Cât de mulţumit ești de locul tău actual de muncă? Răspunde-ţi în minte – pe o scară de la foarte mulţumit la foarte nemulţumit. Apoi răspunde la următoarele întrebări: „Cât de mulţumit ești de relaţia cu șeful tău?”, „Cât de mulţumit ești de relaţiile cu colegii tăi?”, „Cât de mulţumit ești de semnificaţia muncii tale?”, „Cât de mulţumit ești de dezvoltarea ta profesională?”.

Dacă ești ca mai toată lumea, răspunsul la prima întrebare le va influenţa pe celelalte. Pentru că mulţumirea este o stare, o senzaţie, și oamenii cu greu disociază complet stările în funcţie de diferite puncte de referinţă. Frecvent se întâmplă ca un nemulţumit de ceva să marcheze mai tot ca nemulţumire, dar și invers.
Acum hai să schimbam puţin între­bările. 

– Cât de frecvent ai interacţiuni pozitive cu șeful tău care te motivează (zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial, deloc)?
– Mă simt confortabil să le cer colegilor să mă ajute (oricăruia, majorităţii lor, doar unora, niciunora)?
– Consideri că faci o muncă semnificativă pentru tine sau altceva relevant ţie (100% din timp, frecvent, uneori, 
niciodată)?
– Consideri că la locul de muncă te dezvolţi profesional (permanent, uneori, prea puţin, deloc)?
– Cât de probabil ar fi să recomanzi angajatorul tău unei rude sau unui prieten calificat pentru un job similar (de la 0 la 10)?

Care dintre abordări credeţi că poate furniza mai multe date de luat în calcul? Care va avea un spectru mai variat la completare? Cele mai multe chestionare ale spitalelor din România se concentrează fix pe asta: „Cât de mulţumit ești (...)?, „Well, dacă întrebi...”.

Alternativa

O alternativă mult mai bună ar putea fi întrebările comportamentale pentru comportamente dovedite a fi corelate cu un nivel bun de experienţă a pacientului. De exemplu: (1) dacă i s-a explicat pacientului pe înţelesul lui (input), (2) dacă a fost tratat cu respect, (3) dacă a înţeles motivul pentru care trebuie să ia medicamentele prescrise (output), (4) cât de des a fost ascultat cu atenţie? În baza răspunsurilor, cineva preocupat de dezvoltarea organizaţiei ar avea niște priorităţi validate și ceva mai clare de urmat. 

Este posibil? 100% da! Într-un spital de specialitate am reușit să obţinem răspunsuri de la circa 45% dintre pacienţii externaţi, chestionar cu peste 20 de întrebări, între care două de completat. Chestionarele au fost trimise după experienţa completă a spitalizării. Cei care au fost internaţi mai mult timp au răspuns într-o proporţie mai mare. Au scris lucruri relevante și au oferit idei și motivaţii bune pentru dezvoltare. Angajaţii spitalului s-au adaptat fără mari presiuni. Cu toţii am câștigat. Și nici măcar nu am riscat... decât poate să ne spună ceea ce nu ne prea place să auzim.