Asociația Moașelor Independente (AMI) a
organizat recent o conferință – „Accesul moașei la îmbunătățirea sănătății
materno-infantile” – un bun prilej de dezbatere publică privind rolul moașelor
în monitorizarea și îngrijirea sănătății femeii gravide și a nou-născutului.
Programul conferinței a cuprins și discuții privind activitatea pe care acest
grup profesional o poate desfășura în prezent, raportată la tipurile de
servicii pe care ar putea să le ofere dincolo de sala de nașteri, pe toată
durata sarcinii și lăuziei, pornind de la modele similare din străinătate.
Integrate în prezent în Ordinul
Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din
România, moașele licențiate se află frecvent în situația de a nu putea oferi
serviciile de sănătate pentru care s-au pregătit, în mod independent de spital
și de prezența unui medic. Legislația actuală prevede că moașa acordă îngrijiri
de sănătate, nu servicii medicale decontate de casele de asigurări de sănătate,
după cum a subliniat dr. Petronela Stoian, consilier superior în Ministerul
Sănătății. Aceasta a mai adăugat că este necesar ca moașa să fie inclusă în
grupul de asistență medicală comunitară.
Despre faptul că moașa ar putea înclina
balanța nașterilor înspre nașterea naturală în defavoarea operației cezariene –
în plus față de oferirea unei consilieri de calitate legate de schimbările
presupuse de sarcină, nutriția mamei, integrarea și îngrijirea în familie a
nou-născutului și alăptare – au adus mărturie atât dr. Nicoleta Manu,
reprezentant ANMCS, cât și invitatele din străinătate. Lesley Page, președinta
Colegiului regal al moașelor din Marea Britanie, a insistat asupra faptului că
beneficiile aduse de o activitate sistematică a moașelor în urmărirea gravidei
sunt susținute de criterii științifice, după principiile medicinii bazate pe
dovezi, atât referitor la sănătatea fizică și emoțională a mamei și copilului
și a familiei ca întreg, cât și în ceea ce privește costurile legate de
îngrijirile medicale. Prof. dr. Sandra Morano, obstetrician-ginecolog la
Universitatea din Genova, a întărit aceste afirmații și din perspectiva
medicului provenind dintr-o țară unde, la fel ca în România, există un procent
foarte mare de cezariene. În încercarea de a face o schimbare, Sandra Morano a
inițiat proiectul OptiBirth, de creare a unor centre de naștere în cele mai
importante zone ale Italiei.
Și specialiștii români susțin necesitatea
intervențiilor menite să readucă nașterea pe făgașul natural, precum prof. dr.
Dimitrie Nanu, fondator și cadru didactic la Facultatea de Moașe și Asistență
Medicală din cadrul UMF „Carol Davila” București, prezent la dezbatere. În
aceeași direcție, intervenția prof. dr. Vlad Tică de la Facultatea de Medicină a
Universității „Ovidius” Constanța a arătat că sarcina și nașterea fiziologică
trebuie să revină moașei. Cea patologică, cu risc crescut, este
responsabilitatea specialistului de obstetrică-ginecologie, iar zona
intermediară – colaborării între
obstetrician și moașă. Referitor la activitatea AMI, acesta a subliniat că este
necesară recunoașterea legislativă și posibilitatea obținerii dreptului de
liberă practică, existența unui corp profesional și posibilitatea formării
profesionale, în contextul în care multe din facultățile de moașe din țară
și-au încetat activitatea din lipsă de solicitări.
Subiectul legat de formare,
care, în cazul moașelor, trebuie să includă și practică efectivă, a fost
abordat și de Irina Popescu, vicepreședinte AMI. Ea a evidențiat posibilitățile
limitate ca această practică să fie făcută corect, inclusiv asistarea nașterii
naturale, de multe ori studentele având ocazia să vadă doar operații cezariene.
Concluzia dezbaterii a fost că schimbarea e necesară, deși va necesita timp. Prin
implicarea susținută a organizațiilor profesionale și beneficiind de sprijinul
societății civile și al autorităților, aceasta se poate înfăptui.
