În urmă cu un an scriam despre o șansă oferită de pandemie, cea de a reduce consumul de antibiotice, întrucât traversam o perioadă dificilă pentru sistemul medical, dar în care patologia infecţioasă dominantă era una virală; or, virozele nu se tratează cu antibiotice!
SĂPTĂMÂNA MONDIALĂ DE CONȘTIENTIZARE ASUPRA ANTIMICROBIENELOR
Suntem din nou în a doua parte a lunii noiembrie, acea perioadă în care se comunică rezultatele anului precedent în privinţa consumului și modului de utilizare a antibioticelor, precum și în privinţa rezistenţei bacteriene la antibiotice, la noi și în celelalte state ale Uniunii Europene. Aceste date atrag pentru câteva zile atenţia, generează știri și câteva materiale în presa generalistă și în cea medicală; de regulă are loc și un eveniment dedicat, cu un public limitat. Influenţa rezultată asupra prescrierii antibioticelor este una restrânsă. Prescriere care se întâmplă de câteva sute de mii de ori în fiecare zi în România, la care se adaugă obţinerea de antibiotice din farmacii, fără prescriere, în cel puţin alte câteva mii de locuri zilnic, conform unui Eurobarometru din 2018. Așa încât această creștere de scurtă durată a interesului pentru antibiotice rămâne de regulă o nouă radiografie a unei situaţii tot mai îngrijorătoare de la un an la altul.
În titlul acestor rânduri există evocarea unei evoluţii promiţătoare din 2016-2017, când consumul de antibiotice în România scăzuse cu 11-12%, după ce se vorbise mult și cu oarecare folos despre utilizarea judicioasă a antibioticelor, și „nu la întâmplare”, iar unele acte normative netezeau calea unei asemenea atitudini. Din păcate, din 2018 s-a consemnat reluarea unei creșteri a consumului de antibiotice, ceea ce ne-a readus între primele trei state în privinţa consumului raportat la numărul de locuitori. Apoi a venit primul an al pandemiei.
În urmă cu un an scriam despre o șansă oferită de pandemie, cea de a reduce consumul de antibiotice, întrucât traversam o perioadă dificilă pentru sistemul medical, dar în care patologia infecţioasă dominantă era una virală; or, virozele nu se tratează cu antibiotice! Atunci îmi exprimam îndoielile în privinţa unei reduceri a consumului de antibiotice și a unei utilizări mai judicioase, argumentând cu lipsa unor intervenţii susţinute în această direcţie și cu apetenţa crescândă de a prescrie în ultimul deceniu antibioticele care au devenit, fără justificare medicală, preferinţele din ambulatoriu și din spitale pe vremea pandemiei: azitromicina, respectiv meropenemul.
Datele arată că în 2020 am ratat această șansă. Dacă la nivelul UE, consumul de antibiotice s-a redus în 2020 cu 16,8% faţă de 2019, în România scăderea a fost de numai 3%. Este cea mai mică rată de scădere a consumului înregistrată în statele membre ale Uniunii Europene; doar Bulgaria a avut un rezultat încă și mai puţin justificabil, o creștere cu aproape 10% a consumului. Situaţia este și mai frustrantă întrucât a fost observată o tendinţă foarte clară de proporţionalitate directă dintre reducerea consumului în anul 2020 în statele europene și volumul anterior al consumului, statele cu consum mai mare având și cele mai mari reduceri în valoare absolută.
Nu doar că am ratat șansa reducerii consumului total de antibiotice, dar și alegerea lor nepotrivită a continuat să se accentueze:
Întrebarea firească este „Cum de am ratat și acum?”. Răspunsul se află pe toate palierele implicate în utilizarea antibioticelor: prescrieri complet nejustificate, automedicaţia, eliberarea de antibiotice fără prescripţie, implicarea insuficientă a factorilor de decizie administrativă și profesională în combaterea pseudoinformaţiilor, a reţetelor „miraculoase” care includeau și antibioticele perfect inutile în tratamentul unei viroze.
La această întrebare am răspuns în repetate rânduri, chiar anul trecut în paginile acestei reviste, și cred că soluţiile rămân aceleași, doar că ar trebui difuzate zi de zi, pe cât mai multe canale cu putinţă, iar măsurile ce se impun să fie luate cât mai curând:
Speranţele că abuzul și utilizarea eronată a antibioticelor se vor diminua sunt infirmate pentru încă un an, văzând datele anului 2020. Iar 2021 pare să respecte și chiar să amplifice același tipar al antibioticelor prescrise nejustificat pentru viroze. Îmi păstrez însă aceeași convingere, că orice moment este bun pentru a începe să prescriem/să utilizăm judicios antibioticele. Fără a uita de ghiduri de profilaxie și tratament sau de ajutorul interdisciplinar potrivit.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe