Prezentat publicului în anul 1981, CPAP rămâne și astăzi un gold standard în managementul sindromului de apnee în somn (SAS), în condiţiile în care alte oferte din sfera ORL, ortodontică și din alte zone cu progrese tehnice imense încearcă să concureze cu această variantă terapeutică. Protezele mandibulare și intervenţiile ORL trebuie luate în considerare, în opinia medicilor americani, la acei pacienţi care nu doresc și nu sunt capabili să utilizeze aparatul CPAP (Continuous positive airway pressure – Presiune pozitivă continuă în căile aeriene).

În prezent, la categoria de vârstă 30-60 de ani, 4% dintre bărbaţi și 2% dintre femei suferă de SAS. Aceasta, coroborată cu faptul că apneea presupune o încetare sau descreștere a fluxului aerian în timpul somnului, cuplată cu fragmentarea somnului acolo unde se regăsesc simptome specifice (de exemplu, somnolenţă, somn neodihnitor, nicturie, sforăit, pauze cu oprirea respiraţiei, impotenţă, lipsa fertilităţii etc.), ne arată că diagnosticul precoce al SAS devine o urgenţă. Toate aceste evidenţe presupun realizarea unei poligrafii sau unei polisomnografii.

Sigur că au apărut tot felul de alte mijloace de depistare, de la benzi la nivelul capului, articulaţiei mâinii, degetului, tonometrii arteriale, inele cu posibilităţi de monitorizare. Dar ele doar atenţionează asupra riscului de a avea SAS și impun aprofundarea investigaţiilor.

Aparat cu multiple beneficii

Într-o lume modernă, în care adulţii dorm inadecvat – doar o treime dintre ei reușesc să doarmă șapte ore pe noapte, atât cât recomandă Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA – și în care dormitoarele nu respectă reguli elementare legat de temperatură, liniște, absenţa TV etc., CPAP își menţine avansul protectiv faţă de alte tipuri de intervenţii. Astfel, o intervenţie precoce la bolnavii cu accidente vasculare și sindrom de apnee în somn de tip obstructiv (SASO) poate contribui la ameliorarea cogniţiei.

Utilizarea din timp a CPAP, înaintea chirurgiei bariatrice, diminuează complicaţiile perioperatorii și scade durata de spitalizare a acestor pacienţi după operaţie. Astfel, metoda rămâne o terapie vitală pentru cei cu tulburări de ritm și scade riscul de fibrilaţie atrială. Totodată, ameliorează simptomele și funcţia cardiacă, reduce riscul cardiovascular și normalizează biomarkerii în cazul afecţiunilor cardiometabolice. 

În același timp, reversează remodelarea ventriculului drept în cazul celor cu SASO. De asemenea, la pacientul cu overlap BPOC-SASO, dacă acesta este compliant la CPAP, se ameliorează funcţia respiratorie și scade numărul de exacerbări, precum și simptomatologia.

Dacă ne gândim că, din punct de vedere patogenic, în SASO hipoxemia intermitentă are impact patogenic asupra metabolismului și mediului care anturează diferite celule cu potenţial malign, se poate lua în considerare că metoda de tratament are și veleităţi protective în acest domeniu. În privinţa unei alte comorbidităţi – hipertensiunea arterială – CPAP reduce presiunea arterială sistolică mai mult decât cea diurnă. El are efect și în formele de hipertensiune arterială rezistente la tratament, cu condiţia ca aderenţa și utilizarea zilnică să fie de minimum 5,5 ore pe noapte.

Imagine mai bună asupra somnului

Titrarea și realizarea primei nopţi de CPAP ajută pacienţii care apreciază în mod eronat că au un somn normal să conștientizeze că, de fapt, își subestimau somnul sănătos.

Toate aceste dovezi, raportate în studiile publicate în 2023, dovedesc în continuare că CPAP este un standard de aur. Sunt foarte multe comorbidităţi și manifestări intrinsece legate de SASO, precum diabetul, bolile cardiace, obezitatea, imunodeficienţe, funcţia cognitivă, sănătatea mintală etc. Toate sunt puternic ancorate din punctul de vedere al mortalităţii la un aparat care împlinește 42 de ani de utilizare, dar care își păstrează calităţile și este lider de piaţă în concurenţa cu alte metode terapeutice.

Sigur că și în domeniul ofertelor tehnice legate de CPAP s-au făcut progrese. Aparatele sunt din ce în ce mai silenţioase și mai puţin invazive. Măștile sunt și ele din ce în ce mai moi, mai adaptabile la structura osoasă a feţei. Dacă ne gândim însă că unii confraţi spun că „nu e problemă cu somnul, pot să dorm suficient când mor”, realizăm că, de fapt, această mentalitate poate afecta durata de supravieţuire a oamenilor. Atunci, cu atât mai mult vom putea înţelege ce servicii poate face acest aparat conectat in facto la faţa, dar și la viaţa pacientului.