Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

Diferența dintre pneumologul român și cel american

Viața Medicală
Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN vineri, 7 iulie 2017
     Venitul anual al unui specialist american ajunge, în medie, la 294.000 de dolari, în timp ce un medic primar care practică medicina în sistemul sanitar românesc se situează între 12.000 și 15.000 de dolari pe an. Pe deasupra, mai este și pus la zid de mass-media pentru aceste câștiguri, în momentul când ele devin publice, acesta fiind obligat să le declare, lucru absolut normal, dacă toate celelalte profesii ar face la fel. Una peste alta, în cazul medicilor vorbim de venituri pe care aceștia le obțin din prezentări de lucrări la conferințe, drept intelectual sau muncă în sistem privat.
     În SUA, în ultimii șapte ani, veniturile medicilor au crescut constant, de la 260.000 în 2011 la 294.000 în 2017. Explicația stă în competiția permanent încurajată între serviciile de stat și cele private, centrele care se ocupă de îngrijirea pacienților sau acordarea de servicii medicale. În România, sistemul actual de salarizare este demotivant, existând o inegalitate vizibilă între serviciile de stat și cele private, între veniturilor medicilor care lucrează în companii farmaceutice și cei care practică medicina în serviciile de stat. Poate că viitoarea lege a salarizării va reuși să corecteze aceste neajunsuri, dar pentru stimularea concurenței va trebui să ia în calcul și gradul de expertiză al fiecărui specialist. Poate ar trebui raportat venitul la competențele achiziționate în cursul practicii sale, implicările în activitățile științifice și modul cum își reprezintă țara în relația cu experții internaționali.
     În SUA, pneumologii, care câștigă 324.000 de dolari anual, se află pe la mijlocul clasamentului, pe primul loc situându-se ortopezii cu aproape 500.000 de dolari, chirurgii plastici și cardiologii, iar pe ultimele locuri pediatrii și medicii de familie. Specialistul american care este în sistem privat sau „self employed” câștigă mai mult cu 28% față de cel angajat la stat. La noi, veniturile cele mai mari le au cei care sunt în sistem privat în special pe zona chirurgicală, stomatologică sau medicina familiei, iar diferențele față de cei care lucrează la stat sunt mult mai mari. Acest lucru poate explica de ce în anumite domenii sistemul de stat a rămas în urmă sau are dificultăți în a găsi specialiști la nivelul actual de salarizare în multe spitale din orașe mari, medii sau mici. Pneumologul român este, din punctul de vedere al poziționării veniturilor la stat, avantajat de sporul de periclitate, pe care sperăm că nu-l vom pierde, altfel cu siguranță va fi încurajată „denudarea” sistemului prin emigrarea forței de muncă în străinătate sau în sistemul privat. Pe de altă parte, foarte rar, pneumologul român are cabinet personal privat, din cauza „țesăturii” birocratice diabolice care îi împiedică independența. În schimb este tributar unor policlinici private, unde managerul acestora face legea.
     Diferențe la salarizare sunt, în SUA, și între medicii formați în această țară sau în Canada și cei formați în alte țări, primii fiind mult avantajați când e vorba de câștiguri. La fel se întâmplă și în raportul bărbați–femei, diferența fiind de 37% în favoarea bărbaților (la noi acest lucru nu este așa vizibil), până la vârsta de 34 de ani, diferențele fiind mai mici (18%) și mai mari (35%) la peste 55 de ani.
     La capitolul beneficii, 74% din medicii americani au primit o asigurare de malpraxis și trei sferturi subsidii pentru asigurarea de sănătate. Medicul român, în schimb, își plătește singur asigurarea, care de multe ori este pentru sume formale (pretențiile pacienților fiind de sute de mii până la milioane de euro), iar alte beneficii nu primește. Cu toate aceste facilități, pneumologul american se simte onest compensat într-o proporție de 48%. La noi, prin menținerea diferențelor de plată și acces al pacienților între pneumologul din dispensarul TB și cel care lucrează în spital, nu se obține altceva decât o creștere a „barometrului frustrărilor”.
     În ciuda veniturilor actuale din SUA, aproape 90% din medici consideră că merită să primească mai mult. Acest lucru ar putea fi o explicație a faptului că niciun american nu vine să lucreze în România. Specialiștii americani, într-o proporție de 75%, discută costurile tratamentului în relația cu pacienții. În România, fără a exista o astfel de relație statistică, regăsim această discuție a medicului în relația cu aproape toți pacienții: dacă li se prescriu medicamente compensate, aderă la tratament. În caz contrar, preferă uneori internări lunare doar pentru a obține spray-urile vitale pentru respirația lor.
     Și timpul petrecut cu pacienții într-o săptămână este important în SUA. Astfel, 33% din medici petrec 46 de ore sau mai mult cu bolnavii lor. La noi, numărul crescut de pacienți care solicită serviciile spitalicești, șuntând policlinicile dezgolite de specialiști, pun o presiune greu de manageriat pe servicii la camera de gardă și UPU. 59% din specialiștii americani petrec între 13 și 24 de minute per pacient, în timp ce la noi deseori acest timp este mai scurt (cu excepția serviciilor private unde se fac programări riguroase), din cauza aceleași presiuni venite din partea numărului imens de pacienți.
     Dacă privim cauzele de bournout la medicii americani, constatăm o nemulțumire în creștere legată de constrângerile birocratice: 57% din ei petrec mai mult de zece ore pe săptămână în activitățile administrative. Oare ce poate să spună specialistul român, care nu are nici posibilități de înregistrare pe reportofon pentru secretare angajate și nici un număr suficient de registratori care să faciliteze această muncă? Doar 13% din medicii americani au ales profesia pentru câștig, iar 33% pentru a bucura și mulțumi pacientul. Motivația candidaților la medicină în România de a-și mulțumi pacienții este în scădere, mult mai motivant fiind factorul emigrare pentru un salariu mai bun și condiții de viață sau recunoaștere a rangului meseriei în străinătate.
     28% din specialiștii americani sunt deranjați de faptul că au prea multe reguli și regulamente, iar 18% că lucrează prea mult pentru prea puțini bani. Poate că nu le-ar strica să vină să lucreze măcar o zi la noi să se bucure de regulamentele din ce în ce mai restrictive pentru medicii de aici. 80% din pneumologii americani întrebați dacă ar mai alege odată o specialitate, au răspuns că ar prefera-o pe aceeași. Probabil că motivațiile sunt multe la număr și importante, pentru că la noi această specialitate este de obicei aleasă printre ultimele – tuberculozofobia fiind un fenomen important în rândul studentului și rezidentului la medicină. Privind, în final, aceste diferențe imense de atitudine, salarizare și beneficii între specialiștii americani și cei din Români, sper că aplecarea din ultimul timp a autorităților asupra situației corpului medical din țara noastră va permite pe viitor diminuarea acestor distanțe.
      Datele de mai sus sunt preluate din raportul recent (2017) al „Medscape” cu privire la opiniile pneumologilor americani legate de salarii și compensații în relația cu autoritățile și alte specialități. Este un raport care a reunit părerile a 19.700 de medici americani din 27 de specialități.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC