Fiziopatologia sindromului dureros regional complex (CRPS) este multifactorială , iar descoperiri recente arată că CRPS nu este doar o boală mediată de sistemul nervos periferic, ci că implică și modificări ale sistemului nervos central, ce interferează cu fenomene inflamatorii.

Este interesant de menționat faptul că la acești pacienți se observă modificări în percepția dureroasă somatosenzorială. Cercetările cu ajutorul imagisticii magnetice funcționale (IRMf) au evidențiat că la pacienții cu CRPS unilateral există modificări somatomotorii și anomalii tactile, termice și dureroase bilaterale (1).

Plasticitatea cerebrală 

Cu ajutorul IRMf s-au studiat mecanismele centrale neuronale care stau la baza CRPS. La pacienții cu acest sindrom s-a observat o reorganizare în zonele somatotopice ale creierului, o reducere a dimensiunii reprezentării zonei somestezice comparativ cu indivizii sănătoși. 

Două studii au demonstrat că în urma tratamentului de succes al CRPS, aceste modificări din zona somestezică se normalizează, sugerând că aceste alterări reflectă plasticitatea cerebrală rezultată prin afecțiune, iar gradul de reorganizare corticală se corelează cu severitatea durerii și a hiperalgeziei (2).

Periferia și modificările inervației cutanate

Ulterior producerii leziunii inițiale se declanșează o cascadă de modificări fiziologice, care implică o reducere a densității fibrelor C și A-delta în membrele afectate, comparativ cu zonele nedureroase de pe aceeași extremitate. Acest lucru a fost dovedit prin studii de biopsie a pielii din teritoriul afectat. Mecanismul a fost observat chiar și la pacienții cu CRPS tip I, unde, teoretic, nu exista nicio leziune nervoasă (3).

Sensibilizarea periferică
În urma unui traumatism inițial, fibrele aferente primare din zona afectată eliberează substanțe nociceptive, precum substanța P și bradikinina. Acești mediatori inflamatori cresc frecvența de bază a activării nociceptorilor și scad pragurile lor de răspuns la stimuli termici și mecanici, contribuind la hiperalgie și alodinie la pacienții afectați.

Rolul și mediatorii inflamației

Îmbunătățirea clinică observată în unele cazuri în urma tratamentului cu corticosteroizi sugerează că peptidele inflamatorii joacă un rol semnificativ în dezvoltarea CRPS (4). Acest proces provine probabil dintr-un mecanism inflamator clasic care implică mastocite și limfocite activate după un eveniment declanșator, cum ar fi trauma. Aceste celule produc citokine (IL-1β și IL-6) și factori de necroză tumorală (TNF-α), care contribuie la edemul observat frecvent în CRPS (5). 

În plus, fibrele nociceptive, ca răspuns la leziunile nervoase, pot elibera citokine și peptide inflamatorii, cum ar fi bradikinina, substanța P și calcitonina, ducând la ceea ce este cunoscut sub numele de inflamație neurogenă (6).

Factori genetici 

Deși unele studii sugerează o componentă genetică în dezvoltarea CRPS, inclusiv rapoarte despre cazuri familiale, aceste constatări se bazează pe eșantioane mici de pacienți, limitând fiabilitatea lor în stabilirea unei relații cauzale. Cercetările au identificat polimorfisme în genele care codifică receptorii adrenergici α1a și sistemul HLA (7).

Un studiu a identificat diferențe genetice în CRPS, HLA-B62 fiind legat de CRPS cu distonie, iar HLA-DQ8 fiind asociat cu ambele forme (8). Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma rolul geneticii în această afecțiune.

Factori psihologici 

Pe baza teoriei conform căreia descărcările adrenergice pot exacerba starea clinică a CRPS și având în vedere că stresul psihologic este asociat cu eliberarea de catecolamine în fluxul sanguin, se poate deduce că factorii psihologici joacă un rol semnificativ în această afecțiune (9).

 În plus, studii recente au evidențiat relația dintre factorii psihologici și starea imunologică a unui pacient (10). Acest lucru sugerează că afecțiunile psihologice pot influența direct starea proinflamatorie asociată cu CRPS (10). 

În concluzie, fiziopatologia CRPS este multifactorială, iar abordarea terapeutică este important să fie și ea multimodală și pluridisciplinară.