Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  REUNIUNI  »  Congrese

Diagnostic şi tratament antenatal în uropatiile fetale

Viața Medicală
Prof. dr. Corneliu SABETAY vineri, 9 decembrie 2011
   Parisul a fost gazda celui de-al 30-lea Seminar de Chirurgie Pediatrică organizat de Societatea Franceză de Chirurgie Pediatrică (SFCP) şi de secţiunea franceză de urologie pediatrică, în perioada 3–5 noiembrie 2011, sub conducerea profesorilor D. Aubert şi P. Mouriquand, în organizarea profesorului G. Audry. Tematica: uropatiile congenitale – diagnosticul antenatal. Au fost trecute în revistă probleme de fiziopatologie, embriologie, genetică, depistare, imagistică şi biochimie antenatale, funcţia renală, prognosticul uropatiilor malformative severe, bazele indicaţiilor chirurgicale, refluxul vezico-ureteral, megavezica în diagnosticul antenatal, valvele de uretră posterioară, obstacolul joncţiunii uretero-vezicale (megaureter, ureterocel, ureter ectopic), duplicaţiile patologice, tumorile renale cu diagnostic antenatal.
   Care au fost concluziile şi noutăţile acestui seminar? Din punctul de vedere al embriologiei şi al patofiziologiei anomaliilor, o mai bună înţelegere a uropatiilor congenitale permite noi căi de cercetare diagnostice, prognostice şi terapeutice. În privinţa factorilor genetici, au fost amintite sindroamele rinichi-coloboma şi bronho-oto-renal, dar şi rinichi chistic-diabet sau sindroamele polimalformative cu hipodisplazie renală. Depistarea antenatală a uropatiilor congenitale se poate face doar printr-un demers multidisciplinar. Situaţiile caracterizate ca fiind anormale in utero sunt în majoritate benigne, iar multe din acestea sunt spontan rezolutive.
   Diagnosticul antenatal al unei uropatii poate ascunde o patologie asociată complexă, iar riscul de diagnostic greşit există în până la 5% din cazuri. În aceste condiţii, întrebarea este: „Ce spunem viitorilor părinţi?“. Profesorul J. M. Guys (Marsilia), referindu-se la acest subiect, afirmă că este necesar un oarecare timp de speranţă pentru mamă, înainte de diagnosticul final, spre a putea duce sarcina la termen. Trebuie să cunoaştem limitele diagnosticului antenatal: în 2011, pe plan global, sunt diagnosticate mai puţin de 2% din anomalii sau malformaţii, cu toate performanţele urologiei pediatrice.
   Ecografia fetală este o tehnică de investigaţie bine adaptată studiului căilor urinare, iar performanţa sa depinde mult de tipul de sonde utilizate (de înaltă frecvenţă). Datele ecografice permit reperarea a numeroase diagnostice şi elemente prognostice.
   Din punct de vedere biochimic antenatal, confruntarea datelor ecografice şi biochimice cu avizul clinicianului nefrolog sau al chirurgului contribuie la formularea deciziei asupra unui eventual tratament in utero, unei naşteri premature sau tratamentului postnatal. Biochimia urinii fetale precizează funcţia renală şi poate susţine diagnosticul de malformaţii digestive asociate, precum fistulele uro-digestive sau sindromul microcolon-microvezică. Biochimia fetală poate confirma prognosticul stabilit de ecografie.
   În ceea ce priveşte prognosticul uropatiilor malformative severe, prioritatea o constituie stabilirea unei bune corelaţii între leziunile renale ale fătului şi aspectul ecografic al parenchimului renal. Pentru viitor, ar trebui să fie studiate contribuţia examenului ecografic al parenchimului renal cu sonde de înaltă frecvenţă şi analiza vascularizaţiei parenchimului renal.
   Rezolvarea dilataţiei pielocaliceale izolate diagnosticate antenatal rămâne dificilă în urologia pediatrică; nu toate dilataţiile au indicaţie chirurgicală, chiar dacă sunt de grad înalt. Ele necesită însă o supraveghere atentă, dat fiind riscul unei degradări renale. Nu există semne ecografice specifice de reflux vezico-renal prenatal. Profilaxia cu antibiotice se recomandă pentru uropatiile obstructive de grad înalt cu infecţii urinare. Dintre antibioticele recomandate: cotrimoxazol 2 mg/kgc/zi, cefaclor 5 mg/kgc/zi; nitrofurantoinul, cu potenţial de toxicitate hepatică şi pulmonară, nu trebuie utilizat în profilaxie.
   Soluţiile pentru megavezica diagnosticată prenatal diferă în funcţie de perioada de apariţie. Cel mai prost prognostic îl are afecţiunea apărută în primul trimestru; o întrerupere de sarcină ar putea fi opţiunea pentru aceste cazuri.
   Valvele de uretră posterioară sunt cauzele cele mai frecvente de uropatie obstructivă joasă. Din cauza afectării renale bilaterale, ameninţă prognosticul funcţional renal în perioada prenatală. 60–80% din nou-născuţii cu valve de uretră posterioară diagnosticaţi prenatal beneficiază de rezolvarea precoce urologică şi nefrologică. În tratamentul prenatal (chirurgia fetală nu poate fi făcută decât în centre specializate multidisciplinare), se utilizează şuntul vezico-amniotic, prin cistoscopie fetală. În cazurile grave (forme severe), o echipă pediatrică are rolul de a sfătui familiile asupra deciziei de întrerupere medicală a sarcinii. Postnatal, cistografia este cheia diagnosticului de valve de uretră posterioară. Eliminarea obstrucţiei subvezicale este o urgenţă neonatală şi se realizează prin tratament endoscopic în primele 24 de ore de viaţă, sub anestezie generală şi antibioticoterapie. Derivaţiile urinare externe sunt indicate în formele de evoluţie nefavorabilă, după tratamentul iniţial al valvei (vezicostomie, uretrostomie cutanată). Prognosticul pe termen lung al valvelor de uretră posterioară rămâne sumbru din cauza leziunilor renale şi vezicale, constituite in utero şi evolutive în cursul copilăriei; jumătate din aceşti pacienţi vor ajunge la insuficienţă renală. De aceea, rezecţia valvei încă de la naştere este indispensabilă, iar urmărirea multidisciplinară a bolnavului obligatorie.
   Tratamentul megaureterului a cunoscut mai multe etape succesive: dezvoltarea tehnicilor de reimplantare uretero-vezicale; diagnosticul antenatal; confirmarea problemelor de evoluţie favorabilă spontană.
   Prognosticul şi rezolvarea sunt diferite la displazia renală multichistică şi agenezia renală. În cazul acesteia din urmă, există numeroase anomalii asociate ce pot fi depistate antenatal. Agenezia renală necesită şi cercetarea unei posibile forme familiale, ceea ce nu este cazul în displazia renală multichistică.
   Tumorile renale solide neonatale sunt rare (sub 10% din totalul tumorilor neonatale). Sunt reprezentate de nefrom mezoblastic congenital şi, mult mai rar, nefroblastom. Doar 15–20% din toate tumorile renale neonatale beneficiază de diagnostic prenatal.
   Seminarul a beneficiat de participarea a peste 300 de specialişti sau rezidenţi din ţara gazdă şi din ţări francofone: Belgia, Italia, Luxemburg, Elveţia. Din România, au fost prezenţi zece medici, din Bucureşti, Iaşi şi Craiova.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC