Stilul de viaţă s-a schimbat foarte mult în ultimii ani, spune prof. dr. Olga Hilda Orășan, iar acest lucru și-a pus amprenta și asupra sănătăţii oamenilor. Astfel, s-a ajuns la o creștere a obezităţii și o frecvenţă mai mare a bolilor metabolice.
CARTE DE VIZITĂ:
Bolile metabolice sunt actuale și provocatoare. Se datorează acest lucru schimbării stilului de viaţă?
Cu siguranţă, da. Stilul de viaţă s-a schimbat semnificativ în ultimii ani. Tot ce este legat de progresul tehnologic, de alimentele procesate și alimentaţia nouă își pune amprenta asupra sănătăţii, care intră astfel într-un ciclu de dezvoltare de obezitate. Bolile metabolice sunt mult, mult mai frecvente, rămân și actuale, rămân și o provocare pentru întreg sistemul de sănătate.
În congresele medicale, majoritatea colegilor dv. au evidenţiat relaţia COVID-19 cu diverse patologii, o relaţie cu urmări, nu de multe ori, fatale.
Nu aș face o legătură atât de directă. Bolile metabolice nu sunt foarte simptomatice, sunt silenţioase mult timp. Dacă întrebi un obez, el nu va recunoaște că este obez. Dacă întrebi un diabetic, îţi va spune că diabetul este o boală silenţioasă. Nu toţi simt hiperglicemia. În pandemie s-a vorbit și se vorbește de riscurile bolilor metabolice în alterarea calităţii vieţii omului, îmbrăcând în timp forme severe, letale chiar. Dar pe de altă parte, infecţia cu SARS-CoV-2 a accentuat boala metabolică și la cei care n-au avut anterior una, lăsând urme. Aceste aspecte urmează să le documentăm în viitor. Urmărim efectele COVID-19 pe termen mediu și lung.
Ne aflăm în faţa unui nou val pandemic. Cum îi simţiţi pe pacienţi?
Mai relaxaţi. Pandemia a selectat pacienţii care s-au adresat sistemului de sănătate și din acest motiv multe boli, care înainte erau monitorizate atent, n-au mai fost. A fost și lipsa tratamentului, lipsa accesului la servicii medicale complete, a fost o frică, o temere. Pacienţii selectează motivele pentru care vin la medic. Indiferent care sunt aceste motive, pacienţii nu trebuie să uite că bolile evoluează.
Care sunt bolile metabolice care prevalează și cu care v-aţi întâlnit cel mai mult?
Aș zice că cele care au frapat lumea medicală rămân bolile oncologice care nu au fost diagnosticate sau au fost prezentate foarte puţin. Majoritatea colegilor cu care am vorbit au avut surprize de diagnostic tardiv, mai ales la persoanele tinere, ceea ce înainte era într-o proporţie mult mai redusă. Bolile oncologice au fost cel mai sever afectate. Apoi, vorbim despre cele cardiologice, legate într-o mare măsură de bolile metabolice. Obezitatea s-a accentuat prin lipsa de mișcare, dar și printr-o mai mare atenţie acordată părţii culinare a vieţii în pandemie.
Aţi amintit de persoanele tinere, cazurile lor sunt tot mai dese, iar ei sunt tot mai expuși...
Da, de mai mult timp, și aici aș face o legătură directă cu bolile metabolice și stilul de viaţă. Avem o alimentaţie hipercalorică, avem un sedentarism în creștere – profesiile care atrag foarte mulţi tineri sunt legate de sedentarism. Este de amintit și oferta alimentară, extrem de bogată. (...) Crește obezitatea, la care se adaugă și lipsa de socializare – toate lasă urme greu de șters. Stresul psihologic a fost și este imens la toate categoriile profesionale și de vârstă. Izolarea își spune cuvântul în orice condiţii. Pe termen lung ne vom confrunta cu mult mai multe efecte secundare.
Aţi rezolvat recent un caz aparte, cel al unei boli rare, deficienţa de ornitin transcarbamilază (OTC), singurele cazuri în România zilelor noastre...
Am avut o colaborare foarte bună cu colegi specialiști în domeniul bolilor rare, geneticieni, biochimiști, interniști. Am fost cooptată într-o echipă internaţională de profil, o muncă în echipă, cu rezultate pe măsura implicării. Pentru mine, cazul în sine a fost o reală provocare, depășită graţie colegilor de care aminteam, din Canada, Austria, Germania. Este vorba despre două tinere, de 33 de ani. Dacă nu te întâlnești 5, 10, 15 ani cu o boală, începi să uiţi să-i faci diagnosticul.
Am învăţat că o boală care pare comună, cu o complicare psihiatrică, de exemplu, care este comună și deloc neobișnuită la un tânăr, poate fi și o boală rară, care are un cu totul alt management. Iar fondul genetic, acolo unde e un sâmbure de diagnostic la un copil, duce la descoperirea unor adulţi cărora, după cercetări aprofundate, ajungi să le dai sfaturile corecte. Tratamentele, dacă le cunoști, nu sunt imposibile.
Ce simptome prezentau cele două tinere?
Cele două femei prezentau o tulburare în ceea ce privește ciclul ureei, un deficit enzimatic punctual, de ornitin transcarbamilază, care face parte din bolile rare. Sunt cinci entităţi de tulburări ale ciclului ureei, foarte bine documentate, și acest OTC este una dintre ele. În general, mai afectat este sexul masculin. Dar și femeile sunt la fel de expuse, cum e cazul celor două paciente adulte, pe care le-am descoperit anul trecut, întâmplător, punând diagnosticul fetiţei uneia dintre ele.
Boala se manifestă rar și, nedescoperită la vreme, duce la sechele neurologice de nerecuperat. Datele obţinute m-au ajutat în stabilirea unui management al bolii, prognosticul fiind unul bun. Din păcate, fetiţa este mai afectată din punct de vedere neurologic, cu sechele. Sperăm să nu dezvolte și altele. Este un caz pe care-l monitorizez în continuare.
În momentul diagnosticării, fetiţa prezenta deja aceste sechele neurologice. Colaborarea cu cele două paciente a fost extraordinară. O să vă surprindă ce vă voi spune, au avut răbdarea să învăţ despre boală, ceea ce este greu de crezut la un pacient.
Am văzut că sunteţi o consumatoare de cafea. Eu ajung, nu vă ascund acest lucru, la șapte-opt pe zi. Dumneavoastră?
Mai multe.
Recomandările spun că ar trebui să fie mai puţine.
Recomandările s-au schimbat între timp. Depinde foarte mult despre ce cafea vorbim, în ce patologii se consumă. Există studii care demonstrează efectul benefic al cafelei, există studii care evidenţiază efectul toxic la doze foarte mari. Dar sunt doze greu de atins, chiar dacă ești un consumator important de cafea. Se spune că peste 400 de miligrame de cofeină pe zi sunt periculoase, dar această valoare este foarte greu de atins.
2022 marchează un aspect important pentru cariera dv., obţinerea titlului de profesor universitar. Cum apreciaţi cei 19 ani ai evoluţiei dv. profesionale?
Aș spune că nu pot parcurge un drum profesional așteptând rezultatele, e un drum pe care-l parcurgi făcându-ţi treaba. Obţinerea gradelor didactice mai mult responsabilizează decât mulţumește un om. Obligă la mai mult și la mai multe, promovările îţi aduc un disconfort, plăcut însă.
Care sunt aspiraţiile studenţilor? Vizează mai mult nota sau perfecţionarea din mers?
Fac parte din categoria celor care dau mult credit tinerilor. Nu cred că trebuie să le spui că notele nu sunt importante, sunt importante și trebuie obţinute. Dar drumul este cel care e greu de parcurs, implică perfecţionare zi de zi. Lecţia pe care le-o predau, și mi-o predau și mie, este că valoarea unui profesionist este suma a zece ani de muncă, nu suma a trei luni sau cinci ani.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
.jpg)
