Pentru a înţelege mai bine această patologie, pacientul trebuie să conștientizeze că în cavitatea bucală avem încontinuu bacterii. Acestea penetrează în zonele de rezistenţă slabă, cum ar fi: dinţi afectaţi de procese carioase, dinţi fracturaţi, sau cu tratament endodontic care nu au fost obturaţi definitiv ermetic ș.a.m.d. Invazia bacteriană poate fi din  cauză endogenă sau exogenă.

Manifestări clinice greu de localizat

În forma iniţială, denumită și formă „subperiostală”, abcesul periapical se manifestă printr-o durere intensă, iradiantă. Mucoasa gingivală este roșiatică, iar pacientului îi este greu să localizeze cu exactitate zona problematică. Această fază „subperiostală” reprezintă momentul în care colecţia purulentă își face loc prin os, îndepărtând gingia. De aici și durerile nevralgiforme. 

În a doua etapă – „submucoasă” –, abcesul periapical se manifestă în cavitatea bucală și apare „puroiul”. Acesta este bine delimitat sau nu, de multe ori are o consistenţă păstoasă și indică dintele afectat.

Planul de tratament

Medicul trebuie să aibă grijă ca radiografia să îi fie prezentată fie în format fizic, fie online. Pacientul trebuie să apeleze la un stomatolog și nu trebuie să abuzeze de analgezice sau antibiotice. 

Chiar dacă manifestările dispar, abcesul dentar nu se tratează de la sine. El se acutizează de câte ori are ocazia. În funcţie de gravitatea abcesului dentar, tratamentul poate varia de la cel endodontic până la cel chirurgical.

Cum îl prevenim?

Este nevoie de controale stomatologice, monitorizări periodice și tratarea patologiei carioase. Un proces carios este mult mai suportabil de către pacient decât un tratament de urgenţă din cazul abcesului dentar. 

Sper că prin acest articol v-am amintit că și dacă pacienţii voștri nu acuză dureri dentare, tot este bine să mai viziteze cabinetul de medicină dentară.