Am vorbit despre implicațiile acestei legi cu dr. Ana Giurgiuca, președintele Asociației Române de Psihiatrie și Psihoterapie (ARPP). 

Doamna doctor, cum vedeți noua abordare devenită lege?

Din perspectiva psihiatriei, această abordare ridică mai multe probleme, în special prin faptul că nu face distincția clară între pacienții care urmează tratament medical și cei care consumă substanțe recreaționale. Este esențial să discutăm separat aceste categorii și implicațiile pentru fiecare.

Înțelegem și susținem necesitatea siguranței rutiere, dar în forma sa actuală, legislația creează riscul unor sancțiuni nedrepte pentru mii de pacienți care urmează tratamente legale și care nu reprezintă un pericol real pentru siguranța publică. Mai mult, nu există un mecanism clar de evaluare a capacității de a conduce în cazul pacienților aflați sub tratament, ceea ce poate duce la penalizări nejustificate.

Între tratament și condamnare, pacienții sunt prinși în capcana legii

Care sunt principalele implicații pentru pacienții care urmează tratament psihiatric?

În contextul unei inițiative legislative care pedepsește preze­nța substanțelor psihoactive în sânge, indiferent de context, persoanele cu afecțiuni de sănătate mintală care urmează tratamente prescrise de medici se confruntă cu o alegere dificilă: să renunțe la dreptul de a conduce pentru a prioritiza sănătatea mintală, chiar dacă își mențin capacitatea de a conduce, sau să abandoneze tratamentul din teama sancțiunilor legale. Acest fenomen ar putea duce la agravarea afecțiunilor psihiatrice, crescând riscul de accidente rutiere, ceea ce contravine scopului declarat al legii.

Mii de pacienți riscă să ajungă la închisoare din cauza prezenței în sânge a anumitor substanțe, chiar dacă urmează tratamente pentru afecțiuni compatibile cu condusul și au capacitatea reală de a conduce în siguranță. Medicamente sedative prescrise legal pentru tratamentul anxietății sau insomniei pot fi detectate la testele toxicologice, deși efectul lor asupra capacității de a conduce este gestionabil în doze terapeutice și respectând indicațiile medicilor. 

Studiile internaționale au demonstrat că efectele unei nopți nedormite sunt mai nocive pentru capacitatea de a conduce decât administrarea unei doze terapeutice de hipnoinductoare cu o seară înainte. Mai mult, psihostimulantele utilizate pentru ADHD, precum metilfenidatul, îmbunătățesc vigilența și capacitatea de concentrare, reducând riscul de accidente. Fără o evaluare clinică adecvată, un rezultat toxicologic pozitiv poate fi interpretat eronat, conducând la sancțiuni nedrepte pentru pacienți care, de fapt, sunt mai capabili să conducă decât erau înainte de tratament.

Care sunt efectele legislației actuale asupra consumatorilor de droguri recreaționale?

Abordările legislative bazate exclusiv pe coerciție nu reduc consumul de substanțe psihoactive, ci contribuie la stigmatizarea și marginalizarea persoanelor afectate.

Experiența internațională demonstrează că dezincriminarea, alături de intervenții axate pe tratament și reabilitare, generează rezultate superioare atât pentru sănătatea publică, cât și pentru siguranța rutieră. 

România a făcut demersuri pozitive recente prin repararea unei greșeli istorice. La sfârșitul anului trecut, Agenția Națională Antidrog a fost desființată și înlocuită cu Agenția Națională pentru Coordonare și Politici în Domeniul Drogurilor și Adicțiilor, aflată sub autoritatea Cancelariei Prim-Ministrului. Această modificare reflectă o schimbare de paradigmă: consumul de droguri și adicția sunt privite mai mult ca probleme de sănătate publică, și nu doar ca infracțiuni. Totuși, rămâne de văzut cum va influența această schimbare modul în care sunt tratați pacienții care urmează tratament medical, dar se confruntă cu legislația antidrog.

Legislația trebuie să facă distincția între consumul recreațional și tratamentul medical

Este necesară o schimbare a legislației în acest sens? Ce propuneri aveți?

Este clar că avem nevoie de o legislație mai nuanțată, care să facă distincția între consumul recreațional și tratamentul medical. În acest sens, consider esențială implementarea unor praguri cantitative pentru substanțele psihoactive, într-un mod similar cu reglementările privind alcoolemia și în concordanță cu practica internațională.

În același timp, este importantă efectuarea expertizelor medico-legale care să țină cont de variabilitatea individuală în metabolizarea substanțelor și care să stabilească impactul real al acestora asupra capacității de a conduce. Trebuie subliniat și faptul că există medicamente care sunt incompatibile cu condusul, un aspect bine cunoscut de medici și prevăzut clar în prospectele acestora. Aceste informații sunt esențiale și, de obicei, sunt respectate de pacienți, care sunt conștienți de riscurile asociate cu administrarea anumitor medicamente și impactul lor asupra capacității de a conduce în siguranță.

Totuși, trebuie să înțelegem că prezența unei substanțe în sânge, chiar și la câteva zile după administrare, nu ar trebui să ducă automat la aplicarea unor pedepse severe, precum închisoarea. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că anumite medicamente utilizate pot duce la rezultate fals pozitive, punând pacienții într-o situație nedreaptă, deși nu există riscuri reale pentru capacitatea de a conduce.

Așadar, există zone de gri care necesită o evaluare detaliată prin expertize medico-legale. Este esențial ca fiecare caz să fie analizat individual, având în vedere atât contextul tratamentului, cât și efectele substanței asupra persoanei respective.

În plus, în contextul legislațiilor europene și al abordărilor internaționale, este important să recunoaștem că există posibilitatea ca pacienții să primească un aviz medical de apt condiționat sau inapt temporar în anumite situații, cum ar fi pe perioada inițierii unui tratament psihotrop sau în alte condiții specifice. Aceste evaluări ar trebui să ia în considerare starea de sănătate a pacientului și să ofere o soluție echilibrată între siguranța rutieră și protejarea drepturilor acestuia. De exemplu, un pacient care începe un tratament psihotrop ar putea fi considerat inapt temporar până la o reevaluare ulterioară, pentru a verifica efectele posibile ale medicamentației asupra capacității de a conduce. În schimb, în cazul în care pacientul demonstrează o adaptare adecvată la tratament, fără efecte asupra funcțiilor cognitive și motorii, ar putea primi un aviz apt condiționat, cu recomandarea de a fi reevaluat periodic, pentru a asigura că nu există riscuri suplimentare. Această abordare ar asigura un cadru flexibil și corect, protejând atât drepturile pacientului, cât și siguranța rutieră, în concordanță cu practicile europene.

Cum se implică Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie în aceste dezbateri?

Asociația Română de Psihiatrie și Psi­ho­terapie colaborează strâns cu Asociația Spitalelor Publice de Psihiatrie din România, Societatea de Medicină Legală și cu alți factori decizionali pentru a atrage atenția asupra implicațiilor acestei legislații. Am emis poziții oficiale în acest sens și solicităm un dialog deschis cu autoritățile pentru a introduce teste cantitative și mecanisme de evaluare corectă a capacității de a conduce. Considerăm că aceste inițiative legislative trebuie să fie discutate și analizate împreună cu membrii comunității medicale, pentru a asigura o reglementare bine fundamentată și echilibrată.

Un ultim mesaj pentru colegii dumneavoastră din domeniul psihiatriei.

Este esențial ca medicii psihiatri să continue să își susțină pacienții și să participe activ la dezbaterile legislative care le pot afecta accesul la tratament și drepturile fundamentale. Siguranța rutieră este un obiectiv comun, dar aceasta trebuie să fie abordată prin măsuri echilibrate, bazate pe dovezi și practici internaționale validate. Vă aștept la Congresul Național de Psihiatrie 2025, care va avea loc în perioada 19-22 martie 2025, la Sibiu, pentru a discuta în detaliu aceste aspecte esențiale pentru profesia noastră și pentru societate. 

Mii de pacienți riscă să ajungă la închisoare din cauza prezenței în sânge a anumitor substanțe, chiar dacă urmează tratamente pentru afecțiuni compatibile cu condusul și au capacitatea reală de a conduce în siguranță. (dr. Ana Giurgiuca, președinte ARPP)