eu să încep a-l asculta, el – să povestească.

Ne-am înţeles și ne înţelegem pe aproape toate subiectele. E o încântare să discutăm lucruri din prezent și trecut. Deși sunt ani de când n-a mai concurat, are încă un fizic de invidiat. Mănâncă atent, își face antrenamentele zilnic. Continuă să educe, să inspire, să fie felinar pentru milioane.

Dar când îmi trimite videoclipuri, citate din diverși, mai cunoscuţi sau mai necunoscuţi, în ce privește pandemia de COVID-19 sau vaccinarea anti-COVID, prietenul meu e opac la critică. Are o credinţă nestrămutată. Că totul e o invenţie, o idee diavolească. „Cum să bag așa ceva în mine?”, mă întreabă.

I-am adus aminte că, totuși, au fost vremuri când, pentru faimă și glorie, a „băgat” în el chestii mult mai periculoase. Mult mai puţin studiate. Și care nu doar că omorau, frecvent dădeau leziuni ca acelea care i-au distrus cariera. Pică atunci pe gânduri, sprâncenele formează un V la baza nasului. Tu te-ai vaccinat, Gabriel? Da. Ei, vorbim peste câţiva ani...