Dr. Cristina Căldăraru este medic primar cardiolog cu competenţe în ecocardiografie transtoracică generală și specială, ecocardiografie
transesofagiană și ecografie vasculară.

drcristinacaldararu.ro

Aţi observat un trend sau o schimbare de trend în patologia cardiovasculară cu care vă confruntaţi?

Bolile cardiovasculare reprezintă prima cauză de mortalitate la nivel mondial. Deși în ultimii ani dezvoltarea continuă a tehnicilor, echipamentelor și a substanţelor medicamentoase ar fi trebuit să îmbunătăţească această statistică, creșterea factorilor de risc (alimentaţia nesănătoasă, stresul, sedentarismul, fumatul și poluarea) nu numai că menţine decesul de cauză cardiovasculară pe primul loc, dar este asociată și cu scăderea vârstei apariţiei acestor patologii.

Ce s-a mai schimbat în ultimii ani este profilul pacienţilor valvulari, prin scăderea incidenţei reumatismului articular acut și a valvulopatiilor reumatismale. La aceasta a contribuit profilaxia infecţiei streptococice, în timp ce creșterea speranţei de viaţă este responsabilă, măcar parţial, pentru creșterea incidenţei valvulopatiilor degenerative.

Care consideraţi că sunt, pentru dv., cele mai mari provocări
profesionale?

Cele mai mari provocări pe care le-am avut au fost în sala de
operaţie sau în laboratorul de angiografie. Uneori, de evaluarea ecografiei transesofagiene intraprocedurale depinde strategia terapeutică. Aceasta influenţează reușita intervenţiei și calitatea vieţii pacientului pe termen scurt și lung.

De exemplu, sunt situaţii în chirurgia cardiacă în care rezultatul este la limită. Atunci, împreună cu echipa, trebuie să decizi dacă reintri pe pompa de circulaţie extracorporeală, lucru care înseamnă o suferinţă prelungită a tuturor organelor.

Sunt mai mulţi factori de care trebuie să ţii seama – severitatea patologiilor asociate, vârsta pacientului, beneficiul pe care îl poţi obţine și cât de repede îl poţi obţine. Nu întotdeauna rezultatul perfect este și cel mai bun lucru pentru pacient. Uneori mai binele este răul binelui.

Ne puteţi da un exemplu?

O astfel de situaţie este cea care poate să apară după o plastie de valvă mitrală, când în urma procesului reparator rămâne o regurgitare reziduală la limită, care nu îţi afectează viaţa de zi cu zi.

În cazul montării unei proteze mecanice, aceasta necesită anticoagulare permanentă și dozare INR toată viaţa, ceea ce este destul de invalidant. Prefer o regurgitare ușoară.

Energie și timp

Cum colaboraţi cu medicii de alte specialităţi care îngrijesc pacientul cardiovascular cu comorbidităţi? Există loc de mai bine în acest domeniu?

La pacientul cardiovascular este esenţială colaborarea cu celelalte specialităţi, pentru că noi nu tratăm o inimă, ci tratăm un pacient, iar acesta este de cele mai multe ori vârstnic și cu multiple patologii asociate.

Cred că se va îmbunătăţi mult colaborarea dintre specialităţi prin digitalizarea și eficientizarea proceselor de lucru medicale – care la momentul actual consumă mult din energia și timpul personalului medical – cu focusarea atenţiei pe pacient.

De ce ar fi, practic, nevoie?

Cel mai simplu exemplu este eliminarea pe cât posibil a hârtiilor
inutile, scrierea de o mie de ori a acelorași lucruri, eliminarea alergăturii pacienţilor și a personalului medical prin spitale. S-ar câștiga mult timp care ar fi folosit pentru comunicarea cu pacientul, care are mare nevoie de empatie.

Trebuie să lupţi cât poţi pentru fiecare pacient

Un caz mai dificil de care vă aduceţi aminte?

Îmi aduc aminte de o situaţie care mi-a marcat judecata medicală. Eram cred că în anul III de rezidenţiat când am avut o pacientă cu infarct miocardic acut și șoc cardiogen.

După ce a fost stentată – i s-au dezobstruat arterele coronare –, a început să sângereze de peste tot... Toată noaptea, toată echipa s-a zbătut pentru ea. A avut un final fericit și după câteva zile ne saluta pe coridoare. Satisfacţiile au fost enorme. De atunci mi-am spus că trebuie să lupţi cât poţi pentru fiecare pacient.

Când este indicată ecocardiografia transesofagiană?

Ecocardiografia transesofagiană este o metodă imagistică mai invazivă care are avantajul obţinerii unor imagini de calitate superioară a structurilor cordului, datorită lipsei interpunerii structurilor care afectează calitatea imaginii transtoracice, precum plămânul sau ţesutul adipos.

Ea este indicată pentru evaluarea unor structuri ce nu se pot vizualiza transtoracic, pentru evaluarea cu acurateţe a unor valvulopatii, a protezelor valvulare sau la pacienţii cu fereastră ecografică transtoracică extrem de dificilă – situaţie care apare uneori la obezi, la cei cu patologii pulmonare sau cu deformări ale toracelui.

Ecocardiografia transesofagiană este utilă în ghidarea intervenţiilor de chirurgie cardiacă, de cardiologie intervenţională sau electrofiziologie.

De asemenea, în ziua de azi, când totul se face minim invaziv, ea este utilă în ghidarea intervenţiilor complexe de chirurgie cardiacă, de cardiologie intervenţională sau electrofiziologie.

Ne puteţi vorbi un pic despre ecografia vasculară? Când este indicată?

Dopplerul vascular este o metodă ecografică prin care se
evaluează sângele în timp ce curge printr-un vas de sânge, arterele și venele majore ale corpului.

La nivelul arterelor, această investigaţie se efectuează pentru a evalua pereţii vasculari și a detecta prezenţa plăcilor de aterom, care pot determina îngustări sau obturări (ocluzii) ale acestora.

Dopplerul vascular este indicat și dacă ești total asimptomatic, dar prezinţi factori de risc, pentru evaluarea riscului cardiovascular.

La nivelul venelor, această investigaţie se efectuează pentru a vedea pereţii venelor, prezenţa trombilor la nivelul acestora și pentru a evalua funcţia de întoarcere a sângelui de la nivelul picioarelor la inimă. Această investigaţie a câștigat teren în ultimii ani, intrând în ghidurile de practică medicală pentru estimarea riscului cardiovascular.

Astfel, Dopplerul vascular este indicat nu numai când prezinţi simptome ce pot avertiza în privinţa unui eventual accident vascular cerebral, dureri sau edeme la nivelul membrelor inferioare, ci și dacă prezinţi factori de risc și ești total asimptomatic, pentru evaluarea riscului cardiovascular.

Dacă este ceva ce aţi dori să adăugaţi.

În ziua de azi, cele mai importante resurse au devenit timpul și încrederea, lucruri pe care trebuie să le recâștigăm atât noi, cadrele medicale, cât și pacienţii. Pentru acest lucru cred că ne vor veni în ajutor tehnologia folosită corect și respectul reciproc.

Citiți și: Psihiatria, la limita dintre știinţele medicale și cele umaniste