Exista o sintagmă când eram eu copil despre relaţia omului cu statul: „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”. O iau ca reper, căci scurta mea analiză ilustrează clar duplicitatea de odinioară. Res­pectiva duplicitate era atât o forme fruste de disidenţă, dar și o valvă pentru dezgustul acumulat faţă de rânduială și orânduire.

Cele două fenomene, dezgustul și disidenţa, completate cu lașitate, explicau în mare măsură obida și aberaţia felului de-a fi și de-a face al multora. Ideea de „bun colectiv” ori „avut obștesc” fusese atât de rostogolită, până la greaţă, încât nimeni nu mai credea în ea. Bine, nimeni nu mai credea, până când trebuiau netezite furturile. Că erau pui de la Avicola ori salam de Sibiu direct de la producător, că erau piese de schimb pentru mașini de la Colibași sau covoare de la Cisnădie, toate furăciunile de fapt nu erau furăciuni, erau un mod de-a reclama ceva „al tău”, parte a prejudiciului din japca organului „de partid și de stat”. Ei ne-au furat, noi îi furăm înapoi.

Hoţia, minciuna și ramificaţiile lor deveneau, astfel, pe cât de bizar sună, repere ale demnităţii și libertăţii. Trăiam un paradox.

Mișcă acul timpului 30 de ani mai târziu și astfel de comportamente, în cu totul altă orânduire, rezistă intemperiilor. Oamenii se simt îndreptăţiţi să facă negoţ negru cu alte instrumente ori produse, dar, în cele din urmă, finanţează duplicitatea faţă de un „stat eșuat”.

Contează, deci, mai puţin aspectul direct financiar, pecuniar al escrocheriei, cât valenţa ei politică și socială. Dacă vaccinul anti-COVID e gratuit, înseamnă că e bun obștesc. Dacă e bun obștesc, putem, culmea, fura din el încât să facem niște bănuţi, și cu ocazia asta să și înjurăm guvernul și tot ce îl reprezintă.

Motivele merită o analiză antropologică mult mai nuanţată decât fac eu aici în prea puţine cuvinte. Izvorul lor cauzal rămâne însă obligatoriu de elucidat, câtă vreme vrei să-l întrerupi. Ce putem face?

O sumă aspră de pedepse i-ar putea descuraja pe unii. Un lanţ logistic cu bucle de verificare care să includă titrarea anticorpilor, post-vaccinal, ar avea și el câteva beneficii suplimentare. Dar, în cele din urmă, totul e psihologie. Iar psihologic, constrângerea sanitară poate, iată, naște și monștri. Or, pe monștri ori îi vânezi, ori îi scoţi la lumină.