O echipă de medici de la Clinica de Urologie „Endoplus“ din Cluj-Napoca, coordonată de dl prof. dr. Ioan Coman, în colaborare cu o echipă de medici din Germania au aplicat această terapie la zece pacienţi diagnosticaţi cu cancer prostatic în stadiu localizat T1a-T2cNoMo, conform clasificării TNM (UICC 2002). De altfel, între cele două echipe a fost semnat un protocol de colaborare pe termen lung.

   High Intensity Focused Ultrasound (HIFU) este o procedură medicală de înaltă precizie care utilizează ultrasunetele(4). Prin focusarea ultrasunetelor şi concentrarea lor într-un punct prestabilit se obţine o temperatură de 65–90°C. Valurile acustice sunt propagate spre ţesutul ţintă, iar undele sunt absorbite cu derularea conversiei termice. Rezultatul este ablaţia ţesutului vizat prin necroză de coagulare, fără efect cumulativ în organul ţintă(2). Terapia unei anumite zone se efectuează prin mobilizarea sondei sau a braţului robotic de susţinere, cu respectarea unui protocol specific fiecărui organ sau patologie prestabilite de către echipa operatorie. În prezent, singura metodă de cuantificare a distrugerilor tisulare postterapie HIFU este rezonanţa magnetică, cu rezerva dezavantajului că nu se poate aplica (momentan) în timp real (1).

   HIFU este o tehnică chirurgicală inovatoare, minim invazivă, utilizată mai ales în terapia cancerului prostatic, dar cu aplicabilitate şi în ablaţia unor formaţiuni tumorale renale, vezicale, hepatice, rectale, pulmonare, ovariene şi pancreatice. Aria terapeutică a acestei tehnici se extinde şi în sfera chirurgiei cardiace, prin suprimarea focarelor ectopice miocardice, iar rezultatul este cuparea fibrilaţiei atriale sau a altor aritmii (5).

   Metoda HIFU a fost introdusă pentru prima dată de către Lynn şi colab. în anul 1942. Fraţii William şi Frank Fry, la Universitatea Illinois, SUA, în 1947, evidenţiază că leziunile induse de expunerea HIFU sunt focalizate, bine delimitate, fără lezarea ţesutului de vecinătate. În anul 1990, Gail ter Haar şi colab. din cadrul Royal Marsden Hospital, Londra (Marea Britanie), au conceput primul prototip HIFU, cu care au fost trataţi 68 de pacienţi cu cancer hepatic (7).

   Primul dispozitiv HIFU comercializat a fost Sonablate 200, produs în Statele Unite, aprobat şi în Europa în anul 1994, cu aplicabilitate la momentul respectiv în hiperplazia benignă de prostată. Studii efectuate în mai multe centre de referinţă au evidenţiat eficienţa clinică a chirurgiei HIFU în ablaţia ţesutului prostatic, iar complicaţiile intra şi postintervenţionale sunt minime. În prezent, se folosesc două dispozitive HIFU, Sonablate 500 şi Ablatherm EDAPTechnomed în terapia cancerului prostatic, iar ghidurile terapeutice HIFU sunt aprobate în Europa şi Asia (3).

   Terapia cancerului prostatic este cu viză curativă sau paliativă, iar modalităţiile terapeutice sunt chirurgia (clasică, laparoscopică, robotică), criochirurgia, brahiterapia, radioterapia externă, chimioterapia şi HIFU. Decizia terapeutică trebuie individualizată pentru fiecare pacient diagnosticat cu cancer prostatic, cu respectarea clasificării TNM, a indicaţiilor uro-oncologice conform ghidurilor terapeutice EAU (6).
   În prezent, în România se aplică aproape toate procedeele terapeutice enumerate anterior, mai puţin abordul robotic. Sperăm că această tehnică minim invazivă va fi implementată şi în ţara noastră cât mai curând posibil.

   HIFU este o tehnică chirurgicală minim invazivă, flexibilă în terapia cancerului prostatic deoarece poate fi aplicată postradioterapie sau pentru orice recidivă locală postterapeutică. Poate fi aplicată o strategie terapeutică parţială sau completă în ceea ce priveşte „nerve sparing“, iar necroza de coagulare este ireversibilă şi precisă, cu respectarea integrităţii ţesuturilor din jur. Necesită o pregătire riguroasă a tractului digestiv, cu evacuarea completă a reziduurilor alimentare (4).
   Am folosit la pacienţii noştri cu cancer prostatic un dispozitiv HIFU Sonablate 500, iar confortul operator a fost obţinut prin anestezie generală la nouă pacienţi şi anestezie spinală la un pacient la care intubaţia orotraheală a fost contraindicată. După efectuarea anesteziei, se induce distensie vezicală cu trocardizare vezicală suprapubiană, pentru excluderea apariţiei retenţiei acute de urină postoperator. Probabil, se poate pune întrebarea, de ce nu am luat decizia cateterizării vezicale transuretrale. Cateterul transuretral l-am folosit pentru inducerea distensiei vezicale şi a fost păstrat pe poziţie până la scanarea şi cartografierea prostatică cu identificarea uretrei şi a raporturilor anatomice de vecinătate ale acesteia cu rectul, prostata şi colul vezical, cateterul fiind extras ulterior, pentru reducerea riscului de dezvoltare a stricturilor uretrale.

   Am introdus în pasajul rectal aplicatorul HIFU, am cartografiat prostata şi raporturile intime de vecinătate. Am  respectat cu mare precizie peretele rectal, uretra, sfincterul anal şi colul vezical, pentru a elimina eventualele injurii care pot survenii intra şi postoperator.
   Timpul operator s-a încadrat între 1,5 şi 3,5 ore şi a fost direct proporţional cu volumul prostatic tratat. Indicaţia terapeutică de elecţie care respectă ca indicator volumul prostatic, mai puţin cronofagă şi cu viză curativă este prostata cu un volum maxim de 40 cm3. Tehnica se poate aplica şi la un volum prostatic mai mare, cu rezerva oncologică a caracterului paliativ al terapiei, în majoritatea cazurilor existând restanţă de organ netratată, şedinţa HIFU trebuind reluată ulterior. Există cazuri specificate în literatură de restanţă organică care sunt inerte clinic în evoluţie cu aplicarea protocolului de supraveghere activă. Tulburările micţionale şi episoadele frecvente de retenţie de urină, după suprimarea drenajului vezical, necesită în unele cazuri, rezecţii endoscopice de deblocare (3).
   O contraindicaţie a terapiei HIFU, foarte importantă, este reprezentată de calcificările prostatice care acţionează ca o barieră, blochează şi reflectă undele HIFU, iar zona respectivă rămâne netratată. Stenoza şi fistula rectală, coagulopatiile sunt alte contraindicaţii care trebuie respectate pentru a reduce rata de injurii iatrogene (2).

   Complicaţia postoperatorie imediată, în majoritatea cazurilor, este retenţia acută de urină produsă de congestia prostatică secundară postablaţie HIFU. Complicaţiile tardive care pot să apară sunt injuriile rectale, fistula rectală (0,5–5%), incontinenţa urinară (0–2%) şi tulburările de dinamică sexuală (28–30%) (2-3).
   La cazurile pe care le-am tratat prin tehnica HIFU nu am avut incidente intraoperatorii, iar evoluţia imediată postoperatorie a fost favorabilă. Pacienţii au fost externaţi la 24 de ore postoperator, fiind instruiţi cu privire la protocolul de monitorizare, conform ghidurilor internaţionale, care trebuie respectat postintervenţional.
   HIFU este o procedură nouă în terapia minim invazivă a cancerului de prostată. Precizia acestei tehnici poate să permită urologului abordarea în siguranţă a acestei patologii şi prezervarea structurilor adiacente. Această tehnică poate fi repetată de câte ori este nevoie şi poate fi utilizată şi în cazul cancerului de prostată recurent, indiferent de modul de abordare iniţial (5).
   Urmărirea atentă pe termen lung a pacienţilor care au fost trataţi prin tehnica HIFU şi experienţa echipei operatorii vor permite selectarea atentă şi riguroasă a pacienţilor diagnosticaţi cu cancer prostatic în vederea aplicării terapiei HIFU, astfel încât rezultatele obţinute să fie competitive altor tehnici terapeutice.