Newsflash
Cultură

Doza de ficțiune: „Bine ai venit pe Terra!” de Ala-Tatiana Memiș

de Redacția Viața Medicală - mar. 3 2023
Doza de ficțiune: „Bine ai venit pe Terra!” de Ala-Tatiana Memiș

Ala-Tatiana Memiș revine la rubrica „Doza de ficțiune” cu un nou text, de această dată având ca punct de plecare maternitatea, temerile proaspetelor mămici atunci când aduc pe lume bebelușul.

Doza de ficțiune: „Delirul magic” de Ada Mușat 

Doza de ficțiune: „Portocale” de Anca Pantazi 

Bine ai venit pe Terra! 

1985

Ianuarie. Ger cumplit și zăpadă. Mâinile sunt îngheţate, dar pline de căldură, căci ţin în braţe cel mai preţios dar. Primul copil. Băieţel, născut prematur. A uitat tot. Și panica pe care a resimţit-o, nefiind niciun pic pregătită, și durerile pe masa de naștere, și... durerea electrizantă din corp când l-a ţinut prima dată.

Acum merge cu pași repezi spre casă și încearcă să îl protejeze
cât poate ea de frig, învelit în plapuma mare. Abia îi vede năsucul.  

doza9 copy

Mâinile îi tremură când descuie ușa șubredă a garsonierei în care
locuiesc. Este la adăpost. Dar și aici... îi este frig. Doar căldura e cu porţia. Nu o așteaptă nimeni. Totul e tăcut. Și ea este tăcută, dar în minte e o agitaţie furtunoasă! De unde să înceapă? 

Nu are nimic pregătit. Totul s-a desfășurat așa repede. Va avea nevoie de multe lucruri. Are doar două pelincuţe și două căciuliţe. O plăpumioară. Mama ei a aflat ieri că a născut. Îi va lua ceva timp să ajungă la ei, căci Dunărea e îngheţată.

La ea în suflet e frig și cald. Îi este foame, dar nu are poftă să mănânce. Este tristă și bucuroasă. Este totuși obosită. Trebuie să aibă putere să-l crească.

Cu eforturi mari se așază și-l alăptează. Să fie bine hrănit, să prindă puteri!

Acum... unde va dormi? Scoate ceva de sub pat. Îl deschide. Este
gol. Îl șterge cu un batic vechi. Așază o pernă. O pătură peste și face un culcuș grozav. O să se odihnească amândoi. 

Se trezește brusc la zgomotul bătăilor din ușă. Aranjează repede pernele, așază cuvertura de pat. Deschide repede geamul. Vântură o pernă. Își pune un halat. Închide geamul și merge grăbită spre ușă, în timp ce îndeasă niște haine în dulap. 

— Bună dimineaţa, am venit să văd nou-născutul, i se adresează asistenta. 

— Bună dimineaţa. Vă rog, intraţi! 

O urmează pe tânăra mămică și rămâne în tocul ușii.

— Dumneavoastră, să înţeleg, îl pregătiţi pentru armată? întreabă asistenta. 

— Aaa... să știţi că nu aveam nimic pregătit. Ieri m-au adus de la spital. Sunt singură acasă. Am avut doar această valiză... dar a dormit bine Mihai, răspunde stânjenită mama.

Mihai a petrecut prima noapte acasă, într-un ianuarie geros, într-un geamantan, o valiză de lemn pentru armată. Lipsurile erau atât de multe, încât a crescut cu patru pelinci. Și fără multe altele. Acum el are 37 de ani și e înalt cât un munte. Nu lucrează în cadrul armatei, ci la poliţia de frontieră. 

1996

Se ridică din pat. Ah, ce bine! A supraviețuit primei nopți acasă cu bebelușul nou-născut. Este frig, căci au oprit caldura la începutul lunii martie. Dar are un calorifer electric! Îl va pune în priză și se va face cald. Aruncă un ochi spre pătuț. Mititelul doarme încă. Îi este bine. Are și pătuț! Sora ei nu a avut nici căldură, nici pătuț, nici ajutor. Îşi amintește și acum de nepoțelul care a dormit câteva nopți în valiză.

Își face planul mental pentru ziua ce urmează.  Va mânca ceva, va aerisi,  îl va schimba…Mama ei apare în pragul ușii cu un săculeț plin cu buruieni.

— Ar trebui să- i facem băița, să se curețe mai repede, îi spune mama. 

— Da mamă, cred că ar trebui. Dar acum? Să mă trezesc puțin. 

Se aude soneria și proaspata mămică, cu mâinile în apă îi face semn mamei sale să răspundă. Aude niște sâsâieli din care nu distinge nimic. Ridicând capul o vede pe asistenta medicală holbându-se la bebeluș. 

—  Ah, nu știam că o să sosiți așa devreme. Mă scuzați, el este David. Am născut mai devreme... 

— Doamnă, să știți că o să crească, o să aibă loc de muncă... și fără ciorba în care plutește. 

Privește spre David cel mic, de o frumusețe rară, căci se îmbăia în buruieni, tărâțe, coji de ouă, gălbenuș și ulei. Să se curețe și întărească! 

David cel mic a venit într-un martie friguros, căldura fiind oprită de CET. A făcut băiță în plante medicinale o bună bucată de vreme. Acum are 1,90 metri și a făcut performanță în atletism. Nu știm dacă a crescut de la gălbenușul de ou, dar astăzi este precum bradul. Nimic nu îl doboară. Are un job stabil și bine plătit. 

2020 

— Doamna M., să știți că nu vă externez. Stați pe secție de trei zile și copilul nu a făcut nici un scaun! Trebuie să vedem despre ce este vorba! Nu vă pot lăsa să plecați, i se adresează medicul neonatolog. 

Are ochii scăldați în lacrimi. Resimte durere la orice mișcare, căci cezariana doare. Știa că va durea. Nu avea altă soluție, cu problemele ei de sănătate. Nu a dormit de trei zile. Nici la ATI, nici în salon. Micuțul ei și ceilalți bebelușii plâng, mamele se foiesc, e căldură înăbușitoare în salon, țipă sirenele ambulanțelor, bate lumina, nu a reușit să-l alăpteze, vrea să facă o baie cum trebuie! Vrea întuneric și liniștite perfectă, așa cum e obișnuită. 

— Sunt așa de obosită. Vreau acasă! Nu m-am odihnit deloc! vociferează mămica. 

— Eu vă înțeleg, dar aici este vorba de bebeluș și nu de dumneavoastră! Poate mâine, dacă face primul scaun.

Tremură din tot corpul. A reușit să ațipească o oră, așa i-au spus mamele din salon. Îi zvâcnește capul de durere. Vrea să plângă, mult. Copilul plânge de foame, nu reușește să îl atașeze la sân, lapte praf îi dau, dar i se pare foarte puțin. Cum au reușit mama ei, mătușa și celalte femei din familie să crească copii, când aveau atâtea lipsuri? De când a născut, plânge zilnic. Se gândește la fratele ei, dormind într-o valiză... 

Intră medicul neonatolog, iar toată camera amuțește. Este ca la școală, la ascultat lecția. „Greutate, alimentație, urinează, are scaun”. Informațiile  sunt șterse din memorie. 

— Măi frumosule, ai făcut caca sau vrei să o duci în depresie pe mama?

I se pune un nod în gât: 

— Nu, doamna doctor. Dar nu se poate face nimic? Stau așa...

— Putem face, dar am considerat că nu e bine să intervin. Să vină natural. 

Vorbește cu asistenta. Aceasta pleacă și se întoarce rapid. Desface pampersul copilului, iar doamna doctor introduce o sondă mică în fundulețul copilului. O scoate și după un minut... Voilá! Apare ce era  așteptat. 

— Bravooo! Asta e. Este normal. Dar acum nu ne aplecăm pe o ureche.  Așteptăm să facă și primul scaun. Deci...

Face o pauza lungă

— Mai stați.

Simte că se prăbușește, dar nu are cum, căci aude:

— Doamna asistentă, dați copilul mamei să îl schimbe.

Asistenta medicală ridică copilul și întinde brațele să îl predea. În fracțiunea de secundă începe să curgă din copil ceva incolor și călduț, alături de ceva maroniu. Asistenta și mămica sunt murdare pe mâini și brațe. Cămașa mamei e toată murdară. 

Medicul neonatolog preia copilul gol și roagă asistenta să se curețe. 

— Eu atâta noroc nu am văzut în treizeci de ani de activitate.

Iar Emilian mai face un pișu mic pe mâna doctorului. 

Emilian s-a născut într-un spital de stat. Are trei ani și a fost înțărcat foarte ușor, a dormit mereu bine noaptea, la doi ani a renunțat la pampers, nu a plâns foarte tare la erupțiie dentare, iar la creșă s-a adaptat foarte rapid! Nu știm dacă acesta se consideră „noroc”. Acasă, cel mai mult îi place să se joace „de-a doctorul”. 

Doza de ficțiune: „Sub ploaia indiferentă” de Cătălina Steriu 

Doza de ficțiune: „Prima călătorie” de Emilia Grecu 

 

Pentru a participa la selecţie, puteţi trimite microficţiuni la adresa florentina@revistadepovestiri.ro. 

Autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea în Viața Medicală și pe site-ul www.viata-medicala.ro

revista de povestiri partener la Doza de Fictiune Viata medicala

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe