Combaterea durerii este primul obiectiv pe care kinetoterapeutul va trebui să-l atingă înainte de urmărirea altor obiective stabilite, în ordinea în care au fost efectuate procesele de evaluare, pentru iniţierea procesului de recuperare. Dacă, în teorie, posturarea antalgică reprezintă, pe înţelesul tuturor, poziţionarea segmentelor dureroase într-o zonă nedureroasă cu ajutorul kinetoterapeutului, în practică lucrurile sunt puţin diferite. 

Din păcate, în cazul genunchiului protezat, posturările nu se pot aplica, de cele mai multe ori, pentru o perioadă îndelungată de timp. În asemenea cazuri specifice artroplastiei genunchiului, în momentul în care articulaţia va fi în poziţia de extensie, durerea va fi mai mare decât atunci când va sta într-un flexum de 15-20 de grade. La fel, trebuie să precizăm faptul că dacă articulaţia va depăși imediat postoperator o gradaţie de 25-35 de grade, durerea va fi mai mare decât atunci când este posturată la o gradaţie cu un flexum de 25-35 de grade.

Poziţia proclivă și troficitatea locală

Pe lângă cele consemnate anterior, trebuie menţionat faptul că durerea poate fi și un semn al lipsei troficităţii pe anumite zone ale genunchiului, ca urmare a unei circulaţii venoase și limfatice deficitare în zona afectată. În acest caz, kinetoterapeutul, prin intervenţia sa, va postura în poziţie proclivă membrul operat, în așa fel încât prin funcţia de pompă a inimii va fi favorizată circulaţia venoasă de întoarcere.

În acest fel, kinetoterapeutul se va asigura că a micșorat zonele de compresiune pe anumiţi receptori ai durerii și astfel va reduce din factorii care întreţin durerea. Tot la combaterea durerii pot fi încadrate și alte acţiuni pe care kinetoterapeutul le va efectua sau va instrui pacientul să le parcurgă. Schimbările de postură, și anume, din decubit dorsal în decubit lateral, în așezat, vor preveni apariţiile complicaţilor de decubit dorsal. Unii pacienţi vor putea fi învăţaţi de kinetoterapeut să aplice gimnastica Allen Burger. În cazul genunchiului protezat, va fi nevoie de o atenţie deosebită în timpul efectuării manevrelor, pentru a evita luxaţia protezei nou implantate.

Mișcări pasive și activităţi învăţate

Un alt mijloc de combatere a durerii și de menţinere a troficităţii ţesuturilor periarticulare genunchiului operat îl reprezintă mobilizările pasive efectuate de kinetoterapeut, cu o angulaţie impusă de limitele apariţiei durerii. Informarea pacientului cu privire la manevrele care vor fi efectuate și încurajarea acestuia de a le efectua singur pe cele pe care le poate executa sunt importante. 

Anumite tehnici, cum ar fi schimbările de postură, mișcările autopasive, pe lângă faptul că vor asigura troficitatea pe zonele lucrate, vor îmbunătăţi starea de spirit a  pacientului. Acesta va resimţi mai puţină durere, ceea ce-l va încuraja să treacă ușor și cu mai multă încredere la etapa următoare a 
recuperării kinetice.

În cele din urmă, putem spune că odată cu mijloacele de combatere a durerii și de prevenire a apariţiei complicaţiilor postoperatorii, un alt efect benefic prezent după aplicarea acestora este acela de păstrare în parametri optimi a funcţiilor articulaţiei afectate, dar și a celor adiacente membrului pelvin operat.

Bibliografie:
1. Mihai Constantinescu, Repere metodice pentru efectuarea stagiilor de practică la specializarea kinetoterapie, Editura Universităţii ,,Ștefan cel Mare”
2. Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactică terapeutică și de recuperare, Editura Medicală