Despre neajunsurile medicilor de familie, probleme rămase nerezolvate şi eventuale soluţii am vorbit cu dr. Sandra Adalgiza Alexiu, președinta Asociaţiei Medicilor de Familie București–Ilfov.
Ce schimbări au avut loc anul acesta?
Anul a debutat cu un miting în urma căruia ne-am făcut speranţe că vom obţine o finanţare mai bună şi anumite facilităţi în sens birocratic. Anul 2018 a început cu o activitate intensă a Comisiei de Medicina Familiei din Ministerul Sănătăţii în privinţa relaxării protocoalelor de prescriere. Avem încă protocoale care ne limitează prescrierea medicaţiei care se adresează patologiei pulmonare, hiperplaziei benigne de prostată, hipeuricemiei etc. Am solicitat alinierea la legislaţia și la practicile din medicina de familie din Europa. Nici până astăzi nu avem publicată în Monitorul Oficial decizia de modificare a acestor protocoale și pacienţii sunt în continuare purtaţi pe drumuri.
Subfinanţarea a rămas o problemă...
Au existat mari sincope în ceea ce privește plata colegilor din centrele de permanenţă din ţară. Au fost câteva luni în care nu s-au făcut plăţi pentru că s-au mărit tarifele decontate medicilor care fac gărzi, însă această diferenţă nu a fost prevăzută în buget. Astfel, plăţile au putut fi efectuate doar în momentul rectificării bugetare. Practic, singurul lucru bun din 2018, în ceea ce privește finanţarea, a fost faptul că s-au mărit tarifele pentru serviciile decontate în centrele de permanenţă, pentru medicii de familie care fac gărzi. La ora actuală există mari discrepanţe între medicii de familie și cei care lucrează în sistemul bugetar. Rezidenţii de medicină de familie au salarii mai mari faţă de venitul net al unui medic de familie, care este titularul unui cabinet. În curând, rezidenţii nu vor mai dori să lucreze în cabinete după ce își termină pregătirea.
Care sunt consecinţele subfinanţării medicinei primare?
Există un raport recent de medicină economică în care se arată că în România se investește foarte mult pe parte spitalicească și foarte puţin în medicina primară. Suntem pe penultimul loc în Europa. Comparativ cu alte ţări, există o discrepanţă în ceea ce privește strategia de sănătate publică. Nu se pune preţ pe medicina primară și poate de aceea ne confruntăm cu o abundenţă de consultaţii în camerele de gardă ale spitalelor. Medicina primară ar trebui să acopere peste 85% din toate solicitările. În realitate, în România acoperă un pic peste 70%, ceea ce este foarte puţin faţă de alte ţări, precum Marea Britanie, unde acoperă peste 90%.
Există soluţii?
Problemele nu se pot rezolva doar dorind sau vorbind despre ele, pentru că fac parte din politica de sănătate. Nu se respectă strategia de sănătate publicată, teoretic aceasta arătând că baza sistemului de sănătate este medicina de familie. Finanţarea este mult prea scăzută – mai puţin de 6% din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate total. Până și Banca Mondială a solicitat, încă din 2012, 9–12%, tinzând către 15% în 2020, doar din fondurile sănătăţii către medicina primară. Aceste lucruri ţin de politica sanitară a statului.
S-au găsit soluţii pentru birocraţia excesivă?
După zece ani de lucru în sistemul informatic și aproape tot timpul online, continuăm să scriem de mână în fișe și registre, deși avem deja toate înregistrările pentru fiecare consultaţie sau monitorizare. Lucrăm cu ajutorul softului pus la dispoziţie de CNAS sau al celor private. Practic, apar duble înregistrări. Se pune problema raportării datelor către Direcţiile de Sănătate Publică, medicii de familie trebuie să raporteze anumite patologii săptămânal, așa cum sunt cazurile noi de infecţii respiratorii iarna și cazurile de diaree vara. De asemenea, lunar se raportează patologia cronică nouă și pacienţii decedaţi și trimestrial centralizatorul de boli pentru bolnavii cronici, pe aceleași documente completate de mână. Ne-ar fi de ajutor ca raportarea să se facă doar electronic, pentru a câștiga timp, pe care să-l dedicăm pacienţilor.
Cum se desfășoară vaccinarea în cabinetele de medicina familiei?
Problemele sunt transportul vaccinurilor și aprovizionarea. Dacă vaccinurile ar fi trimise de Direcţiile Sanitare în fiecare lună medicilor, așa cum este normal, cu păstrarea lanţului de frig, am economisi timp. Cabinetele de medicina familiei sunt împărţite pe o vastă suprafaţă în fiecare judeţ și uneori vorbim de sute de kilometri pe care trebuie să îi parcurgi dus-întors ca să iei vaccinurile, uneori în timpul consultaţiilor, pentru că DSP-urile au program doar dimineaţa. În Programul Naţional de Imunizare este stipulat faptul că transportul vaccinurilor trebuie asigurat până la cabinetele medicilor de familie, dar acest lucru nu se respectă, pentru că nu există dotări cu mașini frigorifice. Uneori sunt disponibile și foarte puţine doze. De exemplu, deși s-au promis foarte multe doze de vaccin gripal, acestea au venit în tranșe. Sunt medici care au renunţat să își ia vaccinul gripal de la DSP.
Cum s-a desfășurat vaccinarea antigripală în cabinetul dv.?
Eu am cabinetul medical în judeţul Ilfov. La noi, de regulă, nu sunt probleme de aprovizionare. Se face aprovizionare și raportare lunar, iar vaccinurile le ridicăm personal. Vaccinul gripal a fost în cantitate mică, am primit prima dată 30 de doze și ulterior 50 de doze, deși am solicitat mai multe. Nu știu dacă va mai exista a treia tranșă. Știu că vaccinul gripal a fost adus de producător într-o cantitate mare, peste un milion de doze, iar ultimul transport a ajuns în ţară pe 15 octombrie. Ar fi trebuit ca distribuţia să se fi făcut mai repede. Deja avem raportate în România opt cazuri de gripă. Ar fi trebuit ca vaccinarea să se încheie deja la jumătatea lui noiembrie cel târziu. Este nevoie de două săptămâni ca să faci anticorpi, iar sezonul gripal începe de obicei în forţă la sfârșitul lunii noiembrie și începutul lui decembrie. E totuși mai bine decât în alţi ani, de ce să nu recunosc, deși se putea și mai bine.
De ce pleacă medicii din ţară?
Numeroși medici de familie au plecat în ţări în care comunitatea locală îi cheamă, în Franţa, Germania dar și în altele. La noi nu există o implicare a comunităţii locale pentru ca medicii să rămână în mediul rural. Nu li se oferă niciun stimulent. Nu există facilităţi pentru cabinete. Foarte puţini primari și consilii locale văd importanţa acestora. Practic, din punct de vedere medical, mediul rural din România se deşertifică. Mai punem la socoteală faptul că media de vârstă din medicina de familie este de 54–56 de ani, ceea ce înseamnă că, în câţiva ani, vor ieși la pensie foarte mulţi medici.
Conferinţa Regională de Medicina Familiei va avea loc luna aceasta, între 7 și 9 decembrie. Ce ne-aţi pregătit pentru ediţia de anul acesta?
Vom aborda teme profesionale și de management al cabinetului și avem o dezbatere despre cum se gestionează datele medicale în contextul noului regulament european de protecţie a datelor. În acest an vom avea două sesiuni dedicate pacientului vârstnic. În ultima zi vom discuta despre copii. De asemenea, vom discuta și despre vaccinare, boli cardiovasculare, patologie respiratorie etc. Avem două invitate speciale de la spitalul Acibadem (Turcia), una dintre ele va prezenta o lucrare despre consultul medical de bilanţ, iar cealaltă va vorbi despre afecţiunile dermatologice. De altfel, avem un parteneriat cu spitalul Acibadem, la fiecare conferinţă vin unul sau doi invitaţi cu prezentări foarte interesante și interactive. Conf. dr. Delia Cinteză va vorbi despre recuperarea pacientului cu patologie respiratorie.