Adică al celor care își permit să meargă la o clinică privată, unde intervenţia poate ajunge să coste chiar și 1.500 - 2.000 de lei.

Din ce în ce mai multe unităţi medicale de stat din mai multe judeţe ale ţării au decis să scoată avortul la cerere de pe lista intervenţiilor efectuate. Astfel că s-a ajuns ca în 13 judeţe din România să fie imposibil să faci această procedură. Asociaţia Moașelor Independente a făcut, timp de cinci luni, un sondaj despre cât de accesibilă este întreruperea de sarcină în România. În perioada noiembrie 2023 - februarie 2024, au fost contactate aproape 1.000 de clinici și spitale din ţară, de stat sau private, pentru o programare la o întrerupere de sarcină. Rezultatele cercetării arată că 63% dintre spitalele de stat nu fac avorturi la cerere. Este vorba de 111 spitale publice, din cele 176 chestionate telefonic.

În ceea ce privește cabinetele medicale publice și private apelate, 57,5% au răspuns că nu fac intervenţia, iar 15% nu au răspuns la telefon. Datele culese în urma sondajului arată că în 13 judeţe e imposibil să întrerupi o sarcină într-un spital de stat pe motiv că nu dorești copilul, iar în alte 18 este foarte greu. Judeţele în care nu se fac proceduri de avort la cerere în spitale de stat sunt: Constanţa, Călărași, Ialomiţa, Brăila, Giurgiu, Dâmboviţa, Covasna, Bacău, Vaslui, Botoșani, Sălaj, Arad, Caraș-Severin.

Pentru a identifica o soluţie la această problemă, deputata Oana Cambera a iniţiat un proiect de lege care vizează garantarea dreptului la întreruperea de sarcină. Membră în Comisia pentru administraţie publică și în Comisia pentru egalitate de șanse, Oana Cambera a precizat că proiectul nu a avut un parcurs favorabil, cel puţin la Senat, fiind respins prin vot. „La Camera Deputaţilor s-au găsit, se pare, mai mulţi aliaţi care sprijină acest proiect, cred că și ca urmare a mai multor cereri, sesizări făcute din partea societăţii civile. A fost și o petiţie publică, iniţiată de Declic, care a avut foarte mulţi semnatari. Proiectul nostru nu a fost depus așa, întâmplător, e un proiect care vine ca urmare a sesizărilor pe care le-am primit în ultima perioadă de la foarte multe paciente. Personal, nu am crezut că situaţia este așa (de grea, n.red.)... Am crezut că poate este exagerat, cazuri izolate, poate nu aveau acces pacientele la procedura de întrerupere a sarcinii. S-a sesizat de foarte multe ori că foarte mulţi medici refuzau (să facă intervenţia, n.red.) și că sunt spitale întregi în care nu mai există niciun medic care să facă această procedură de întrerupere a sarcinii”, a precizat Oana Cambera.

„Nu reușesc să conving partidul să susţină asta”

Primele sesizări primite de deputată au fost în pandemie. „La primele două-trei sesizări pe care le-am primit pe subiectul acesta nu am dat curs în niciun fel, am crezut că sunt efectul pandemiei. Însă sesizările au continuat, iar Centrul FILIA – cu care eram în contact – a făcut un raport împreună cu Asociaţia Moașelor și cu alte asociaţii, prin care au documentat amănunţit fenomenul. După acest moment, am început să ne uităm mai bine pe legislaţie și cum am putea să facem propuneri și am avut și dezbateri parlamentare. Nu a existat deschidere, adică chiar și anumite persoane au zis: «Ok, ne cunoaștem, dar pe subiectul ăsta nu reușesc să conving partidul să susţină asta»”, a afirmat Oana Cambera.

La dezbaterile pe acest proiect au fost invitaţi reprezentanţi ai Colegiului Medicilor, ai Societăţii de Obstetrică și Ginecologie, dar și de la anumite societăţi de asigurare. „Unii medici invocau ca motiv faptul că nu ar fi acoperite aceste intervenţii... Am încercat pe cât posibil să nu impunem o formă anume, ci, pur și simplu, să găsim o formă de mijloc, în care – evident – să respectăm, totuși, dreptul medicilor de a face această alegere ţinând cont de convingerile lor religioase, personale, dar să respectăm și accesul la servicii medicale de sănătate al pacientelor și să avem undeva cuprins că pot să apeleze și că le este garantat acest acces”, a mai spus deputata. 

„În esenţă, subiectul este unul sensibil și rămâne în așteptare până când va crește, sperăm noi, presiunea din partea publicului, a societăţii. Chiar dacă vorbim de persoane care au niște convingeri religioase și nu ar apela niciodată la o astfel de procedură, asta nu înseamnă ca ea să fie practic interzisă. Legal nu este interzisă, dar cumva riscăm să ajungem, în practică, la situaţia în care această procedură să nu mai poată să fie efectuată. Deci o să aibă același efect ca și cum ar fi interzisă legal, atât timp cât din ce în ce mai puţine instituţii medicale de stat o să o efectueze. Chiar și la privat – nici acolo nu se face peste tot, iar costurile sunt foarte, foarte mari”, a mai spus Oana Cambera.

Prevenţia este cea mai importantă

Alături de alţi colegi parlamentari, s-a încercat propunerea unei forme echilibrate a proiectului. „Am menţionat tot timpul că această procedură nu trebuie să fie o prevenţie sau nu ar trebui să înlocuiască prevenţia. Noi trebuie să ne axăm în primul rând pe prevenţie, ca femeile să nu ajungă să apeleze la așa ceva. De altfel, în proiectul de lege noi aveam cuprinsă și o platformă de sănătate, pe drepturi sexuale. Acesta a fost un subiect foarte important și chiar ţineam la el, erau prevăzuţi bani în PNRR, prin care să fie informate pacientele despre cum se pot proteja, ca un fel de educaţie sexuală, și care sunt clinicile de planning familial. Și pe această temă am avut mai multe dezbateri, în condiţiile în care numărul cabinetelor de planning familial a scăzut, în loc să crească”, a subliniat deputata în cadrul discuţiei pe care am avut-o. 

Importanţa educaţiei medicale a femeii a fost subliniată și de conf. dr. Alexandru-Florin Anca, medic primar Obstetrică-Ginecologie, vicepreședinte al Societăţii Române de Ginecologie Endocrinologică: „Trebuie să înţelegem că sănătatea femeii este de mare importanţă pentru societate. Sarcina, nașterea și apoi creșterea și educarea copilului în familie și societate, toate presupun ca femeia să se cunoască, biologic și medical, să se înţeleagă cât mai bine posibil. În acest sens, educaţia medicală constituie pentru femeie, înainte de toate, înţelegerea funcţionării normale a organismului, atât în sarcină, cât și în afara acesteia, atât în copilărie, în adolescenţă, în perioada de maturitate hormonală, cât și – foarte important – după instalarea menopauzei”. Potrivit acestuia, educaţia medicală se poate realiza, în primul rând, prin posturile naţionale de radio și de televiziune. 

Riscuri medicale, dar și emoţionale

Dacă însă se ajunge la avort, această intervenţie presupune niște riscuri și complicaţii, indiferent de metoda aleasă, ţine să precizeze medicul: „Riscurile și complicaţiile pot fi medicale, dar, extrem de important, afectiv-emoţionale. Aș vrea să încep cu acestea din urmă întrucât sunt cel mai puţin conștientizate de pacientă, dar, de multe ori, și de medic. În plus, urmările sunt torpide și redutabile. Pacienta are o percepţie deformată a realităţii atunci când constată sarcina neplanificată. Prima reacţie este de respingere, de panică de multe ori. De aceea percepe doar momentul actual, cu răspunsul «NU! Sarcina trebuie să dispară!». Nu contează ce a fost, nu contează ce va urma mai devreme sau mai târziu. Și, sub imperiul acestui moment de panică, ajunge rapid într-un serviciu de ginecologie, pentru că dorește rezolvarea fără întârziere a «problemei». Însă, pe măsură ce se apropie momentul intervenţiei, unele paciente încep să realizeze ce li se întâmplă, apar întrebări și frământări. Și, nu de puţine ori, ele chiar renunţă la întrerupere”, a punctat medicul.

Dr. Anca a ţinut să menţioneze și că nu toţi medicii ginecologi se ocupă de întreruperile de sarcină. „În profesia medicală, ca și în, probabil, toate celelalte, este esenţială înţelegerea cât mai în profunzime atât a normalului, cât și a mecanismelor de boală. Iar sarcina constituie o provocare majoră, în primul rând pentru că este ceva normal. Dar este colosal de complexă ca mecanisme de evoluţie și de interacţiune cu organismul matern! Asta fără să mai menţionez faptul că sarcina semnifică apariţia vieţii, astfel încât se înscrie în sacru! De aceea, Obstetrica este o specialitate optimistă, care este menită a aduce bucurie și împlinire! Iar întreruperea sarcinii se situează exact la polul opus”.

Întrerupere de sarcină la 23 de ani

Primul și singurul avort pe care Irina l-a făcut a avut loc la vârsta 23 de ani, la o clinică din centrul Capitalei. „Rămăsesem însărcinată din «greșeală», în urma unei împăcări neașteptate cu prietenul meu de atunci. Mi-am dat seama destul de rapid că sunt gravidă, pentru că începusem să am stări de greaţă și de vomă, ceea ce mie mi se întâmplă foarte rar. Când am văzut că îmi întârzie și ciclul, atunci am știut clar că sunt însărcinată. Pentru că eram într-o relaţie foarte lejeră, sau deschisă – cum se mai spune acum –, era clar că nu puteam să păstrez copilul. De fapt, chiar partenerul meu îmi dăduse clar să înţeleg că dacă rămân gravidă «se va ocupa el personal să rezolve acest lucru».” În situaţia existentă, Irina știa ce avea de făcut. S-a programat la clinică și a vorbit cu un bun prieten să o însoţească.

După ce a ajuns la clinică, i s-a spus să se îmbrace într-un fel de cămașă, iar după ce s-a urcat pe pat i s-a făcut o anestezie locală. „După ceva timp – cred că în jur de 15 minute, o jumătate de oră – am fost chemată înapoi în sala de intervenţii, iar medicul mi-a spus că procedura poate începe. Procedura în sine nu a fost dureroasă, sau cel puţin nu am perceput-o așa la acel moment. Aveam clar senzaţia că doctorul râcâie sau curăţă ceva, iar la un moment dat a spus «Gata, s-a rezolvat, avea în jur de două luni». Știu că asistenta era lângă mine și mă întreba dacă totul este ok. După ce s-a terminat intervenţia, am fost trimisă într-un salon alăturat pentru a mă recupera câteva ore. În scurt timp am plecat spre casă cu prietenul care mă însoţise la clinică”, își continuă povestea Irina.

A avut timp de aproximativ două zile o menstruaţie mai abundentă și i s-a spus să nu facă efort. „Cred că mă număr printre femeile care au avut noroc și nu au rămas absolut deloc traumatizate în urma unui avort. Peste câţiva ani am rămas din nou gravidă, de data aceasta în cadrul relaţiei cu actualul meu soţ, iar în prezent sunt mama unui băieţel de 7 ani”, și-a încheiat Irina mărturisirea.