Cum se comportă ei în relația cu pacienții referitor la vaccinarea împotriva acestui virus? 

Virusul sincițial respirator (VSR) este un agent patogen omniprezent, care afectează persoane din toate grupele de vârstă, cu un impact semnificativ asupra populațiilor pediatrice. 

Afectează frecvent copiii, fiind din ce în ce mai recunoscut ca agent patogen semnificativ și la adulți, în special la vârstnici. VSR prezintă un model sezonier de circulație, caracterizat de obicei prin epidemii anuale în lunile mai reci din regiunile temperate. În aceste zone, infecțiile cu VSR tind să atingă un vârf de la sfârșitul toamnei până la începutul primăverii, cu o creștere notabilă a cazurilor în lunile de iarnă.

VSR se distinge și prin diversitatea sa antigenică, fiind clasificat în principal în două subtipuri majore: VSR-A și VSR-B. Înțelegerea semnificației acestor subtipuri antigenice este crucială în evaluarea rolului lor în povara bolii, în dinamica transmiterii și dezvoltarea vaccinurilor. 

Vârful spitalizărilor: vârsta între 1 și 2 luni

VSR reprezintă cauza principală de apariție a bolilor respiratorii la sugari la nivel global. Infecția poate cauza detresă respiratorie și deces și este asociată cu apariția sechelelor pe termen lung, cum ar fi wheezingul/astmul. Majoritatea sugarilor (68%) sunt infectați în primul an de viață și aproape toți (97%) până la vârsta de 2 ani. Rata de spitalizare cauzată de VSR este foarte concentrată în primele 3-6 luni de viață, iar vârful spitalizărilor are loc între vârsta de 1 și 2 luni. Deși sugarii născuți prematur sau cei cu anumite comorbidități prezintă cel mai mare risc de îmbolnăvire severă, majoritatea copiilor cu vârsta sub 2 ani spitalizați pentru VSR sunt sugari sănătoși, născuți la termen, fără afecțiuni medicale subiacente.

VSR este un virus extrem de contagios, comun, ce provoacă bronșiolită/pneumonie la copiii sub 5 ani, ceea ce duce adesea la vizite multiple la medicul de familie sau la pediatru. Bolile au durata de 12 zile, cu simptome precum respirație rapidă și febră. 

Prevenția lor include vaccinarea mamei sau imunizarea sugarilor cu anticorpi. Abordările actuale disponibile împotriva VSR includ și o combinație de măsuri generale, cum ar fi spălarea mâinilor și precauțiile de contact, precum și vaccinarea gravidei, a adulților la risc sau utilizarea anticorpilor monoclonali la populațiile sensibile. 

Infecția cu VSR este subdiagnosticată la adulți

Imunosenescența și prezența comorbidităților pot crește riscul de îmbolnăvire severă și la adulții în vârstă. Infecția cu VSR este subdiagnosticată la adulți, fiziopatologia, prezentarea clinică și epidemiologia infecției contribuind la subdiagnosticare. Ratele de spitalizare asociate cu VSR cresc odată cu vârsta la adulți, iar prezența comorbidităților crește riscul de îmbolnăvire severă. Infecția cu VSR poate exacerba afecțiunile cronice de bază (inclusiv BPOC și astmul bronșic) și poate duce la infarct miocardic acut, accident vascular cerebral, declin pe termen lung al funcției respiratorii. Povara bolii severe cauzate de VSR este comparabilă cu gripa. 

Vaccinarea gravidei protejează sugarul în primele luni de viață 

Imunizarea activă a femeilor însărcinate este o strategie de sănătate publică eficientă pentru a preveni infecția cu VSR atât la viitoarele mame, cât și la nou-născuții și sugarii lor. Aceasta reduce riscul de forme severe de boală la sugari până la vârsta de 6 luni, recomandarea de vaccinare în timpul sarcinii venind din partea mai multor organizații, precum ACOG, ACIP, CDC, OMS, JCVI etc.

Într-un studiu de fază 3, vaccinul VSRpreF (o variantă de protecție vaccinală utilizată) a demonstrat o eficacitate de 81,8% în prevenirea infecțiilor severe de tract respirator inferior (VSR-ITRI) care necesită îngrijire medicală la sugari în primele 90 de zile după naștere și de 69,4% până la 180 de zile după naștere.

De asemenea, într-un studiu de fază 3, vaccinul VSRpreF a demonstrat o eficacitate crescută în prevenirea VSR-ITRI la adulți, în timpul primului sezon: 85,7% eficacitate împotriva VSR-ITRI cu ≥3 semne/simptome și 66,7% eficacitate împotriva VSR-ITRI cu ≥2 semne/simptome.  

PERCEPȚIA ȘI ROLUL MEDICILOR 

Cum se comportă medicii pediatri sau de familie în relația cu pacienții referitor la vaccinarea pentru VSR? Aflăm acest lucru din ceea ce se petrece în alte țări. Astfel, în Croația, pediatrii au demonstrat o percepție mai mare a riscului pentru VSR la adulți (1). Rezultatele evidențiază atitudini favorabile față de prevenirea VSR în rândul pediatrilor și rezidenților croați, cu variații influențate de experiența lor cu vaccinurile VSR, factori regionali și sex. Aceste perspective subliniază importanța eforturilor educaționale specifice pentru a spori adoptarea strategiilor de prevenire a VSR. 

Cunoștințele sau gradul de conștientizare limitat al pediatrilor italieni ar putea reprezenta un obstacol în calea implementării strategiilor preventive împotriva infecției cu VSR (2). Prin urmare, autorii consideră cruciale diferite strategii pe care le propun pentru îmbunătățirea educației pediatrilor cu privire la prevenirea VSR.

În Arabia Saudită s-a constatat o neconcordanță între gradul de conștientizare, încredere și practica clinică auto-raportată privind vaccinarea împotriva VSR în asistența medicală primară (3). Barierele de implementare par să se extindă dincolo de disponibilitatea vaccinurilor și includ lacune în pregătirea medicilor și privind claritatea rolului lor. Acestea subliniază necesitatea unui sprijin specific pentru implementare, cum ar fi responsabilitatea clinică clară, fluxuri de lucru decizionale și instrumente de comunicare cu pacienții, alături de educație.

În Anglia, lucrurile au fost mai bine cuantificate în perioada de risc sezonier 2011-2015 (4). Un studiu a estimat că un cabinet de medicina familiei englez cu 10.000 de pacienți ar înregistra pe săptămână de iarnă 18 consultații suplimentare asociate infecțiilor tractului respirator, dintre care șase sunt cauzate de gripă și patru de VSR. Rezultatele au fost considerate importante pentru planificarea serviciilor de asistență medicală, în vederea reducerii la minimum a impactului presiunilor în acest sezon. 

În Grecia, introducerea programului național de imunizare pentru VSR în rândul medicilor a demonstrat că 70,3% au identificat cu exactitate disponibilitatea actuală a vaccinului, iar 62,1% erau conștienți de recomandarea actuală de vaccinare împotriva VSR la femeile însărcinate (5). Ca răspuns la întrebarea dacă profesioniștii din domeniul sănătății susțin includerea unui vaccin împotriva VSR în programul național de vaccinare dacă acesta devine disponibil comercial și dacă este recomandat de Programul Național de Imunizare, medicii de familie greci au arătat cel mai mare sprijin, urmați de pediatri, pneumologi și obstetricieni. 

Toate aceste semnale din țările amintite demonstrează rolul important al medicilor de familie și al pediatrilor, a căror educație reprezintă piatra angulară în modul de preluare a recomandărilor din planurile naționale de imunizare. 

VSR rămâne o provocare în condițiile în care chiar medicii de familie din țara noastră atrag atenția asupra scăderii ratei de vaccinare în România, pe diverse paliere, la un nivel dramatic. Vaccinarea VSR „in facto” ar putea fi un „game changer” important, însă doar cu contribuția unei verigi bine sudate între medicul specialist, medicul de familie și pediatru.