Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

DIAGNOSTICUL DURERII ÎN ORL (1)

Viața Medicală
Dr. Amalia NEAGU vineri, 12 martie 2010
Viața Medicală
Prof. dr. Dorin SARAFOLEANU vineri, 12 martie 2010

   Durerea este un fenomen psihofiziologic complex, cu un pronunţat caracter individual, cu implicaţii medicale şi filozoficoreligioase. I-a preocupat, din cele mai vechi timpuri, pe preoţi, vrăjitoare, şamani, medici. În Evul Mediu, Religia şi Medicina au încercat să interpreteze şi să trateze durerea. Din cele mai vechi timpuri a existat o preocupare continuă pentru găsirea remediilor durerii. Astfel, Adam a fost adormit pentru a i se extrage coasta. Egiptenii antici au inventat prima poţiune anestezică din opium, pudră de viperă şi sânge de raţă. În anul1817 se descoperea morfina, considerată multă vreme un tabu. La începutul ultimului deceniu al secolului trecut începe lupta organizată în cunoaşterea mecanismelor durerii şi combaterea ei. În Epoca Modernă, durerea a fost studiată în mod ştiinţific şi experimental, bazându-se pe observaţii şi dovezi. (...)

 

    În anul 1974 a luat fiinţă IASP (Asociaţia Internaţională Multidisciplinară pentru Studiul Durerii), iar în anul 2003 – IHS (International Headache Society – Societatea Internaţională pentru Cefalee).
    Durerea nu aparţine în mod distinct unei specialităţi, toate specialităţile medicale sunt implicate în cercetarea cauzelor şi a remediilor durerii. Durerea afectează ambele sexe în mod egal şi este întâlnită la toate vârstele.
    În ORL, 80% din consultaţii, urgenţe sau boli cronice au durerea ca motiv principal de prezentare la medic. 20% din localizările dureroase se găsesc în sfera ORL.
    Combaterea durerii este unul dintre criteriile de calitate şi eficienţă ale unui sistem de sănătate. Măsurile de combatere a durerii trebuie să gestioneze toate tipurile acesteia, de la cea acută, din urgenţă, până la durerea din cancer, în faza sa terminală. Aşadar, ştiinţa diagnosticării şi combaterii durerii are implicit şi un rol economic şi social. După mecanismul de apariţie şi modul de manifestare, IHS recunoaşte astăzi cinci tipuri de durere:
    1 Durere prin exces nociceptiv – ţesutul afectat irită nervul integru; stimulii dureroşi vin dinspre periferie – mecanismul e specific durerii acute (posttraumatic, postoperator, durerea din inflamaţii şi infecţii acute, durerea din invazia tumorală). Este localizată la structura afectată, dar poate iradia (local sau la distanţă). Tratamentul urmăreşte diminuarea sau anularea răspunsului nociceptiv – răspunde la administrarea antialgicelor de nivel 1 (paracetamol, AINS), în cazuri mai rare fiind necesare derivatele de morfină. Uneori, pot fi aplicate blocaje anestezice.
    2 Dureri neuropatice: mecanismul de producere este o leziune a sistemului nervos periferic (compresiune, postchirurgical – înglobarea nervului în ţesut fibros) sau central (prin dezaferentare, se alterează controlul nociceptiv prin modificări biochimice şi neuronale – hiperalgie centrală). Durerile pot fi spontane sau provocate (trigger) şi se pot manifesta ca fulguraţii, arsuri, disestezii, furnicături, urmând topografia unui traiect nervos – nevralgiile. Se pot însoţi şi de tulburări senzitive – hipoestezie, alodinie, hiperalgezie, hiperpatie. Acest tip de dureri răspunde doar la antiepileptice şi antidepresive. Nu se indică chirurgie de secţionare.
    3 Sindroamele dureroase regionale complexe (cauzalgiile): sunt mai puţin frecvente în regiunea feţei şi gâtului. Survin postchirurgical sau posttraumatic prin hiperactivitatea sistemului nervos simpatic. În regiunea feţei, cauzalgia survine la secţionarea unei ramuri terminale (suborbitar, supraorbitar). Durerea este spontană, asociată cu alodinie şi hiperalgezie în teritoriul respectiv. Se asociază cu un sindrom distrofic reflex (edem, hiperemie).
    4 Sindromul dureros idiopatic: durere funcţională, fără cauză stabilită. Tabloul simptomatologic stereotip permite încadrarea într-un diagnostic: cefaleea de tensiune, glosodinia, durerile miofaciale. Bilanţul investigaţiilor – normal.
    5 Durerea psihogenă: nu are suport topografic nervos. Simptomatologie polimorfă, cenestopată. Manifestări: prezenţa de tulburări anxio-depresive şi tulburări de comportament. (...)
Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC