Recurgându-se exclusiv la patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR), s-a încercat conturarea unui portret uman și artistic al pictorului, modulat de trecerea prin viaţă, de ceea ce i-a fost dat să trăiască și de oamenii care i-au fost apropiaţi.

Primul nostru popas este în inima cartierului armenesc. Casa Melik, cea mai veche casă din București (jumătatea secolului al XVIII-lea), găzduiește colecţia de artă Serafina și Gheorghe Răut, care cuprinde și câteva sute de desene și o serie de picturi semnate de Pallady.

Dat fiind că artistul a locuit la Paris în perioada interbelică în același imobil cu această familie, este evident de ce prima expoziţie a seriei este intitulată „Parisul lui Pallady”.

Aceasta cuprinde lucrări de pictură și grafică ilustrând crâmpeie ale capitalei franceze, cu precădere colţuri de oraș sau segmente ale cheiului Senei aflate în apropierea pieţei Dauphine.

Mai mult decât opera în sine, această miniexpoziţie, la fel ca și cea de-a doua, „Zambaccian despre Pallady”, surprinde și un alt element important, și anume relaţia lui Pallady cu colecţionarii de artă care i-au fost contemporani.

La Muzeul Zambaccian, medalionul Pallady împletește câteva tablouri pe care Krikor Zambaccian le-a cumpărat de-a lungul anilor cu câteva descrieri făcute de acesta despre pictor, publicate în volumul „Însemnările unui amator de artă”.

Grafică, însemnări și tablouri

Continuând plimbarea istorico-artistică pe Calea Victoriei, poposim apoi la Muzeul Colecţiilor de Artă, depozitarul multor lucrări ale lui Pallady, în cadrul colecţiilor ce i-au fost încredinţate.

„Din opera grafică a lui Theodor Pallady” este expoziţia organizată de Liliana Chiriac, care ne dezvăluie, prin lucrări în creion, acuarelă, guașă, peniţă sau gravură, toate marile teme ale creaţiei lui Pallady, de la peisajele moldovenești și pariziene ale tinereţii la schiţele de portret, autoportretele, nudurile feminine, scenele de interior și naturile moarte care l-au însoţit apoi pe tot parcursul îndelungatei sale cariere artistice.

Vedem aici și câteva dintre albumele în care artistul își păstra desenele, spre a le putea parcurge ulterior, în încercarea de a reveni și de a perfecţiona anumite teme și abordări, dar și spre blândă aducere aminte.

La fostul Palat Regal, sediul central al MNAR, la parterul Galeriei Naţionale, ne încheiem traseul, pătrunzând în „Jurnalul intim” al lui Pallady, așa cum l-a imaginat curatorul Călin Stegerean, prin alăturarea unor fragmente de text, desprinse din caietele de însemnări ale pictorului, cu tablouri ale sale dedicate universului feminin.

Vedem astfel evoluţia și transformarea stilului pictural și a tehnicii de lucru a lui Pallady, etern fascinat de sexul frumos, la nivel artistic, dar și personal, frumuseţea feminină fiind adesea parte a unor originale compoziţii de interior.

În același timp, apare ilustrată și prietenia de-o viaţă cu Henri Matisse, prezent cu câteva desene în expoziţie. Vă invităm, așadar, până la 3 aprilie a.c., să faceţi această incursiune, ca o plimbare prin oraș, dar și prin universul spiritual al lui Theodor Pallady.

Citiți și: Creativitate în pandemie