Asociația
Medicilor de Familie București (AMF-B) și Patronatul Medicilor de
Familie București–Ilfov organizează, între 9 și 11 decembrie, a
șasea ediție a conferinței regionale „Medicul de familie –
practician și manager”. Dr.
Sandra Alexiu,
președinta AMF-B și vicepreședintă a Societății Naționale de
Medicina Familiei (SNMF), ne-a vorbit despre cum concurează cele
două aspecte – practica clinică și managementul afacerii –
pentru timpul și atenția medicilor de familie. De asemenea, au fost
aduse în atenție câteva probleme cu care practica medicului de
familie se confruntă în prezent: lipsa de comunicare din partea
autorităților, prevederile legislative contradictorii și circuitul
birocratic dificil.
– Care este relația actuală a
SNMF cu alte societăți profesionale din sistemul medical românesc?
–
În ultimii ani, prin dezvoltarea SNMF, am avut numeroase
parteneriate și am fost implicați în proiecte comune cu mai multe
societăți profesionale din România. Acest lucru a fost benefic
specialității de medicină a familiei și imaginii medicului de
familie, care avusese mult de suferit inclusiv din cauza felului în
care suntem plasați în sistemul de sănătate și din cauza
legăturii noastre contractuale cu CNAS. Faptul că, în prezent,
avem relații profesionale foarte bune cu alte societăți medicale
constituie un pas înainte. De exemplu, avem și noi grupuri de lucru
pe diverse teme și acestea au parteneriate cu societățile medicale
respective, ceea ce a dus la realizarea unor campanii pentru
pacienți, la manifestări pentru medici și conferințe organizate
împreună sau la luări de poziție în diferite aspecte
legislative. De exemplu, când s-a pus în discuție problema
legislației antifumat, am lucrat împreună cu Societatea Română
de Pneumologie și cu Societatea Română de Cardiologie. De
asemenea, am avut campanii împreună cu societățile de
microbiologie, de epidemiologie, de boli infecțioase ori de
pediatrie. Pe platforma noastră de cursuri online avem programe
realizate în parteneriat de un medic de familie formator și un
medic dintr-o altă specialitate, cadru universitar, membru al
societății profesionale de profil. Suntem, practic, umăr la umăr
atât în aspectele care țin de practica medicală, cât și în
cele administrativ-organizatorice, care țin de funcționarea
sistemului medical, de politici de sănătate, de legislație
medicală, relația cu ministerul.
Ordine
în programul național de imunizare
– Sunteți membră a grupului de
lucru pentru vaccinologie. Legea vaccinării este finalizată și va
fi pusă în curând în dezbatere publică. Credeți că ea va
crește complianța la vaccinare?
–
Noi am furnizat expertiză la elaborarea legii vaccinării, precum și
la campania lansată de curând de Ministerul Sănătății privind
informarea asupra vaccinării. Această lege a pornit de la ideea de
a stabili niște principii și de a face ordine pe partea de
achiziție, asigurare a stocurilor și distribuție a dozelor către
medicul de familie, care este principalul vaccinator, atât pentru
copii, cât și pentru adulți. De asemenea, scopul legii este de a
crește acoperirea vaccinală în România. Acoperirea vaccinală a
scăzut foarte mult, sub limita de avarie stabilită de OMS. Limita
de siguranță este de 95%, cea de avarie de 85–90%, iar noi suntem
în prezent la 81% în cele mai fericite cazuri – dacă discutăm
pe tipuri de vaccin, ajungem chiar mai jos în unele situații. Acest
lucru este în primul rând urmarea unei administrări deficitare a
programului național de imunizare și a distribuției dozelor de
vaccin necesare în teritoriu. Să nu uităm că sintetizarea unui
vaccin durează minimum trei ani, iar asta înseamnă că trebuie să
ai o viziune de ansamblu, să estimezi corect numărul de doze
necesare pentru anii următori, pentru a face comanda la timp. Sunt
foarte puțini furnizori și foarte mulți solicitanți, iar asta a
dus la criza vaccinurilor din ultimii trei ani. La asta se adaugă
scăderea încrederii populației în statul român și în sistemul
românesc de sănătate, dar și în ideea de vaccin. Schema de
imunizare se schimbă, tipurile de vaccin se schimbă și ele, iar
modificările de denumire îi sperie pe părinți. Iar curentul
antivaccinare din ultimii ani profită exact de aceste slăbiciuni
ale sistemului și de nesiguranța părinților. Dacă lucrurile ar
merge bine administrativ, probabil că acest curent ar fi mai puțin
puternic.
Ne
lipsește consimțământul
– Începând din 12 noiembrie,
medicii sunt obligați să inițieze și să completeze dosarele
electronice ale pacienților. Ce înseamnă asta pentru munca zilnică
a medicului de familie?
–
Medicii de familie inițiază dosare electronice încă din aprilie
2014. Transmiterea informațiilor a fost automată pentru cei care
lucrează cu softul pus la dispoziție de Siveco (SIUI-MF), iar cei
care lucrează cu softuri private au avut opțiunea de a alege dacă
transmit sau nu informații. Practic, cele 6,5 milioane de dosare
despre care președintele CNAS a spus că au fost deja inițializate
au fost făcute în acești doi ani și jumătate, de la pornirea
transmiterii de date în aprilie 2014 și numai de către medicii de
familie. De la 12 noiembrie, devine obligatoriu pentru toți medicii
să transmită date. Tot acum a devenit obligatorie inițializarea
dosarelor pentru pacienții care solicită acest lucru. Însă, în
opinia noastră, Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu a
făcut nimic ca să asigure suportul legislativ pentru aceste dosare.
Nu sunt stabilite încă niște detalii importante, cum ar fi
apartenența datelor medicale. De asemenea, nu a fost făcută o
informare a pacienților. Nu a existat o dezbatere publică privind
dosarul electronic de sănătate (DES) și nu s-a sondat gradul de
acceptanță. Pacienții nu știu că informațiile lor medicale sunt
preluate în DES în mod automat și nu se obține un consimțământ
informat, ci doar unul prezumat, prin oferirea cardului. Practic,
pacienții, când oferă cardul lor medicului, consimt automat pentru
preluarea datelor medicale, fără a fi informați, așa cum prevede
legislația. Apoi,inițializarea
DES îngreunează consultația prin apariția unui nou sistem, grefat
pe celelalte, despre care deja se știe că nu merg cum trebuie. Și
cum nu avem mentenanță nici pentru celelalte segmente, probabil că
lucrurile se vor desfășura și mai greu. Și trebuie pusă la
socoteală și inițializarea matricei – astea înseamnă să
informezi pacientul că nimeni nu poate avea acces în dosarul lui
decât după ce se inițializează matricea. Pacientul trebuie să
meargă acasă, să intre pe site-ul CNAS și în dosarul său
electronic și să-l inițializeze folosind codul său de pe matrice
pentru a permite accesul medicilor la dosar. Acest lucru este extrem
de complicat pentru foarte mulți din pacienții noștri, care nu au
acces la internet și nici nu știu să navigheze online pentru a-și
inițializa dosarul. Este o manevră complicată, care probabil nu va
avea succes dacă nu se va găsi o formă de simplificare. O altă
problemă este că nu se introduc în dosar rezultatele examenelor
paraclinice. Prin urmare, medicul nu poate să definitiveze un
diagnostic pe baza rezultatelor de la analize, radiografii sau alte
explorări complementare, pentru că acestea nu intră în DES. Se
menține astfel același circuit al hârtiilor, al dosarelor, al
rezultatelor, ca să nu vorbim despre imposibilitatea de a avea un
control financiar adecvat asupra pierderilor din sistem, cât timp
toți furnizorii nu vor încărca informații în dosar.
Între
refuz și obligație
– Se ridică și problema
prelucrării datelor din dosarul electronic de către terțe
persoane. Aceste aspecte nu ar fi trebui lămurite înainte de
implementarea sistemului?
– SNMF și Federația Națională a
Patronatelor Medicilor de Familie din România au emis recent un
comunicat de presă prin care au solicitat punctul de vedere al
Autorității Naționale pentru Prelucrarea Datelor cu Caracter
Personal. De asemenea, așteptăm o reacție din partea societății
civile, a juriștilor, a avocaților, cu privire la legitimitatea
tuturor elementelor care țin de existența DES. Desigur, este târziu
și această problemă trebuia pusă demult. Dar orice lege poate fi
modificată. Din păcate, CNAS nu dă mari dovezi de transparență,
comunicarea este dificilă spre inexistentă. Dar, chiar și așa,
oamenii au dreptul să fie informați. Ei trebuie să știe cine va
avea acces la datele lor, cine le va folosi și cum. Eu cred că e
nevoie de transparență, de o campanie de informare către cetățeni.
Am fost puși în situația de a consulta pacienți care refuză să
transmită datele în situația în care noi suntem obligați să le
transmitem. Am pus acum o săptămână o întrebare pentru
dezvoltatorii dosarului și nu mi s-a răspuns până acum. Doream să
știu cum trebuie procedat cu un pacient care refuză să îi fie
transmise datele medicale. Cum sunt eu protejat ca medic în fața
refuzului pacientului, dacă legea mă obligă să transmit aceste
informații? Sunt legi care se bat cap în cap. Legea pacienților
spune una, iar Contractul-cadru și Legea 95 spun altceva. Desigur,
este foarte important să ai un control al cheltuielilor din sistem,
să ai acces la date medicale, mai ales dacă ești cel care face
strategii de viitor. Ar fi fost normal ca Ministerul Sănătății,
care generează și finanțează programe naționale de sănătate,
să aibă acces la informații medicale și pe baza lor să elaboreze
și să dimensioneze programele respective. Acesta este un motiv
pentru care este utilă dezvoltarea dosarului, cu condiția ca datele
medicale sa ajungă unde trebuie.
Antreprenoriat
și practică clinică
– La începutul lunii decembrie
va avea loc conferința regională „Medicul de familie –
practician și manager”. Ce puteți să ne spuneți despre acest
eveniment?
–
De 13 ani, AMF-B
organizează o conferință națională la sfârșitul lunii martie.
Medicina de familie presupune însă numeroase teme medicale.
Conferința noastră din martie acoperea mai mult patologia
adultului, lăsând descoperite alte tematici. De aceea, ne-am dorit
să organizăm o conferință mai mică, locală, toamna. La început
am atins teme de neurologie și psihiatrie, ne-am extins apoi în
zona de pediatrie, teme mai puțin abordate în conferința noastră
anuală din martie. Cu timpul, această conferință regională a
crescut. În prezent, medicii de familie se confruntă și cu
numeroase probleme administrative. Am conștientizat că suntem
patroni, că administrăm mica noastră afacere, pe care trebuie să
o dezvoltăm în hățișul ăsta legislativ, cu zeci de autorizații
și contracte ce trebuie încheiate. Am conchis că trebuie să
învățăm mai multe despre cum se conduce un cabinet și cum se
păstrează în limite legale. Astfel, conferința noastră regională
a ajuns să încorporeze aceste două aspecte ale medicinii de
familie: practica clinică și managementul afacerii. Temele pe care
le abordăm în cadrul conferinței includ atât partea de patologie,
cât și zona de management și modul în care organizăm activitatea
cabinetului. Cei interesați pot găsi mai multe informații despre
înscriere, precum și alte detalii, pe site-ul AMF-B. De asemenea,
conferința este urmată de un alt eveniment de tradiție – „Balul
medicilor de familie”, la care membrii AMF-B și ai Patronatului
Medicilor de Familie București–Ilfov sunt invitați gratuit.
.jpg)
