Imaginați-vă
pe cineva foarte drag în floarea vârstei cu care stați de vorbă despre viață, cu
nedreptățile dar și perspectivele ei pe termen lung: carieră, iubire și
familie, copii, propria contribuție la o lume ceva mai bună decât am moștenit,
vacanțe și călătorii. Apoi, în doar câteva zile aflați că se luptă cu un microb
pentru care nu mai există nimic în arsenal. O bacterie invizibilă care roade și
ruinează definitiv speranțe și idealuri de care tocmai ați vorbit. Cu o sută de
ani în urmă, a muri în urma unei infecții era la ordinea zilei, cu deosebirea
că puțini identificau dușmanul. Au urmat ani la rând în care extrem de puțini
oameni au murit din cauza infecțiilor bacteriene. Era general acceptat că
pentru fiecare bacterie aveam arme eficace, dacă nu era să intervenim prea
târziu sau pe un organism tarat de regulă reușeam să salvăm viața.
Între
anii 1944 și 1970, este general acceptat că antibioticele au fost responsabile
de creșterea speranței de viață cu opt ani. Dar se pare că tot mai frecvent
apar excepții de la ceea ce cu toții credeam să fie regula. Mă îngrijorez oare
degeaba? Sunt sigur că așa pare pentru mai fiecare până când problema ajunge să
îl atingă prin apropiații sau cunoscuții săi. Când cel mai probabil va fi deja
foarte târziu. Vom fi pierdut pe cineva drag alături de alții dragi altora.
Pare greu de imaginat, așa-i?
Povestea
Doamna
Susan Fallon, vice chair la MRSA Action UK, ne-a povestit printre suspine, în
cadrul unui conferințe organizate, la Parlamentul European, de Adina-Ioana
Vălean (președinta Comisiei de mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
– ENVI a Parlamentului European) experiența de a-și fi pierdut fiica de 17 ani
în urma unei infecții cu Methicillin resistant Staphilococcus aureus (MRSA).
În mai puțin de două săptămâni, o tânără care prezenta semnele unei viroze
deloc spectaculoase avea să părăsească această lume, în urma contractării în
spital a unei bacterii rezistente la antibiotice cu ocazia unei puncții în
spina iliacă. Urmarea mai fericită a acestei tragedii este aceea că Susan
Fallon, care s-a confruntat pentru prima dată cu problema, a luat o parte din
destin în mâini și a căutat să schimbe ceva.
În
urma acestei experiențe sonore au fost luate măsuri, iar trustul de spitale
unde fiica ei a căpătat infecția a raportat o reducere a incidenței infecțiilor
MRSA, de la 70 în 2007, la doar 5 în 2014. Un calcul simplu arată că mai bine
de o sută de oameni nu au repetat acea experiență. Un succes mărunt în lupta
împotriva rezistenței la antibiotice, dar unul de o magnitudine greu de
imaginat de cei care ar fi putut contracta asemenea infecții. Aici stă și
ciudățenia. Că dacă ai ști că o astfel de bacterie îți este destinată, te-ai
mobiliza. Dar așa, nu știi când ți-a trecut glonțul pe la ureche, mai afli de
câte cineva; un fapt divers până te arzi.
Indiferența…
…
ucide. Nu știm exact când și pe cine. Dar ne-am putea imagina. Sunt sigur că a
muri de cancer nu-ți este străin. Mai tot omul are câte-un apropiat care a
trecut prin asta. Cum ți s-ar părea însă că în 2050 numărul deceselor cauzate
de rezistența la antimicrobiene să îl depășească pe cel cauzat de cancer.
Incredibil, nu? Se pare totuși că după unele calcule este un scenariu destul de
probabil.
Sau
poate că te simți norocos și chiar nu ți se va întâmpla ție. Dar tot nu vei
scăpa de nota de plată pentru asta. Costul actual în UE datorat rezistenței la
antimicrobiene este de 1,5 miliarde de euro. Impactul economic al acestui
fenomen în 2050 ar putea fi comparabil cu cel al crizei financiare din 2008. Te
gândești că am suportat totuși criza. Nu toți în egală măsură însă. Calculul de
mai sus nu face însă referire la suprapunerea altor crize cauzate de alte
aspecte lăsate, la fel, să evolueze „natural”: o altă criză financiară,
încălzirea globală, probleme de alimentație a unui glob suprapopulat sau
evoluții nedorite ale contextului geopolitic. Cât de scump mai pare acum?
Ce-i
de făcut?
Uniunea
Europeană a lansat săptămâna trecută Planul european de acțiune împotriva
rezistenței la antimicrobiene (A European One Health Action Plan against
Antimicrobial Resistance – AMR) 2017–2022. Este o continuare actualizată a
precedentului plan 2011–2016. Este stufos, general, orientativ. Include măsuri
pentru combaterea rezistenței la antimicrobiene adresate deopotrivă
managementului sănătății umane și segmentului veterinar.
Cuprinde
atât măsuri profilactice, cât și de combatere. Integrează și ancorează
politicile din UE cu cele globale, pentru că este improbabil că vom reuși ceva
în izolare în condițiile mobilității populaționale și a alimentelor din zilele
noastre. Lasă loc pentru educație și pentru cercetare. Pune la un loc
eforturile din zona medicinii umane și veterinare cu preocupările din zona
zootehniei. La o citire rapidă pare total nepractic. Nu scrie nicăieri cum ai
putea ajuta în caz că ți-ar păsa și ai vrea să te implici. Sunt totuși direcții
de lucru în care chiar aș vedea implicându-se mulți medici români aici, acasă,
unde, pe lângă problemele europene și globale, le mai avem și pe ale noastre cu
nosocomialele și raportările acestora. Iată câteva direcții:
•
Investigarea și raportarea corectă a infecțiilor nosocomiale și, consecutiv,
luarea de măsuri privind limitarea acestora;
•
Inițierea sau sprijinirea de activități cu ocazia European Antibiotic Awareness
Day (EAAD), în ziua de 5 mai a fiecărui an.
•
Inițierea, implementarea și sprijinirea politicilor de siguranță a pacientului
în mediul spitalicesc, a bunelor practici de prevenție și control al
infecțiilor.
•
Investigarea în vederea descoperirii la timp a cazurilor de tuberculoză și
sprijinirea pacienților în vederea vindecării și asanării focarelor de
infecție.
•
Sprijinirea activităților de vaccinare a populației, combaterea curentelor
antivacciniste.
•
Dezvoltarea de ghiduri referitor la utilizarea produselor antimicrobiene și
implementarea cu rigurozitate a acestora la toate nivelurile: medic, farmacist,
pacient.
•
Colaborare în vederea asigurării stocurilor necesare de medicamente
antimicrobiene (de exemplu în spitale) și încurajarea diagnosticării cu
precizie, folosirea alternativelor antimicrobiene și a vaccinurilor.
•
Implicarea în proiecte de cercetare care au legătură cu epidemiologia,
descoperirea tulpinilor rezistente și a soluțiilor de urmat.
Celor
mai aproape de subiect mi-aș permite să le sugerez să caute în acest plan
oportunități de dezvoltare personală, profesionale, de ridicare a standardelor
la care fac acum medicina. Prevenția și combaterea infecțiilor este un domeniu
în care mai sunt multe de făcut, o parte din acestea derivând din trunchiul
unei mai bune organizări, a unei discipline ireproșabile, a unor rigurozități
fără precedent. Am convingerea că veți vedea rezultate rapid și cu mândrie!
