Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  Evenimente  »  Diverse

Antrenament prin simulare pentru urgenţele obstetricale

Viața Medicală
Prof. dr. Gheorghe PELTECU joi, 30 octombrie 2014
Viața Medicală
Dr. Irina BAN joi, 30 octombrie 2014
Marile urgenţe obstetricale reprezintă o importantă cauză de morbiditate şi mortalitate maternă şi neonatală. Rezolvarea lor cu succes necesită o intervenţie rapidă, profesionistă şi interacţiunea unor echipe multidisciplinare şi multiprofesionale. Acţiunea coordonată şi armonizată a unor astfel de echipe este esenţială şi de ea poate depinde prognosticul materno-fetal. Experienţa clinică în urgenţele medico-chirurgicale se câştigă greu, ca urmare a rarităţii cazurilor şi a expunerii unui număr limitat de medici în formare.
Pornind de la exemple luate din aviaţie, în medicină – mai ales în specialităţile chirurgicale – a început să îşi facă loc, din ce în ce mai mult, formarea profesională prin simulare. Simularea este o situaţie particulară în care se creează artificial condiţii existente în realitate şi se urmăreşte rezolvarea lor, în scop educativ, formator. Recurgând la formarea prin simulare, tot mai mulţi medici sunt antrenaţi, într-un interval de timp scurt, cu reducerea riscurilor de incidente sau accidente legate de actul medical şi implicit a cazurilor de malpraxis.
În ginecologie, primele simulări au fost legate de deprinderea abilităţii în chirurgia laparoscopică, primele programe de antrenament şi aparate apărând după anul 2000. Educaţia chirurgicală prin simulare nu înlocuieşte antrenamentul chirurgical convenţional, ci îi creşte calitatea, reducând timpul de învăţare, timpii operatori şi riscul de incidente sau accidente intraoperatorii. Aceste dovezi au fost aduse de studii randomizate controlate şi de metaanalize. Educaţia prin simulare nu îmbunătăţeşte doar peformanţele individuale, ci şi capacitatea de comunicare şi calitatea muncii în echipă. În unele ţări cu medicină avansată (SUA, Anglia, Australia), simularea în practica chirurgicală este o cerinţă în formarea rezidenţilor în specialităţi chirugicale, făcând parte din curricula universitară, în formarea şi menţinerea antrenamentului profesional al acestora.
La Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie Filantropia Bucureşti a avut loc o acţiune de pionierat în România: un workshop dedicat simulării în marile urgenţe obstetricale: hemoragia postpartum şi distocia de umeri. Invitaţii au fost prof. dr. Irene Hösli, şefa departamentului de obstetrică şi medicină antenatală a Spitalului Universitar din Basel, şi Martina Gisin, moaşă şefă în acelaşi departament, iar participanţii – medici rezidenţi, specialişti şi primari şi echipa de moaşe de la Spitalul Filantropia. Workshopul a fost structurat în introducere teoretică, urmată de un exerciţiu practic de simulare în cele două mari urgenţe. Echipele au fost formate dintr-un medic specialist/primar, un rezident şi o moaşă.
Exerciţiul de simulare a fost făcut pe manechinul special Noelle, capabil să reproducă virtual, prin intermediul unui program computerizat, diferite scenarii de urgenţe obstetricale. Manechinul integrează atât funcţii destinate terapiei intensive (respiraţie, circulaţie, funcţii neurologice etc.), cât şi funcţii necesare simulării naşterii normale sau complicate. Modelul conţine un rezervor interior cu o capacitate de 900 ml ce poate elibera sânge artificial prin colul uterin şi peretele vaginal, cu o presiune specificată de operator, şi un uter gonflabil a cărui consistenţă poate fi scăzută, pentru a simula hipotonia uterină, şi apoi crescută cu o pompă manuală pentru a deveni ferm, dacă se fac intervenţiile corecte.
Scenariile s-au desfăşurat într-o sală de travaliu reală, fapt ce a permis antrenarea unor echipe complete formate din medici specialişti, rezidenţi şi moaşe în mediul lor obişnuit de lucru, precum şi investigarea posibilelor probleme de sistem care pot apărea în timpul situaţiilor de urgenţă. Înainte de simulările propriu-zise, echipelor li s-a prezentat tehnica simulatorului şi li s-a descris situaţia clinică pe care trebuia să o abordeze. Participanţii au fost încurajaţi să vorbească cu pacienta ca şi cum ar fi reală, iar printre acţiunile aşteptate s-au numărat recunoaşterea situaţiei de urgenţă şi solicitarea ajutorului, evaluarea cantităţii de sânge pierdut şi recunoaşterea semnelor de şoc hemoragic, instituirea tratamentului de reechilibrare şi a medicamentelor uterotonice, comunicarea cu pacienta. Simultan cu resuscitarea volemică s-a investigat etiologia hemoragiei prin evaluarea pacientei.
Pe toată durata scenariului, semnele vitale au fost afişate dinamic, în timp real, pe monitorul simulatorului şi se agravau progresiv (tahicardie şi hipotensiune) sau se îmbunătăţeau în funcţie de acţiunile participanţilor. Suferinţa fetală observată pe cardiotocogramă a reprezentat un factor de stres pentru echipele care au efectuat manevrele specifice pentru a facilita expulzia fătului contracronometru şi a-l preda medicului neonatolog în vederea aplicării protocolului de resuscitare. De asemenea, manechinul înregistra forţa aplicată la nivelul extremităţii cefalice a nou-născutului. S-a urmărit comunicarea cu pacienta şi indicaţiile oferite acesteia din partea moaşei şi a medicului.
După fiecare scenariu a urmat o sesiune de debriefing cu întreaga echipă în care s-a discutat cu participanţii despre diferenţa dintre performanţa realizată şi cea aşteptată, posibilele îmbunătăţiri sub aspectele medical şi al comunicării intra- şi interdisciplinare, urmărind să se depisteze modelele mentale ce au stat la baza acţiunii participanţilor. Conduita clinică individuală şi gestionarea situaţiei de urgenţă în echipă au fost evaluate în concordanţă cu standardele naţionale cuprinse în ghidurile clinice de obstetrică şi ginecologie elaborate în 2007. Simulările au fost înregistrate digital şi cel puţin doi observatori au fost prezenţi pentru a evalua subiectiv şi obiectiv (utilizând formularele standard de evaluare, de tip check-list) performanţa echipelor medicale. Moderatorul a încurajat participanţii să-şi împărtăşească experienţele prin intermediul unui debriefing şi în practica clinică curentă. A urmat un dialog despre cum exerciţiile de simulare ar putea schimba modele comportamentale. Au fost abordate principiile de bază ale debriefing-ului şi modul în care pot fi asimilate în practică.
Scopul acestui atelier a fost creşterea încrederii în sine a fiecărui membru al echipei, recunoaşterea situaţiei de urgenţă şi gestionarea ei, învăţarea algoritmului clinic al situaţiei date şi comunicarea în echipă, urmărind deviza: „Antrenează în echipă pe cei care vrei să îi vezi funcţionând ca echipă“.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC