Am avut astfel parte, pe 23 mai a.c. (cea mai „târzie” ediție de după pandemie, de obicei evenimenul fiind stabilit la 2-3 zile distanță, înainte sau după data de 18 mai, când este sărbătorită Ziua internațională a muzeelor), de o considerabilă desfășurare de resurse culturale, la nivel național, cu peste trei sute de instituții muzeale și de cultură din întreaga țară care au ales să organizeze momente speciale și să ofere publicului vizitator prilejuri de întâlniri neconvenționale.

Programele speciale au început, în unele locuri, încă din cursul dimineții, pe harta virtuală a evenimentului fiind prezente aproape toate muzeele cu tradiție din Capitală, precum și instituțiile care au atras de fiecare dată numeroși oaspeți, așa cum sunt Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” (BCU) și Arhivele Naționale. 

În același timp, am remarcat prezența în program, în număr mai mare de această dată, a instituțiilor de învățământ superior, precum și a celor dedicate spectacolului, și chiar a reprezentanților administrației locale, Primăria Municipiului București, Primăria Sectorului 1 și Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București deschizându-și larg porțile și invitând cetățenii să descopere clădiri de patrimoniu și povești emoționante. 

Printr-un inpirat joc de cuvinte, Muzeul Antipa și-a provocat vizitatorii să „urmeze coada”, transformând statul la coadă pentru intrarea în muzeu într-o experiență educativă care a oferit informații interesante despre rolurile surprinzătoare ale cozilor în lumea animală: de la echilibru și apărare, până la deplasare, comunicare și supraviețuire. Și muzeele mai mici, precum Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck, ori Muzeul George Severeanu (foto principală din articol), ambele fiind componente ale Muzeului Municipiului București, ascunse pe străzi cu case ale căror grădini ne îmbată cu parfumul florilor ce au dat și numele acestei luni, s-au bucurat de un public numeros, venit să descopere lucrările și colecțiile unor oameni de seamă ai secolului trecut. 

Manuscrise, volume și obiecte personale ale marilor scriitori,

La Muzeul Național al Literaturii Române seara a început cu vernisajul unei expoziții ca un vis. Printre manuscrise, volume și obiecte personale ale marilor scriitori, curatoarea Monica Morariu a inserat creațiile ceramistei Ana-Maria Ariciu, alcătuind seria numită „Pasărea de aur”, titlu metaforic ce îngemănează atât ideea de libertate, cât și pe cea de protecție din partea unei entități cu puteri supranaturale, de care fiecare dintre noi are uneori nevoie. În fapt, lucrările nu sunt doar despre păsări, ci despre om și păsăre, o conviețuire care ne duce cu gândul la basmele copilăriei și la modul cum viețuitoarele înaripate veneau mereu în ajutorul eroului aflat la ananghie, contribuind la deznodământul fericit.

Cu această notă încrezătoare am continuat plimbarea, cu un scurt popas la Palatul Cesianu Racoviță, acolo unde oaspeții puteau vedea, reunite sub genericul „Noaptea Legendelor”, nu doar lucrări de artă, mobilier și bijuterii, ci și o colecție inedită de tricouri de fotbal, inscripționate cu nume răsunătoare ale culturii românești, alcătuind „Naționala culturii”, o idee menită să îmbine pasiunea pentru sport cu cea pentru educație. În același timp, vizitatorii așteptau răbdători să treacă pragul BCU ori ale Ateneului Român, unde s-au organizat vizite ghidate, iar la Muzeul Național de Artă al României (MNAR) și la Muzeul Colecțiilor de Artă puteau vizita în voie, cu un singur bilet, toate galeriile și expozițiile temporare din această perioadă. 

Energie tinerească, dată de studenți și masteranzi

Dintre instituțiile de învățământ superior, am ales anul acesta să fac o vizită la Universitatea Națională de Arte din București, care a participat pentru prima dată la eveniment, cu un program intitulat „Noaptea Atelierelor @UNArte”. Trecând de reproducerea faimosului ecorșeu al lui Brâncuși, am parcurs atelierele de gravură, cele de desen și pictură, pentru a încheia cu fotografia și arta video. De la demisol până în mansardă, întreaga clădire vibra de o energie tinerească, dată atât de studenții și masteranzii care îndrumau vizitatorii, dar și de cei care îi treceau pragul parcă transformați, redevenind tineri în spirit, sub influența spiritului creator al locului, indiferent de vârsta propriu-zisă. 

La finalul plimbării, traversând Calea Victoriei ce urma să fie redată autovehiculelor, după cum ne anunțau echipajele de poliție, am avut totuși senzația că atmosfera specială a acestei nopți, așa cum a crescut ea din 2005 încoace, a fost întru câtva diluată de multitudinea celorlalte evenimente concomitente, care au distras atenția tuturor. Această senzație a fost accentuată și de faptul că, din rațiuni bugetare absolut îndreptățile, multe din muzee au avut un program mai degrabă de seară decât propriu-zis de noapte. 

Galerie foto: 

Galerie imagini (7)