În prezent, România nu dispune de un program
naţional de prevenţie a afecţiunilor cavităţii bucale, deşi reprezentanţii
Ministerului Sănătăţii au promis anul trecut că vor demara unul. Experienţa
unor state ca Danemarca, Suedia, Marea Britanie, Franţa, Germania, Irlanda ne
arată că astfel de programe de prevenţie şi de educaţie aduc o reducere cu
30–40% a prevalenţei cariei dentare, cea mai frecventă afecţiune din sfera
stomatologică.
La capitolul îngrijire orală zilnică, ţara
noastră se află printre codaşele Uniunii Europene. Mulţi români nu sunt încă
familiari cu tratamentele specializate disponibile şi nu ştiu cum să îşi extindă
igiena dentară dincolo de simpla periere cu pastă de dinţi obişnuită. Din păcate,
unii nu fac nici măcar atât. Conform studiilor recente, 9% din români nu au
fost niciodată la medicul stomatolog, patru din zece persoane prezintă probleme
cauzate de placa dentară bacteriană, iar trei din zece au respiraţia urât
mirositoare şi dinţi sensibili. În ciuda cifrelor îngrijorătoare, peste 80% din
participanţii la un sondaj Ipsos din 2011 se arată mulţumiţi de starea lor de sănătate
orală, fapt care îi determină pe specialişti să identifice lipsa de educaţie şi
de informare ca principali factori ai nivelului scăzut al sănătăţii.
În martie, lună în care se sărbătoreşte în
întreaga lume Ziua mondială a sănătăţii
orale (20 martie), medicii stomatologi atrag atenţia asupra importanţei
consultului periodic, dietei sănătoase şi echilibrate şi efectuării periajului
dentar de cel puţin două ori pe zi. Despre problemele dentare cu care se
confruntă românii am discutat cu dr.
Raul Paraschivescu.
– Cât
de gravă este situaţia igienei orale a românilor?
– Există români, în special în mediul rural,
care nu s-au spălat niciodată pe dinţi. Diferite firme care merg în şcoli îi
învaţă pe copii cum să folosească pasta şi periuţa de dinţi, însă de regulă
aceste activităţi au loc o dată la câţiva ani. Principala cauză a sănătăţii
orale precare a românilor o reprezintă lipsa de educaţie, la care se adaugă
starea materială. Oamenii de la sate abia au suficienţi bani pentru a-şi cumpăra
alimentele de care au nevoie şi evident că nu-şi mai pot permite să-şi cumpere şi
pastă, periuţă, nu mai vorbim de apă de gură, aţă dentară sau duş bucal.
– Care
sunt cele mai frecvente afecţiuni stomatologice ale pacienţilor din ţara noastră?
– Din păcate, românul merge în general la
medic – nu numai la stomatolog – doar atunci când durerea devine insuportabilă.
Sigur, caria rămâne cea mai frecventă afecţiune dentară, şi la copii şi la adulţi.
Netratată, caria avansează şi duce la pierderea dinţilor. Alte afecţiuni
frecvent ignorate de români sunt bolile parodontale, afecţiunile suportului dinţilor,
ale gingiei şi osului alveolar. Cu alte cuvinte, românii nu prea îşi periază
bine dinţii şi cu atât mai puţin nu-şi periază gingiile, limba, care sunt medii
propice pentru dezvoltarea bacteriilor. O afecţiune care în ultimul timp a
devenit destul de frecventă în rândul românilor este şi bruxismul. Este mai
periculos când se produce noaptea, pentru că nu poate fi controlat: dinţii sunt
foarte solicitaţi în timpul scrâşnitului şi apar tot felul de fisuri, chiar
fracturi. De asemenea, nu putem trece cu vederea nici sensibilitatea dentară,
pe care o întâlnim des la pacienţii români. Afecţiunile parodontale sunt cele
mai complicate pentru că, de obicei, duc la pierderea dinţilor şi automat la
resorbţia osului în care sunt înfipţi dinţii. Este destul de dificil şi să
reabilitezi dinţii prin implanturi, sunt necesare tot felul de operaţii ajutătoare
cum sunt adiţiile de os.
–Reprezentanţii Colegiului Medicilor Dentişti
Bucureşti militează pentru înfiinţarea specialităţii de pedodonţie. Consideraţi
că în acest fel s-ar îmbunătăţi starea de sănătate orală a copiilor?
–
Cu siguranţă că ar ajuta. În momentul de faţă există o competenţă de pedodonţie,
însă cred că este tot o problemă legată de educaţie. Înainte, existau cabinete şcolare,
în care copiii beneficiau de tratament gratuit. Acum, mai toate aceste cabinete
au dispărut. Părinţii au rămas cu impresia că un tratament care se acordă unui
copil trebuie neapărat să coste mai puţin sau chiar deloc. Având în vedere
această mentalitate, medicul pedodont este automat defavorizat la noi. Peste
tot în lume, el este mai bine plătit decât un medic stomatolog generalist,
pentru că, dacă, în cazul unui adult, o carie poate fi tratată în 15–20 de
minute, la un copil, medicul pedodont poate lucra şi două ore. Lucrurile
acestea implică şi nişte costuri la nivelul cabinetului, iar părinţii nu înţeleg.
Astfel, aş putea spune că în general medicii fug de această specialitate şi,
chiar dacă va fi înfiinţată, nu cred că va fi şi foarte căutată.
– Legat
de medicii şcolari, de care aţi amintit, scopul principal al cabinetelor de
medicină dentară din şcoli era chiar prevenţia şi educarea copiilor pentru o
igienă orală cât mai bună. Deşi prevenţia este cel mai ieftin tratament, la noi
nu există niciun program de prevenţie, demarat de stat. Avem nevoie de unul?
– Categoric, am avea nevoie de un program
derulat prin intermediul autorităţilor statului, însă din moment ce există
probleme la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate privind afecţiuni
medicale vitale, evident că prevenţia afecţiunilor dentare nu va fi o
prioritate. Sunt foarte multe clinici care desfăşoară diferite campanii de
prevenţie în grădiniţe şi şcoli, însă scopul ascuns din spatele acestor acţiuni
este de a-şi atrage clienţi din rândul părinţilor copiilor.
