Newsflash
OPINII

Oamenii-cântar

de Dr. Richard CONSTANTINESCU - iul. 22 2022
Oamenii-cântar

S-a trecut de la discriminarea bazată pe culoare la cea bazată pe kilograme.

Când ţi se întâmplă ceva o dată sau de numai câteva ori, ai tendinţa de a trece cu vederea și de a nu reflecta prea mult. Însă, când devine aproape o repetabilă povară, nu doar că te miri, ci și vorbești și scrii despre asta.

Am decis să-mi reanalizez modul în care mănânc și mă mișc. Oricum era în preocuparea mea. În mod continuu testez și observ reacţiile corpului și ale creierului. După Paște mi-am reconfigurat traseul culinaro-sportiv și sunt mulţumit cu deciziile adoptate, cu fiecare zi care trece. Nemulţumiţi sunt, constat, alţii.

În decurs de aproape două ore, cât m-am perindat cu treburi prin spital și pe la birourile universităţii, am înfruntat următoarea întrebare: „Da’ ce-ai slăbit așa, măi, Richard?!”. Au urmat posibile explicaţii din partea interlocutorilor-privitori: „Ai renunţat la pâine!”, „Faci mișcare prea mult!”. A fost cineva care mi-a spus direct: „Ești slab ca un om bolnav”. Dar s-a corectat îndată: „Ei, nu ai avea atâta energie dacă ai fi bolnav! Caută să mănânci și tu ca un om serios!”.

#fatstigma și #slimstigma

Într-o lume din ce în ce mai balonizată, înţesată cu persoane care duc permanent la gură câte un produs de patiserie, firescul capătă dimensiunea nefirescului. Anul trecut am organizat o serie de evenimente în care s-a vorbit despre discriminare și diversitate. Evident, s-a dezbătut și haștagul ultimilor ani: #fatstigma. În ziua despre care am pomenit însă, am simţit că va veni o vreme – și deja a venit – în care vom fi nevoiţi să chibzuim la #slimstigma.

Cu peste un deceniu în urmă, când organismul a pulverizat câteva kilograme – dar a și trecut printr-o perioadă mai delicată –, trebuie să recunosc că mă „ascuţisem precum lupta de clasă”, cum se mai folosea atunci în vorbirea curentă. Un bun prieten mi-a spus clar: „Richard, sunt invidioși că ei nu pot slăbi!”. Nu era vorba despre mine, ci despre ei.

O chestiune și de preţuire de sine

Atitudinile și convingerile noastre sunt implicit negative faţă de persoanele supraponderale. Dacă este să privim înspre sistemul sanitar, constatăm stigmatizare, părtinire, discriminare și prejudecăţi faţă de pacienţii de acest tip. Evident că atitudinile fobice faţă de obezi și preferinţa automată pentru persoanele cu greutate normală sunt și o consecinţă a experienţelor personale și profesionale cu obezitatea. Păgubos este că mulţi consideră discriminarea persoanelor supraponderale ca o formă acceptabilă din punct de vedere social.

Medicii se tem de invazia adipoșilor și de eventuala prăbușire a sistemului sanitar înspre anii 2030, dar nu văd nimic a se întreprinde pentru schimbarea atitudinilor și practicilor, și nici în sensul schimbării politicilor și procedurilor din sistem.

Interesul prea mare pentru kilograme abate atenţia de la chestiunile din spatele plăpumioarei ce învelește un trup planturos. Când îi văd pe tinerii așezaţi pe scaunele de la marile fast-fooduri, concepute să fie incomode, pentru a spori numărul clienţilor, mă gândesc adesea că ei merită mai mult decât acele meniuri servite în carton și plastic.

Merită nu doar feluri de mâncare mai bune, ci un chip diferit de a se preţui pe sine. Nu e vorba de doi îngerași ţopăind pe câte un umăr, șoptind fie că e prea multă mâncare (nesănătoasă), fie că e prea puţină voinţă. În hăul ce se cască între aceste două șușoteli nu se mai zărește iubirea. Sau, mai bine zis, durerea și trauma din străfunduri.

Reactiv vs. proactiv

După ce am postat despre recentele experienţe personale pe o reţea socială, o colegă medic și universitar a comentat că medicina nu se face acolo. De fapt, avem un mod reactiv de a înţelege medicina. Așteptăm, cu ţâfnă, pacienţii care necesită reparaţii. Ne e străină concepţia proactivă, atât de cunoscută medicinei chineze antice. Medicul, în loc să-l drămăluiască pe fiecare pacient ce-i invadează spaţiul personal, fie el osos sau osânzos, ar fi recomandat să se gândească la faptul că poate starea lui de (ne)sănătate e o consecinţă a economiei, și mai puţin a biologiei.

S-a trecut de la discriminarea bazată pe culoare la cea bazată pe kilograme. Odinioară te recomanda un nume de familie cu greutate, acum aspectul fizic este cartea ta de vizită. Povara ta. Lacomul de astăzi are prea puţine în comun cu cel medieval. Cel din secolul XXI a fost aruncat în ne-iubire și într-o peșteră în care industria alimentară îi proiectează mesaje ce îl subjugă definitiv.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe