Moartea subită de cauză cardiacă poate apărea
la orice vârstă, fiind, desigur, mult mai obişnuită la vârstele înaintate, când
se cumulează fibroza miocardică senilă şi cea consecutivă unor episoade
miocarditice, de regulă nerecunoscute, ischemia din coronaropatii, hipertrofia
miocardică secundară hipertensiunii arteriale sau leziunilor valvulare de regulă
degenerative. Moartea subită are la bază o aritmie malignă, fibrilaţia
ventriculară, care provoacă stop cardiac şi pierderea conştienţei, iar dacă
manevrele de resuscitare nu sunt eficiente, urmează asistola electrică finală
(1). Implicaţiile iatrogene nu sunt rare, orice medicament care intervine asupra
metabolismului miocardic şi echilibrului electric de membrană putând fi
implicat. Antiaritmicele, cu excepţia betablocantelor, sunt în prezent
utilizate cu unele rezerve, deoarece studiile au arătat o creştere a incidenţei
morţii subite, chiar dacă aritmiile erau controlate satisfăcător. Constituie
factori favorizanţi ai morţii subite hipokaliemia, nu rareori secundară
excesului de diuretice, alături de deficitul de magneziu. O altă cauză este
supradozajul digitalic, mai rar în cazul digitalinei decât al digoxinei, la
bolnavii cu funcţie renală deficitară, mai ales atunci când aceasta se
deteriorează brusc. Miocarditele infecţioase, cele toxice sau radioterapice se
adaugă spectrului etiologic foarte divers.
Moartea subită la copil sau adolescent are însă
alte cauze. Cardiomiopatia hipertrofică poate avea ca primă manifestare moartea
subită, uneori precedată de sincope de efort. Examenul ecocardiografic o poate
descoperi, de regulă, la indivizi asimptomatici, nu rareori sportivi. O cauză
frecventă o reprezintă miocardita acută, o boală foarte mult subdiagnosticată,
dar care figurează în procent ridicat pe buletinele de necropsie. Spectrul
etiologic al virusurilor inductoare de miocardită acută este foarte larg,
începând cu virusurile Coxsackie, virusurile gripale, urmate de o listă destul
de lungă, incluzând şi virusul herpetic, precum şi pe cele responsabile de
bolile infecţioase clasice – rujeolă, varicelă, oreion, rubeolă, mononucleoză
infecţioasă etc. (…)