Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

ANAFILAXIA

Viața Medicală
Conf. dr. Manole COJOCARU miercuri, 19 decembrie 2012

Reacţie de hipersensibilitate de tip I sistemică severă, anafilaxia constituie o urgenţă medicală specifică. Conf. dr. Manole Cojocaru discută despre substanţele care o pot induce, dar şi despre simptomatologia şi diagnosticul (clinic şi imunologic) ale acestei patologii de urgenţă.

   Clasic, prin anafilaxie se descrie o reacţie antigen-specifică mediată de IgE. În acest context, anafilaxia este considerată o reacţie de hipersensibilitate de tip I sistemică severă. Termenul se foloseşte pentru a descrie un sindrom clinic sever manifestat prin semne şi simptome cutanate (urticarie, angioedem), respiratorii (astm, edem laringian), cardiovasculare (hipotensiune) şi/sau gastrointestinale (greţuri, vărsături, diaree, dureri abdominale) ce se manifestă singure sau asociate.
   În anafilaxia sistemică se constată activarea masivă a mastocitelor. Creşterea concentraţiei de triptază produsă de mastocite a fost evidenţiată în ser după debutul simptomelor de anafilaxie. Histamina prezentă în plasma pacienţilor cu anafilaxie este produsă atât de mastocite, cât şi de bazofile.
   Definirea noţiunii de anafilaxie impune şi definirea termenului de reacţii anafilactoide, în care sunt prezente simptome ce nu pot fi diferenţiate de anafilaxia mediată de IgE, dar care sunt urmarea eliberării de mediatori chimici (în special histamină) prin mecanisme non-imune.

 

   Anafilaxia a fost recunoscută de peste două milenii. În secolul trecut, au fost clarificate etiologia, fiziopatologia şi mecanis­mele moleculare de bază ale acestei urgenţe alergologice. Portier şi Richet au identificat reacţiile imunologice ca urmare a adminis­trării proteinelor străine şi a reacţiilor uneori fatale la readministrarea acestora. În 1902, ei au denumit acest fenomen „anafilaxie“, în contrast cu profilaxia.
   Clinic, anafilaxia a fost la început recunoscută la pacienţii care au primit seruri în scop terapeutic. Susceptibilitatea la anafilaxie nu depinde de vârstă, rasă, sex, ocupaţia pacientului sau anotimp. Există mai multe forme clinice de reacţii anafilactice: moderată, intensă, fulminantă.
   Anafilaxia sistemică reprezintă forma dramatică a hipersensibilităţii imediate care poate afecta orice organ. Apariţia sa este adesea neexplicabilă, brutală. Anafilaxia cuprinde simptome şi semne fizice ca urmare a prezenţei alergenului şi anticorpilor (IgE), ceea ce va induce formarea şi eliberarea de mediatori chimici de către bazofile/mastocite.
   La om, anafilaxia în forma severă îmbracă aspectul de şoc anafilactic (termen propus de Besredka). Şocul anafilactic reprezintă expresia clinică a reacţiei alergice generalizate, care este rezultatul interacţiunii dintre alergen şi IgE (uneori IgG). IgE, fixat pe mastocite, va determina eliberarea de mediatori (produc alterarea permeabilităţii capilare, cu extravazarea plasmei), iar IgG va forma complexe imune, care vor activa complementul, producând anafilatoxinele ce vor induce degranularea mastocitelor.
   Nu toate simptomele sunt prezente în timpul anafilaxiei (de exemplu, numai 50% din bolnavi se prezintă cu rash).
  Debutul este rapid după expunere (de obicei, după câteva minute); totuşi, unii agenţi (alimente, latex) pot induce mai lent reacţia anafilactică. Agenţii injectaţi (medicamente, veninuri) produc cel mai rapid răspuns. Reacţia este de tip I, dependentă de prezenţa IgE specifice. Alte reacţii pot prezenta aceleaşi simptome clinice, dar fără implicarea IgE (reacţii anafilactoide).
   Orice substanţă poate cauza anafilaxie, cel mai frecvent sunt implicate proteinele. În unele cazuri, un cofactor este necesar (ingestia aspirinei cu alimente sau exerciţiul fizic). Pacienţii care prezintă atopie sunt mai expuşi riscului de a dezvolta reacţii anafilactice severe.
   Reacţia este declanşată de IgE citofilic cu alergenul, ceea ce duce la activarea mastocitului. Simptomele sunt rezultatul eliberării de histamină de către mastocit, responsabilă de bronhoconstricţie, creşterea secreţiei de mucus la nivelul căilor aeriene, stimularea musculaturii netede a intestinului, hipotensiune ca urmare a creşterii permea­bilităţii, vasodilataţie şi urticarie/angioedem. Alţi mediatori sunt triptaza şi factorii chemotactici ai eozinofilului. Mastocitele sintetizează prostaglandine şi leucotriene, care accentuează efectele pe muşchiul neted. Factorul de activare al trombocitelor provoacă eliberarea de histamină şi serotonină, care cresc tonusul vascu­lar şi permea­bilitatea. Com­plementul şi sistemul kininelor sunt activate (când sunt activate bazo­filele, eliberează kalikre­ina), iar bradikinina, C3a şi C5a acţionează ca con­strictori ai musculaturii netede şi cresc permeabilitatea vasculară. Simptomele pot să revină după două-patru ore, în pofida tratamentului aplicat cu succes, date fiind continuarea activităţii mastocitelor şi eliberarea de leucotriene.
   Diagnosticul clinic al anafilaxiei se face pe baza anamnezei detaliate (timpul de reacţie în raport cu agentul suspectat) şi a unei varietăţi de semne nespecifice şi manifestări specifice de organ (piele, aparat respirator, cardiovascular, gastrointestinal, reproductiv). Reacţia poate fi moderată, medie sau severă. Manifestări de anafilaxie sistemică au fost observate şi în cadrul alergiei la frig (urticaria la rece familială sau dobândită).
   Diagnosticul imunologic: • nivelul triptazei mastocitului este crescut 12 ore şi rămâne în platformă • nivelul metil-histaminei în urină este crescut • dozarea de C3a şi C5a evidenţiază niveluri crescute • dozarea IgE totale prezintă valoare clinică scăzută • testul pentru IgE specifice poate să fie negativ în faza imediată, dar repetarea testelor după trei-patru săptămâni poate să fie folositoare • testarea cutanată (testul prick) poate să declanşeze o reacţie anafilac­tică şi trebuie efectuată cu mare atenţie şi numai în situaţia în care toate facilităţile pentru resuscitarea cardiorespira­torie sunt posibile.
   Termenul de anafilaxie idiopatică se foloseşte în condiţiile când nu se cunoaşte agentul care a provocat reacţia. În această categorie de pacienţi sunt incluşi şi pacienţii atopici.
   În concluzie, anafilaxia reprezintă o urgenţă medicală specifică, cu simptome imediate şi foarte intense. Anafilaxia prezintă o durată mare (poate dura toată viaţa) şi nu diminuează. Şocul anfilactic apărut în timpul testării cutanate cu alergeni obişnuiţi sau survenit în cursul tratamentului hiposensi­bilizant specific impune ca în orice cabinet de alergologie să existe medicaţie antişoc şi să fie afişate măsurile preventive obligatorii.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC