Fără o distribuţie amplă, fără mult zgomot în jurul său, fără o reclamă specifică marilor vedete, doar cu un singur om, pe o scenă absolut goală, spectacolul Cehov nu crede în lacrimi, realizat în premieră de Mircea Constantinescu, la Teatrul Nottara, este absolut remarcabil prin emoţia pe care o degajă și concizia cu care prezintă personajele cehoviene.

Spectacolul anunţă, fără drept de apel, apariţia surprinzătoare a unei excelente actriţe – Cristina Constantinescu.

Capabilă să întruchipeze plenar marile roluri feminine ale universului cehovian, tânără artistă prezintă capacităţi remarcabile de diferenţiere a personajelor pe care le interpretează, atât din punct de vedere vocal, cât mai ales din perspectivă psihologică. Ea trece cu ușurinţă de la lamentările filosofice despre viaţă ale Ninei Zarecinaia la exuberanţa și veselia clovnească a Charlottei Ivanovna, fără alte elemente ajutătoare, doar cu minime schimbări de voce și extrem de puţine elemente de costum.

La crearea atmosferei de pe scenă contribuie o voce bărbătească melodioasă, bine pozată, aparţinând actorului Mircea Constantinescu (în rolul lui A.P. Cehov), care este și regizorul spectacolului. Acesta reproduce gândurile, uneori sfâșietor de sincere, ale marelui scriitor, imortalizate în zecile, chiar sutele de scrisori către actriţa Olga Knipper-Cehova, soţia sa, de care a fost obligat de multe ori să stea departe. Aflăm cu această ocazie poveţele pline de dragoste pe care Olga le primește de la soţul său. Sunt sfaturi pe care le poate folosi și astăzi orice tânăr actor care aspiră să devină un artist adevărat.

E de admirat imaginea pescărușului căruia deseori tânăra actriţă Cristina Constantinescu îi evocă, sugestiv, zborul frânt, exact ca al personajului din piesa cu același nume, iar replica Ninei Zarecinaia, „Principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visăm, ci puterea noastră de a îndura”, ne poate sta tuturor, și astăzi, ca un îndemn vrednic de reflecţie.

Ar mai fi de adăugat întrebarea legitimă pe care ţi-o pui după vizionarea acestui minunat spectacol: unde sunt regizorii capabili să folosească acum, nu peste ani, un asemenea talent remarcabil?

Multe felicitări Teatrului Nottara și implicit directoarei acestuia, Marinela Ţepuș, care a avut curajul de a găzdui un asemenea spectacol cu totul și cu totul original.