Tratamentul dispneei trebuie să vizeze cauza acesteia. Dispneea este o stare instalată ca urmare a efortului fizic intens. Dar poate fi și o stare patologică asociată unor boli.
Dispneea (năduf) (din limba greacă dys = rău, pnein = a respira) este o stare instalată ca urmare a efortului fizic intens. Dar poate fi și o stare patologică asociată unor boli care se manifestă prin respiraţie mai grea și modificarea ritmului respiraţiei. Respiraţia este adâncă, uneori chiar dureroasă, iar pacientul compară senzaţia cu lipsa capacităţii de menţinere a respiraţiei sau cu lipsa de aer, rezultatul fiind respiraţia șuierătoare.
Dispneea poate fi temporară (acută) sau cronică, apare brusc ori treptat și este legată adesea de diferite tipuri de patologii ale tractului respirator, boli cardiovasculare, dar și alte afecţiuni, cum ar fi stresul și anxietatea. În faţa unei persoane cu dispnee trebuie să răspundem mai multor întrebări:
Bolnavii pot descrie o senzaţie de constricţie toracică, dar care nu reprezintă o dificultate în respiraţie, ci este de fapt un atac de angină pectorală. Bolnavii cu durere pleurală în pleurita acută sau în cazurile de fracturi costale manifestă dificultăţi la respiraţie, mai ales în inspir.
În atacurile de panică „dispneea” este descrisă ca imposibilitatea de a respira suficient de adânc pentru a umple plămânii cu aer. Această manifestare apare ocazional și se însoţește de hiperventilaţie.
Dispneea este acută, subacută și cronică. Răspunsul la întrebarea „când a debutat dispneea” este foarte important, deoarece intervalul de timp în care a apărut aceasta este util pentru stabilirea etiologiei. În unele cazuri există o suprapunere între diversele etiologii ale dispneei.
Aprecierea severităţii dispneei se poate determina prin răspunsul la întrebările: „Cât de mult puteţi să mergeţi pe teren plat fără să vă opriţi?” sau „Câte trepte puteţi să urcaţi fără pauză?” etc. În bronhopneumopatia cronică obstructivă, cea mai frecventă boală a aparatului respirator, clasificarea severităţii dispneei se face în funcţie de nivelul de efort la care apare aceasta (tabel).
Tratamentul dispneei se adresează bolii responsabile de acest simptom. De exemplu, dacă vorbim de insuficienţă cardiacă sau de embolie pulmonară, tratamentul ce va fi folosit pentru aceste boli va fi și tratament pentru dispnee.
Pentru o infecţie pulmonară sunt utile antibioticele, în timp ce pentru bronșită cronică se recomandă încetarea fumatului. În cazul în care respiraţia este dificilă la efort și ulterior în repaus, trebuie să investigăm funcţia inimii și ulterior să o tratăm corespunzător.
Persoanele care acuză dispnee, în special în condiţii de repaus, durere în piept ori greaţă, inapetenţă, trebuie să consulte un medic, pentru că probabilitatea unui infarct este foarte mare și trebuie acţionat cât mai repede. Dispneea poate fi urmare a unor afecţiuni foarte grave, ce pun viaţa în pericol.
De aceea în orice situaţie ce presupune dificultăţi de respiraţie, mai ales care nu se diminuează după un timp, trebuie solicitată urgent asistenţă medicală sau trebuie consultat medicul de familie.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
