Parcă văd că iarăși o să fie nebunie pe la televiziuni pe motiv că schimbarea orei ne face rău. De fiecare dată văd la diferite posturi TV reporteri întrebând oamenii pe stradă: „Cât de tare vă bulversează schimbarea orei?”. Corect ar fi să întrebe: „Cum percepeţi schimbarea orei? Vă deranjează sau e mai bine?”.

Ora de vară este preţul pe care trebuie să-l plătim pentru ca șase luni pe an să avem parte de dimineţi mai întârziate (să nu ne trezim când Soarele e deja la o „prăjină” deasupra orizontului) și de seri mai lungi (pentru ca lumina să împingă înnoptarea mai aproape de ora 22:00). Cei care au acceptat schimbarea orei s-au obișnuit cu această rutină.

Activi de la răsărit la asfinţit

Biologic vorbind, omul este un animal diurn, care trebuie să fie activ pe timpul zilei, de la răsărit până la asfinţit. Ca urmare, este firesc să corelăm trezitul și culcarea cu răsăritul și apusul Soarelui.

Este o greșeală să amânăm momentul culcării cu mult după apusul Soarelui, să băgăm ziua-n noapte și noaptea-n zi. Chiar dacă, din păcate, această greșeală face deja parte din viaţa modernă, tot nu e un obicei sănătos (este unul dintre acele bad habits la care face referire până și Ed Sheeran).

Personal, îmi amintesc că înainte de apariţia orei de vară, pe perioada verii, Soarele răsărea pe la 05:30-06:00, ceea ce pentru mine, copil fiind, făcea dificil să mai dorm până la ora 07:00, când trebuia să mă trezesc și să-mi încep activitatea. De aceea, eu personal sunt bucuros să văd că există o corelare a activităţii mele cu Soarele și că pot să-mi adaptez mai ușor activitatea diurnă.

Istoric vorbind, activitatea umană a urmat răsăritul și apusul Soarelui până acum câteva sute de ani, fără ca cineva să impună acest lucru, astfel că în Antichitate și în Evul Mediu cei mai mulţi oameni aveau activităţi exclusiv diurne. Schimbarea orei s-a făcut din considerente economice în perioada modernă.

Ideea trecerii la ora de vară îi aparţine omului de știinţă Benjamin Franklin și provine din secolul al XVIII-lea, după ce acesta a studiat eficienţa lămpilor cu ulei care produceau lumină în acele timpuri. Practic însă, introducerea orei de vară s-a născut ca o necesitate de război, tot din considerente economice, în timpul Primului Război Mondial.

Germania și Austro-Ungaria au fost primele ţări care au introdus acest sistem, începând cu 30 aprilie 1916, în scopul economisirii rezervelor de cărbune necesare producţiei de război.

Această măsură a fost adoptată doar temporar, pe timp de război, fiind destinată redirecţionării unor cantităţi mai mari de cărbune pentru armată, în detrimentul utilizatorilor casnici, menţinând locuinţele nelocuite mai mult timp și reducând astfel nevoile de încălzire și iluminare.

Ulterior, după terminarea războiului, s-a renunţat la această măsură, ea fiind reintrodusă în al Doilea Război Mondial, din aceleași considerente economice. După terminarea războiului, iarăși s-a renunţat la schimbarea orei de vară/de iarnă, revenindu-se la această măsură în 1979.

Am făcut acest mic demers istoric pentru a evidenţia că, din păcate, autorităţile au avut în vedere doar avantajele economice atunci când au introdus ora de vară, avantajele biologice, umane nefiind luate în
considerare.

Citiți și: Miasma fuduliei