Spuneam într-un articol anterior* că ceasurile cu inteligență artificială (IA) vor putea înlocui cândva medicul, dar și că societatea are un cuvânt de spus aici. Factorul cel mai important care poate influența decizia societății este cel economic, cel care forțează preluarea muncii medicului de așa-numitele asistente medicale cu practică avansată (AMPA). 

Ideea „medicinei pe două niveluri” este deja pusă în aplicare în Franța. Acolo există o populație tot mai îmbătrânită, inactivă economic și care pune o presiune tot mai mare pe bugetul Sănătății, necesitând tot mai multe servicii medicale. De aceea, în Franța, care până acum era un etalon pentru medicii de familie, se discută tot mai des despre restrângerea bugetului alocat medicinei și se caută soluții pentru ieftinirea asistenței medicale.

Teoretic, asistenta medicală cu practică avansată asigură monitorizarea medicală a unui pacient care i-a fost încredințat de un medic. Este vorba în principal de pacienți care suferă de patologii cronice stabilizate sau polipatologii comune: neoplazii, boli de rinichi sau tulburări de sănătate mintală. Pentru aceste cazuri, AMPA este responsabilă de îmbunătățirea accesului la îngrijire, de calitatea traseului urmat de pacient prin sistemul medical și de reducerea volumului de muncă al medicilor pe patologiile vizate. 

Sarcinile sale, care sunt diverse și adaptate fiecărui pacient, cuprind: reînnoirea și/sau adaptarea tratamentului; reînnoirea și stabilirea unei căi de îngrijire; examenul fizic (verificarea apariției leziunilor, edeme etc.); diagnostic și monitorizare clinică (puls, tensiune arterială etc.). 

Pentru aceste obiective, AMPA discută periodic cu echipele medicale despre starea de sănătate a pacientului și le contactează în cazul deteriorării, unei schimbări notabile a stării de sănătate a acestuia sau când se ating limitele domeniului de expertiză. 

Temeri și revolte

Medicii francezi se tem că, în timp, AMPA îi vor înlocui și vor prelua majoritatea sarcinilor care acum le revin lor. Se mai tem și de faptul ca această delegare de sarcini către AMPA să nu devină una totală. O situație similară este și în SUA, unde penuria de medici care se profilează reprezintă o provocare semnificativă pentru sistemul de sănătate de acolo. Asociația Colegiilor Medicale Americane prezice un deficit de peste 46.000 de medici în următorul deceniu, medicii de asistență medicală primară fiind deosebit de afectați. 

În această situație, AMPA oferă o alternativă rentabilă și accesibilă pentru multe servicii de asistență medicală primară, inclusiv: diagnosticul și tratarea afecțiunilor comune; efectuarea și interpretarea testelor diagnostice; prescrierea medicamentelor și elaborarea planurilor de tratament; gestionarea afecțiunilor cronice; asigurarea îngrijirii preventive și educarea pacientului. Evident că și medicii din SUA sunt speriați de faptul că asistentele le vor lua o parte însemnată din atribuții și se revoltă împotriva acestei uzurpări. 

Denumiri înșelătoare

În mod similar, în Marea Britanie apar așa-numiții „medical associate professions” (MAPs). Dintre aceștia, cei mai cunoscuți sunt „medicii asociați”, un corp de lucrători din domeniul sănătății care de fapt nu sunt medici. Colegii din Marea Britanie sunt revoltați în primul rând de denumirea acestora, care ar putea induce ideea că ei ar fi medici, dar și de faptul că acești „medici asociați” preiau tot mai mult din sarcinile medicului, fără a avea însă o pregătire medicală adecvată. 

Astăzi, în NHS există 3.250 de „medici asociați”, dar numărul lor va crește la 10.000 până în 2036. Deși rar este clar declarat, explicația tacită pentru apariția și creșterea numărului de „medical associate professions” în NHS este una economică: cu o populație din ce în ce mai îmbătrânită și complexă din punct de vedere medical, NHS nu își poate crește numărul de medici din sistem (mai bine pregătiți, deci și mai bine plătiți). 

Cu toate aceste schimbări în sistemele medicale, și cu toate că mai am încă 8 ani până la pensie, îmi vine în minte replica lui Johnny Răducanu când acesta discuta o situație similară cu Andrei Pleșu: „Prietene, ce bine că noi ne ducem”.