Pe 10-11 februarie 2026, în cadrul MONZA ARES Academy, a avut loc workshopul interactiv „De la leziuni CTO la salvarea membrului – revascularizare endovasculară în piciorul diabetic”, dedicat abordării microinvazive a ischemiei critice.

Workshopul a fost coordonat de dr. Nicolae Cârstea, alături de dr. Marin Postu și dr. Pavel Platon, și a beneficiat de participarea invitatului special dr. Mariano Palena, radiolog intervenționist recunoscut internațional pentru expertiza sa în tratamentul endovascular al ischemiei cronice amenințătoare de membru (CLTI) și al piciorului diabetic, cu activitate în centre vasculare de referință din Italia, Spania și Bulgaria. 

Am discutat cu dr. Nicolae Cârstea, medic primar cardiolog și medic cardiolog intervenționist, Coordonatorul Centrului Integrat pentru Piciorul Diabetic MONZA ARES, despre conceptul workshopului și despre provocările actuale în revascularizarea endovasculară a piciorului diabetic.

Ce a diferențiat acest curs de alte evenimente dedicate revascularizării periferice?

Acest curs s-a remarcat prin caracterul profund practic și interactiv. Am organizat patru cazuri live transmise din laboratorul de angiografie al Spitalului Monza, cu participarea directă a unui key opinion leader internațional, dr. Mariano Palena, implicat în toate intervențiile.

În paralel, am analizat 18 cazuri reale de picior diabetic tratate anterior în centrele noastre. Am discutat nu doar strategia procedurală, ci și evoluția clinică, necesitatea reintervențiilor și rezultatele în ceea ce privește salvarea membrului. Ideea centrală a fost dialogul deschis între specialități și între centre, nu o simplă succesiune de prezentări teoretice.

De ce este importantă componenta de cazuri live și decizii terapeutice în timp real?

Pentru că realitatea intervențională nu este liniară. În timpul unui caz apar dificultăți tehnice, anatomii imprevizibile, calcificări severe sau necesitatea schimbării strategiei.

Participanții au putut urmări procesul decizional în timp real: de ce alegem o anumită tehnică, când schimbăm abordul, cum gestionăm complicațiile. În piciorul diabetic, această flexibilitate strategică poate face diferența între succes și eșec.

Care au fost cele mai frecvente dileme tehnice discutate?

Printre dilemele recurente s-au numărat alegerea abordului anterograd versus retrograd în leziuni complexe, strategia optimă în leziuni sever calcificate, revascularizarea completă versus țintită pe angiosom, momentul intervenției în prezența infecției și indicația unei abordări hibride.

Aceste decizii nu sunt standardizate rigid, ele necesită experiență și o înțelegere integrată a pacientului.

Ce tipuri de leziuni au generat cele mai relevante dezbateri?

Leziunile subgenunchi (BTK) și subgleznă (BTA), în special ocluziile lungi de tip CTO asociate cu calcificări masive, au generat cele mai intense discuții.

De asemenea, cazurile multietajate – cu afectare iliacă, femurală și distală – au ridicat problema secvențialității intervențiilor. Cazurile prezentate au inclus și reintervenții sau situații de ischemie critică asociată infecției severe, ceea ce a permis analiza completă a parcursului pacientului.

Cum influențează noile tehnologii endovasculare strategia de salvare a membrului?

Tehnologiile moderne – tehnici avansate de traversare a ocluziilor cronice, dispozitive de modificare a calcificărilor și sisteme de aterectomie (Shockwave, Jetstream, Bycross) – au extins semnificativ limitele tratamentului endovascular.

Astăzi putem aborda leziuni care, în urmă cu câțiva ani, erau considerate fără soluție endovasculară. Totuși, tehnologia nu înlocuiește strategia. Succesul depinde de selecția corectă a cazului și de integrarea tehnicii într-un plan coerent de revascularizare.

Unde se pierde cel mai frecvent șansa de salvare a membrului?

De cele mai multe ori, pacienții ajung târziu la evaluare intervențională, uneori după săptămâni sau luni de evoluție a leziunii.

Există încă o subestimare a componentei ischemice. Diagnosticul precoce și trimiterea rapidă către un centru cu experiență pot transforma radical prognosticul.

Cât de importantă este colaborarea multidisciplinară?

Este fundamentală. Piciorul diabetic nu poate fi gestionat eficient în absența unei echipe formate din diabetolog, imagist, chirurg vascular și cardiolog intervenționist.

Salvarea membrului nu înseamnă doar revascularizare, ci și control metabolic, management adecvat al infecției, debridare și urmărire atentă.

Care este rolul cursurilor practice cu demonstrații live?

Aceste cursuri accelerează curba de învățare și reduc decalajul dintre teorie și practică. Ele oferă acces la experiență concentrată și creează rețele profesionale esențiale în cazurile complexe.

Transparența cazurilor live – inclusiv dificultățile întâlnite – oferă o educație autentică și realistă.

Un mesaj pentru medicii care ezită să trimită pacienții către evaluare intervențională?

Mesajul este simplu: timpul înseamnă țesut salvat.

Chiar și cazurile care par avansate pot avea soluții. Evaluarea intervențională nu înseamnă automat o procedură, ci oferă pacientului o șansă suplimentară. O trimitere precoce poate face diferența între o amputație majoră și salvarea membrului.