Introducere

Formarea continuă este o obligație profesională și o garanție a calității îngrijirilor, recunoscută pentru toate profesiile din sănătate. Modul în care o denumim nu este însă indiferent. În practica românească, formarea continuă a unor profesii conexe actului medical — fizioterapia fiind exemplul cel mai vizibil — este uneori etichetată drept „educație medicală continuă” (EMC). Această alegere terminologică, aparent minoră, intră în contradicție atât cu arhitectura europeană a educației medicale, cât și cu standardele pe care profesiile conexe și le-au stabilit la nivel internațional.

Ce înseamnă, în realitate, „educație medicală continuă”

La nivel european, educația medicală continuă este acreditată de Consiliul European de Acreditare pentru Educație Medicală Continuă (UEMS-EACCME), structură a Uniunii Europene a Medicilor Specialiști. Întregul sistem este construit în jurul profesiei de medic: creditele europene (ECMEC®) se adresează medicilor specialiști, iar recunoașterea lor internațională este rezervată celor care dețin o diplomă de medic. Pentru profesioniștii care nu sunt medici, sistemul nu prevede acreditare proprie, ci, cel mult, co-dezvoltarea unei activități împreună cu o organizație de medici, care își asumă responsabilitatea științifică. Cu alte cuvinte, „educația medicală continuă” este, în chiar logica sistemului care o guvernează, o categorie închisă, definită prin apartenența la profesia de medic.

Ce termen folosește profesia însăși

Sintagma „educație medicală continuă” nu este folosită nici măcar de organismele reprezentative ale profesiilor conexe. Pentru fizioterapie, World Physiotherapy — organizația mondială a profesiei — și Regiunea Europeană a acesteia (ER-WCPT) utilizează în mod constant termenul „dezvoltare profesională continuă” (Continuing Professional Development, CPD). El apare în standardele europene de practică a fizioterapiei, în documentul de viziune european dedicat formării continue și în cadrul de referință pentru educația fizioterapeutului. A eticheta drept „educație medicală” formarea unei profesii care, la nivel mondial, își numește acest proces „dezvoltare profesională” înseamnă a te îndepărta inclusiv de la propriul standard al profesiei.

O distincție de fond — dar argumentul nu stă acolo

În literatura de specialitate, „educația medicală continuă” este descrisă, în formularea clasică, drept un proces preponderent didactic, centrat pe transmiterea de cunoștințe, în timp ce „dezvoltarea profesională continuă” desemnează un proces mai larg, autodirijat, care include reflecția, ameliorarea calității și adaptarea la schimbările sistemului. Rapoarte de referință în formarea profesioniștilor din sănătate au adoptat, din acest motiv, termenul mai cuprinzător de „dezvoltare profesională continuă”.

Trebuie spus, însă, cu onestitate, că această distincție conceptuală este uneori una de nuanță, iar cei doi termeni sunt, pe alocuri, folosiți interschimbabil. Tocmai de aceea argumentul principal nu este unul pedagogic, ci unul de drept: adjectivul „medical” nu este un calificativ neutru, ci unul rezervat profesiei de medic.

Temeiul juridic

În dreptul românesc, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății leagă educația medicală continuă de profesia de medic, organizată și creditată în sistemul coordonat de Colegiul Medicilor din România. La rândul ei, Legea nr. 229/2016 reglementează fizioterapia ca profesie de sine stătătoare, conexă actului medical, exercitată la indicația medicului de specialitate. Întrucât „medicul” și „actul medical” sunt categorii rezervate, formarea profesiilor conexe — oricât de necesară și de valoroasă — nu poate fi numită „educație medicală continuă”.

Concluzie

Recunoașterea importanței formării continue a profesiilor conexe nu este pusă în discuție; dimpotrivă. Ceea ce se cuvine corectat este denumirea: nu „educație medicală continuă”, ci „dezvoltare profesională continuă” / „formare profesională continuă” — termeni consacrați european și mondial și conformi statutului legal al acestor profesii. O terminologie corectă protejează deopotrivă claritatea sistemului de formare, identitatea profesiilor conexe și sensul precis al educației medicale, ca pregătire continuă a medicilor.

La realizarea acestui articol au fost utilizate instrumente de inteligență artificială (Claude, Anthropic) pentru documentare bibliografică și asistență în redactare; autorul își asumă responsabilitatea integrală a conținutului.

Despre autor: prof. univ. dr. Mihai Berteanu este președinte al comisiei de specialitate Medicină Fizică și Reabilitare a CMR, președinte de onoare al Societății Române de Reabilitare Medicală și membru titlar al Academiei de Științe Medicale.