Henna
este pudra obţinută în urma uscării frunzelor arbustului peren Lawsonia inermis, membru al familiei Lythraceae (1, 2). Planta prosperă în
climate aride, cele mai importante ţări producătoare fiind Arabia Saudită,
Iran, Sri Lanka, Egipt şi Sudan (1). Henna a fost utilizată ca vopsea pentru
piele, păr şi unghii de mai mult de patru milenii, ca expresie a artei
corporale, în special în culturile islamică şi hindusă, în lumea arabă, Africa şi
India (1). A fost, de asemenea, folosită în practica medicală tradiţională,
datorită proprietăţilor astringente, antiseptice şi cicatrizante (2).
Tatuajul
cu henna este realizat prin aplicarea unei paste direct pe piele, produsă prin
adăugarea de apă sau uleiuri la praful de henna sau pe frunze proaspete. La
această pastă se pot adăuga, în funcţie de zona geografică şi de preferinţele
„artistului“, uleiuri esenţiale (de lămâie, eucalipt, cuişoare), praf din
frunzele plantei de indigo, ulei de muştar, zahăr, nucă de cocos, concentrate
de tanin, praf de cărbune, răşini, pudră de cafea, PPD (parafenilen-diamină),
alte ingrediente necunoscute (1). Această pastă este aplicată direct pe piele,
unde rămâne de la 30 de minute până la două-şase ore, permiţând colorantului
din pastă să pătrundă în piele. Cu cât mai lungă este expunerea, cu atât
culoarea pielii va fi mai închisă.
Pasta
uscată este apoi îndepărtată şi lasă în urmă o coloraţie portocalie, care se va
închide la culoare în două-patru zile. Tatuajele temporare cu henna durează
între două şi şase săptămâni, până la exfolierea stratului exterior al pielii;
intervalul depinde de tipul pielii, de expunerea solară, de aria de aplicare
sau de frecvenţa îmbăierilor (1). Acest tip de henna poartă denumirea de henna
roşie.
În
ultimele decenii, în Europa şi America de Nord, a apărut o nouă modă de
aplicare a hennei, aşa-numitul „tatuaj temporar cu henna neagră“, în special la
copii, adolescenţi şi adulţii tineri. Henna neagră este o combinaţie de henna naturală
şi PPD, un sensibilizant extrem de potent şi una dintre principalele substanţe
responsabile de apariţia dermatitei alergice de contact (1, 4).
Henna roşie izolată este relativ sigură,
cu puţine rapoarte despre reacţii alergice de contact, în pofida folosirii
extensive. Se estimează că
jumătate din populaţia Indiei a fost expusă la henna
pe parcursul vieţii, apreciindu-se astfel că potenţialul de sensibilizare este
extrem de mic. Reacţiile au fost atribuite compusului lawsone (9), unor uleiuri esenţiale (Mahalabyia) sau au rămas
necunoscute. Au fost descrise 19 cazuri de alergie de contact, de-a lungul
timpului, în literatura de specialitate. Un efect secundar al aplicării topice
a hennei este reprezentată de hemoliza ameninţătoare de viaţă, la copiii cu
deficienţă de glucozo-6 fosfat-dehidrogenază (G6PD), din cauza structurii şi a
potenţialului redox al substanţei lawsone,
care poate oxida G6PD.
Henna neagră – combinaţia dintre henna
roşie şi PPD (7) – nu există natural, iar anumite preparate chiar nu conţin
deloc henna. PPD este adăugat pentru a accelera procesul de vopsire şi uscare a
pielii, de intensificare a culorii şi de creştere a duratei de existenţă a
tatuajului. Aceste tatuaje colorează pielea în negru şi dau aspectul unui
tatuaj autentic. Tatuajele cu henna neagră sunt disponibile global, persistă
câteva săptămâni şi oferă o alternativă convenabilă, autolimitată, pentru
tatuajele permanente. Procedura este aplicată cu pensule, nefiind implicată
penetrarea pielii, astfel neexistând posibilitatea transmiterii parenterale de
agenţi infecţioşi. Materialele folosite pentru henna neagră sunt prezentate ca
„naturale“ şi, prin urmare, „sigure“, mulţi părinţi necunoscând potenţialul
risc la care îşi expun copiii.
Dintre
pacienţi, cei mai mulţi devin sensibilizaţi de la tatuajul propriu-zis.
Perioada de incubaţie (timpul dintre aplicarea tatuajului şi primele semne de
dermatită) este, de obicei, de 8–14 zile, dar, în multe situaţii, mai ales la
copii, poate fi de doar patru-şapte zile. Acest 
lucru este explicat de potenţialul
de sensibilizare extrem de ridicat al PPD. Grupul de cercetare german asupra
dermatitei de contact a stabilit că o concentraţie de PPD de 1% este suficientă
pentru a determina un răspuns pozitiv la testarea cutanată alergologică patch. Preparatele comerciale conţin
între 6 şi 27% PPD, în funcţie de ţara în care au fost produse, respectiv
analizate. Concentraţia mare de PPD, durata lungă a contactului, prezenţa
posibilă a altor solvenţi în soluţia de tatuaj, lipsa unui agent antioxidant
vor creşte riscul de sensibilizare.
Dermatita
de contact alergică provocată de tatuajul cu henna poate apărea şi la pacienţi
deja sensibilizaţi la PPD sau la substanţe chimice înrudite, în urma unor
tatuaje anterioare, prin expunere profesională sau din cauza coloranţilor de păr
(3). În astfel de situaţii, reacţia alergică apare în una-două zile.
Aminele
aromatice au fost identificate, în unele studii, ca fiind implicate în
producerea dermatitei, dar aceste observaţii necesită investigaţii mai amănunţite,
dată fiind prezenţa concomitentă a PPD în produsele respective.
Tablou clinic. Primele semne apar
în decurs de una-trei zile la pacienţii deja sensibilizaţi şi în 10–14 zile la
pacienţii care devin sensibilizaţi prin respectivul tatuaj. Majoritatea pacienţilor
(peste 80%) prezintă tabloul clinic caracteristic al dermatitei de contact
alergice: eritem, edem, papule şi vezicule. Dermatita este limitată la locul
tatuajului şi prezintă modelul geometric al acestuia (2, 6, 10). În rare
cazuri, dermatita se poate generaliza şi se acompaniază cu manifestări
sistemice (febră, adenopatii). Erupţia dispare în câteva săptămâni, inclusiv
sub tratament cortizonic (topic şi oral). La copii, hipopigmentarea posttatuaj
este frecventă (8) şi poate dura luni de zile, în anumite situaţii fiind chiar
permanentă; a fost observată inclusiv depigmentarea. La adolescenţi şi adulţi,
a fost observată frecvent hiperpigmentarea, în special la cei cu tipurile 3 şi
4 de piele; durata acesteia poate depăşi şase luni.
Pacienţii sensibilizaţi la PPD prin
intermediul tatuajelor cu henna pot dezvolta reacţii alergice la folosirea
ulterioară de vopseluri pentru păr, gene, pleoape. Anumite meserii în care
există contact frecvent cu PPD pot fi periculoase pentru pacienţii sensibilizaţi:
vopsitori, blănari, coafeze, lucrători comerciali în magazine de pantofi,
muncitori în industriile producătoare de haine, cauciuc şi pielărie.
Diagnosticul
se realizează relativ uşor, pe baza aspectului clinic şi a testării cutanate
alergologice patch pozitive la PPD.
Concentraţia de început, dat fiind potenţialul de sensibilizare mare al PPD,
este de 0,01%, suficientă pentru a provoca o reacţie pozitivă la indivizii
înalt sensibilizaţi, putând fi apoi crescută la 0,1% sau chiar la 1%, pentru a
acoperi tot spectrul de sensibilizare. Henna naturală, nealterată poate fi
folosită la testare atunci când este disponibilă.
Studii
efectuate în vestul Europei au relevat că, în Marea Britanie, aproximativ 7%
din adulţi şi 14% dintre copii au avut cel puţin un tatuaj temporar cu henna
neagră în viaţa lor, în vreme ce în Danemarca, în această situaţie sunt
aproximativ 18% din adulţi.
Utilizarea în
creştere a tatuajelor cu henna neagră şi absenţa controlului legal asupra
practicilor de tatuaj va conduce la creşterea cazurilor de sensibilizare la
PPD. Tatuajele cu henna ar trebui controlate cu stricteţe de autorităţile de sănătate
publică, iar consumatorii – adulţii sau părinţii copiilor – ar trebui informaţi
despre potenţialul pericol al acestui tip de activitate recreaţională (11). Tatuajele cu henna neagră sunt riscante
pentru sănătate şi utilizarea lor ar trebui puternic descurajată.
