Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

Cultul performanței

Viața Medicală
Dr. Alexandru CUPACIU vineri, 25 august 2017
     În „Ghidul omului de acțiune”, publicat în 1990, medicul Xavier Maniguet întocmește o listă de mijloace aflate la dispoziția celor care-și trăiesc existența profesională ca o aventură riscantă: alimentație, dopaj (titlul unui capitol) și exercițiu fizic. Într-un paragraf intitulat „Pentru un sindrom de adaptare performant”, doctorul elimină utilizarea tranchilizantelor, însă face elogiul beta-blocantelor, care „au o acțiune pozitivă asupra stresului negativ”. Ca un propagandist responsabil, recomanda potențialilor utilizatori să treacă mai întâi printr-un control medical!
     Începând cu anii ’80, modelul de excelență socială care s-a impus în Occident presupune performanță, competiție și inițiativă personală. După imaginea antreprenorului și a aventurierului, fiecare individ este poftit la locul de muncă, în concediu sau în intimitate să-și conducă destinele ca un adevărat tehnician al propriei reușite, singura cale de definire a unei identități sociale valorizante. „Fiecare poate să reușească: e o chestiune de determinare”, scrie Robert Lafont, inventatorul presei antreprenoriale și un campion al businessului, în „Cum să reușești de la zero în Franța”. Performanța sistemului presupune mai presus de toate performanța fiecărui individ.
     Stilul acesta atletic de viață implică asumarea de riscuri și invită pe fiecare să devină responsabil de toate aspectele existenței lui într-un climat marcat de incertitudine. „Să știe toată lumea că în economie totul este posibil chiar și în timpul crizelor. Este ultimul tărâm de speranță și visuri” (1). „Riscant acum înseamnă sigur” (Risky is the new safe) este titlul unui bestseller al lui Randy Gage, conferențiar pe teme precum succesul și prosperitatea financiară.
     În raportul pe care societatea îl întreține cu performanța și concurența, sportul a luat locul școlii și a devenit o referință majoră de înțelepciune. Ce este o concurență loială? O competiție. Tensiunea socială dintre principiul egalității oamenilor și organizarea inegalitară de facto își găsește rezolvarea în spectacolul sportiv, care prezintă rezultate și ierarhii incontestabile. „Despre ce ne vorbește, mai exact, sportul în forma lui actuală? Despre universul câștigătorului și al învinsului, de cine este superior și cine inferior, de măsura propriilor noastre capacități reflectate de clasamente irecuzabile” (2). Ne arată că orișicine poate ajunge cineva, indiferent de rasă, sex, clasă socială. Epopeea ideală a omului obișnuit, care, fără niciun privilegiu din naștere, se rupe de destinul colectiv al maselor. „Superioritatea campionului este accesibilă tuturor” (2). Mirajul unei lumi în care justiția este produsul concurenței și inegalitatea rezultatelor este produsul confruntării dintre egali și nu a întâmplării sau a bogăției părinților. Inegalitate de merit, nu de principiu.
     Manageri, lideri și aventurieri: ei sunt atleții reușitei sociale în vremuri în care „condițiile vieții moderne fac insuficientă simpla participare, după cum proclamă Pierre de Coubertin. „Trebuie să triumfi, să domini, să urci în cele din urmă pe podium”, spune doctorul Maniguet. Într-o lume în continuă mișcare, numai cei capabili să se adapteze pot sesiza oportunitățile.
     „Regăsiți repede gustul acțiunii, voința de a întreprinde” este mesajul unui antidepresiv. Oricare ar fi efectul psihologic, sedativ, stimulant sau euforizant, discursul asupra substanțelor psihotrope este legat intim de concurență. Sunt medicamente dopante pentru membrii societății concurențiale împinși să-și depășească limitele așa cum sportivul trebuie s-o facă în competiție. Părăsind cadrul patologicului pentru a se insera în normalitatea vieții, medicamentele psihotrope devin tehnici chimice de adaptare la un model de societate: „droguri de integrare” (2). „Prozac-mania” din anii ʼ90 din Statele Unite o arată bine. Un psihiatru de la Beth Israel Medical Center spunea: „Oamenii vor să-l încerce. Daca le spui că nu-s deprimați, răspund: „Da, bineînțeles că sunt” (3). Extraordinară capacitatea umană de „adaptare la agresiuni psihice și sociale” (4)! Autoasistență acolo unde protecția socială nu funcționează.
     În 1989, a fost inventată logica individului în activitate permanentă – modafinilul. Acest medicament, utilizat inițial de soldați, tratează hipersomnia și-ți permite să rămâi treaz 48 de ore, fără efectele adverse ale amfetaminelor. Profesorul Michael Jouvet, directorul laboratorului care a inventat molecula, se întreabă în cele din urmă: „Somnul este necesar?. Mi se întâmplă adesea să-l folosesc când muncesc, ca să am randament” (5). Condițiile ideologice și farmacologice sunt favorabile apariției unui Stahanov modern.
     O anchetă din 2017 precizează că 66% din medicii rezidenți din Franța suferă de anxietate, față de doar 26% din populația generală. Toate astea cuplate cu 60 de ore (în medie) de lucru pe săptămână. Interogați asupra consumului de psihostimulante, 25% din studenții la medicină au răspuns afirmativ, la fel ca 20% din cititorii revistei Nature, în 2008 – in mare parte ingineri, medici și oameni de știință. Constrângerile la locul de muncă nu mai sunt impuse de alții, ci sunt interiorizate. „Simțeam că joc în fiecare zi finala Campionatului mondial”, spune un pacient (inginer IT) într-o consultație de psihiatrie: „Am obosit să fiu eu” (6).
     Necunoașterea efectelor secundare ale acestor medicamente nu mai poate fi invocată ca explicație pentru consum. Este și cazul sportivilor de performanță din SUA, gata să renunțe la 20 de ani de viață pentru o medalie olimpică. Vechea formulă de tratament pacient naiv–medic luminat nu poate să funcționeze.
     Într-un raport din 1990, mai mulți medici concluzionau că „utilizarea de psihotrope nu este o soluție pentru problemele de anxietate. Acceptarea acestei situații ar însemna acceptarea faptului că tratamentul unei boli de societate presupune consumul de produse care l-ar face pe om să suporte mai ușor situația” (7). Anxietatea este fața întunecată a cultului performanței.
1. Lafont R. Réussir de zéro en France. Entreprendre, Boulogne-Billancourt, 2017

2. Ehrenberg A. Le culte de la performance. Calmann-Lévy, Paris, 1991

3. Cowley G. The promise of Prozac. Newsweek, 1990 mar

4. Maniguet X. Le guide de l’homme d’action. Albain Michel, 1990

5. Interviu pentru revista Elle, 5 iun 1989

6. Hautefeuille M. Le dopage des cadres ou le dopage au quotidien. Lʼinformation psychiatrique, 2008, vol. 84

7. Citat de Le Monde, 14 nov 1989

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC